Lucian Morar

de Marian Ilea

În week-end, la Ulmeni întîlnire a şomerilor cu autorităţile

Vineri, 27 Ianuarie 2012 14:54

Scris de Mihai Popan

În acest week-end, reprezentanţi ai autorităţilor oraşului Ulmeni şi ai AJOFM Maramureş se vor întîlni cu şomerii din localitate. La şcoala din Chelinţa şi la Casa orăşenească de cultură, persoanele fără locuri de muncă vor fi conştientizate asupra riscurilor şomajului. De asemenea, se va încerca atragerea acestei categorii defavorizate la cursuri de recalificare în meserii cu căutare pe piaţa muncii, în vederea reintegrării lor profesionale. Şomerii din Ulmeni pot urma, gratuit, cursuri de lucrător în construcţii, tîmplar, bucătar, vînzător etc., urmînd să primească atestate recunoscute la nivel naţional, dar şi în Uniunea Europeană.

Revista codrenilor şi chiorenilor „Izvoare Codrene” a ajuns la numărul 7 !

• GELU DRAGOŞ

Dacă la început mulţi erau sceptici în privinţa apariţiei cu regularitate ( din 3 în 3 luni ) a revistei „Izvoare Codrene”( din păcate s-a demonstrat de atâtea ori acest lucru cu alte publicaţii de gen, mult mai cunoscute ), iată că prin tenacitate, multă zbatere, dragoste faţă de înaintaşii care au vieţuit în cele două „ţări” Codru şi Chioar, înţelegere din partea Editurii „Eurotip” Baia Mare, dar şi sponsorilor generoşi gen Vasile Dulf, Consiliul Local Mireşu Mare, revista, asemeni izvorului de apă lină continuă să curgă, spre bucuria multora.
La precedentele 6 numere au participat peste 300 de oameni : scriitori, dascăli, preoţi, politicieni, muncitori,  ţărani, studenţi, elevi. De ultimii, împreună cu profesorul Emil Domuţa, ne-am bucurat cel mai mult. Nu ştii niciodată care vor fi continuatorii muncii noastre...
Îmi amintesc cu bucurie de prezentarea „revistei cu rază medie de cultură, de la Asuaju de Sus la Mireşu Mare şi retur, prin tot Nord-Vestul ţării” la Biblioteca din Asuaj. O sală plină de elevi veniţi împreună cu domnul director Victor Boitor şi  profesoara Monica Dulf au stat nemişcaţi şi au absorbit fiecare cuvânt a celor prezenţi, care li s-au adresat şi le-au vorbit despre importanţa unei asemenea publicaţii culturale, despre importanţa cunoaşterii trecutului: Pamfil Bilţiu, Nicu Bud, Vasile Dan Marchiş, Ştefan Aurel Drăgan, Victor Boitor, Cornel Cosmuţa, Gelu Dragoş, Emil Domuţa, Mihai Ghiţ, Felicia Oşan, Vasile Mureşan, Vasile Dale, ş.a.
Deosebită a fost  şi prezentarea ei  la Biblioteca comunală din Mireşu Mare, bibliotecar Ana Achim, sprijin total primar Virgil Prună şi Consiliul Local, cu oaspeţi de seamă, numai dacă ne gândim la scriitoarea Florica Bud, poeţii Ioan Dragoş, Vasile Morar, Dragomir Ignat, Ion Bogdan, Vasile Dan Marchiş. Ne-am simţit „ca acasă” şi la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, director dr. Teodor Ardelean dar şi în oraşul Ulmeni, unde Lucian Morar, Aurora Puşcaş, Vasile Morar, Radu Botiş sau Gina Călăuz ne-au produs clipe de neuitat şi ne-au făcut să ne simţim mândri de „copilul” nostru care, nu-i aşa, trebuie să crească mare ( în valoare ). Îi doresc să „umble în picioare” cât mai repede şi dacă se poate să apară şi un protector financiar al ei.
Revenind la ultimul număr al revistei „Izvoare Codrene” vă propun :
•    Editorialul „Şcoala la drum” de Nicolae BUD
•    „Doi corifei ai luptei pentru libertate naţionala-dr. Vasile Lucaciu şi George Pop de Băseşti” de Emil DOMUŢA
•    „Substratul mitico-magic al sărbătorilor de iarnă din Zona Codru de Pamfil BILŢIU
•    „Petre Dulfu, un Ion Creangă al ardelenilor!” de Gelu DRAGOŞ
•    „Ortodoxia – cu paşi lenţi printre milenii! De Mihai GHIŢ
•    „Microjurnal din anul 1986 şi „Mireşu Mare, pentru două zile capitala Ţării Chioarului şi Codrului” ” de Vasile Dan MARCHIŞ
•    „Marea Unire din 1918 – tezaur şi responsabilitate” de Ioan ACHIM
•    „Andreia Botiş şi Doina lui Lucaciu” de Vasile MORAR
•    POEME semnate de către : Dragomir IGNAT, Ioan Vasile BOTA, Ion Romeo ROŞIIANU, Gelu DRAGOŞ JR., Ion GEORGESCU, Nicolae SCHEIANU, Ioan CĂLĂUZ, Ştefan Aurel DRĂGAN
•    EPIGRAME semnate de Viorica GĂINARIU,Toma Gross ROCNEANU, Mircea POP, Romulus FILIP, Vasile ŢINCAŞ, Lucica DRAGOŞ
Închei cu vorbele coordonatorului şef Vasile Dan Marchiş, referitor la „Izvoare Codrene” şi la viitorul acesteia : „...numerele viitoare dorim să le alcătuim pe principiul ca fiecare cetăţean născut pe meleagurile Ţării Codrului şi nu numai, să-şi poată exprima opiniile prin texte proprii sau prin colaboratorii revistei, legat de arealul locurilor natale sau privind unele înclinaţii profesionale, individuale sau de grup”.

Colinde,colinde

www.youtube.com/watch?v=TT0Xq71B7F0

www.youtube.com/watch?v=M9YISnmwqp4

www.youtube.com/watch?v=R9eKDLjCw0Y

CONCERT DE COLINDE ÎN ORAŞUL ULMENI

     „Iată vin colindători” este cea de-a V-a ediţie a Concertului de colinde, ce va avea loc în data de 18 decembrie, de la ora 14.30, în sala Casei de Cultura a oraşului Ulmeni. Concertul va fi susţinut de către corurile bisericilor ortodoxe din Ulmeni, Mânău, Tohat, Sălsig, Gârdani, Finteuşu Mic, Bârsău de Jos, grupul de copii „Armonia” de la Grup Şcolar Industrial „Dr. Florian Ulmeanu” din Ulmeni şi grupul de fete „Voci Maramureşene” .                                                   Cristian LAURENŢIU

La Ulmeni a avut loc prima bursa a locurilor de munca

Angela Sabau, 04 noiembrie 2011

Prima bursa a locurilor de munca din Ulmeni a avut loc vineri, in caminul cultural din oras. Cinci persoane si-au gasit pe loc un serviciu, iar alti 30 s-au inscris la cursuri de calificare organizate chiar in localitatea lor.

Cinci localnici din Ulmeni sau satele apartinatoar si-au gasit un loc de munca, dupa ce au participat la prima bursa a locurilor de munca organizata chiar in orasul lor. La eveniment si-au anuntat participarea 12 agenti economici, care au pus la dispozitie aproximativ 125 de locuri de munca.

Cei mai cautati au fost tapiterii si confectionerii, 60 de locuri fiind disponibile pentru aceste domenii, dar angajatorii au cautat si muncitori calificati in panificatie, constructii, ori muncitori necalificati.

Evenimentul a fost organizat de Asociatia Centrul de Cercetare si Formare a Universitatii de Nord Baia Mare si face parte din proiectul “Masuri active de ocupare la nivelul a patru unitati administrativ-teritoriale din regiunea de nord-vest”.

Bogdan Gavra, managerul proiectului, a aratat ca urmatoarea localitate in care va fi organizata o astfel de actiune este Seini, acolo unde urmeaza sa aiba loc o bursa a locurilor de munca destinata seinenilor.

“Aici au mai fost organizate actiuni de informare si consiliere profesionala, avand in vedere ca avem aproape 400 de persoane in evidentele noastre”, a precizat el. Potrivit acestuia, in afara bursei locurilor de munca, cei interesati s-au putut inscrie pentru cursuri de calificare. “Am organizat cursurile in colaborare cu firmele interesate, astfel ca cei care se inscriu la acest cursuri au, apoi, posibilitata sa se si angajeze”, a mai spus el. Vineri, din cei aproape 130 de oameni prezenti la eveniment 30 s-au inscris la cursurile de calificare organizate pentru ei. Acestia vor incepe chiar de saptamana viitoare pregatirea in noua meserie. “Vor fi pregatiti ca oepratori in mase plastice, unde avem o colaborare cu o firma chiar de aici din localitate”, a mai aratat managerul de proiect. De asemenea, el a mai spus ca se incearca realizarea unei baze de date a posibililor angajati.

Primarul orasului Ulmeni, Lucian Morar, a aratat ca este edilul unui oras cu cea mai mare comunitate de romi dupa Baia Mare si ca, de asemenea, peste 1.000 de persoane asistate social exista in orasul si satele apartinatoare, lucru care atarna destul de greu la bugetul local. “Avem in vedere persoanele fara loc de munca, insa ne concentram pe cei care nu mai sunt in plata la somaj, ci au alta forma de asistenta sociala. Este o tinta a noastra de a gasi locuri de munca pentru un numar cat mai mare de persoane, pentru ca asta e o problema din cele mai importante. E un inceput si speram ca vom avea periodic astfel de evenimente”, a mai spus Lucian Morar.

  
    „ZILELE ORAŞULUI ULMENI – TOAMNA SOMEŞEANĂ”, MARAMUREŞ, 2011

    Prof.dr.ELENA TRIFAN
                                     

 Oraşul Ulmeni, situat pe partea stângă a râului Someş, în apropiere de Baia Mare, judeţul Maramureş, constituie o matcă de cultură şi civilizaţie foarte bogată şi originală, ale cărei trăsături definitorii au fost influenţate de poziţia geografică, trăsăturile solului şi ale climei şi de specificul populaţiilor care au trecut şi au convieţuit în acest spaţiu în care valurile istoriei s-au manifestat din plin. Păstrarea cu sfinţenie a tradiţiilor care rămân încă funcţionale la Ulmeni, combinată cu receptivitatea faţă de nou, a dus la apariţia unor noi activităţi, forme de colaborare şi sărbători, de nivel local, naţional sau internaţional.
Dorinţa de sărbătoare, de evidenţiere a fondului autohton, prezentă în întreaga ţară, s-a manifestat aici şi prin organizarea de către Primăria Ulmeni a „Zilelelor oraşului Ulmeni – Toamna Someşeană” aflată anul acesta la cea de-a treia ediţie şi care a început vineri seară, 16 IX 2011, cu focul de tabără aprins  în mod simbolic lângă apa Someşului, pentru a uni parcă două principii vitale primordiale, focul şi apa, lângă care menestrei moderni îşi intonează cântecele duios, spre încântarea celor dornici să refacă vechi tradiţii, să petreacă momente de visare şi relaxare.
Au urmat două zile foarte bogate în activităţi, dedicate, în mod deosebit, vieţii culturale, maramureşene, care au atras poeţi, scriitori, cercetători, profesori, oameni politici,  atât  din zonă, cât şi din străinătate, printre invitaţi putând fi amintiţi academicianul Mihai Cimpoi şi prof.dr. Vasile Bahnaru din Republica Moldova, prof. dr. Florian Copcea din Caraş Severin, Ileana Roman, scriitoare şi critic literar, poetul Eugen Dulbaba, poetul Puiu Gheorghe Răducan, Gabriel Oprea, ministrul Apărării Naţionale şi parlamentarii: Anghel Iordănescu şi Nicolae Bud.
A doua zi a avut loc deschiderea Centrului de Permanenţă Ulmeni, ce are ca scop asigurarea continuităţii asistenţei medicale, primare pentru aproximativ cei 10.000 de locuitori ai oraşului Ulmeni şi împrejurimi.
Pentru o mai bună cunoaştere a împrejurimilor localităţii Ulmeni a fost organizată o excursie în Ţara Codrului unde vizitatorii călăuziţi de poetul Vasile Morar şi de primarul cu nume simbolic, Ioan Călăuz, au avut posibilitatea de a admira frumuseţile peisajului de-a dreptul mioritic din Ţara Codrului, porţile maramureşene ce au sculptate pe ele chipul lui Iisus şi al Mamei Sale, Troiţa greco-catolică, salvată de distrugere în vremuri vitrege de către spinii din jurul ei, amintind de suferinţa Mântuitorului în pragul morţii.  În localitatea Băseşti, care a fost ţinta principală a excursiei, au avut relevaţia unor locuri de importanţă istorică impresionantă, precum Casa Memorială a lui George Pop de Băseşti, luptător pentru drepturile românilor din Transilvania şi al unităţii naţionale, unde aveau loc întruniri ale personalităţilor vremii interesate de realizarea marii Uniri, printre care şi Nicolae Iorga, care a văzut în personalitatea marelui patriot român o axă a educaţiei moral-patriotice a poporului român: „... A fost bătrânul naţiei...Icoană de trecut, garanţie morală pentru prezent, îndemn către tineretul viitorului. Aşa a fost când l-au lăsat să trăiască duşmanii seminţiei sale. În castelul său care era o căsuţă, între ţăranii săi cari îi erau fraţi, bătrânul George Pop. Naţia i-a zis badea George.”
În curtea casei cu iz de vechime, amintirile sunt vii, ca şi castanii înfloriţi în plină toamnă şi copacii plantaţi de către revoluţionarii Ioan Raţiu, Vasile Goldiş, Dimitrie Comşa, Vasile Lucaciu, înainte de 1918. Şi cum Băseştiul a fost parcă menit să atragă momente istorice marcante, le-a oferit vizitatorilor şi alte monumente emoţionante, precum mormântul familiei lui George Pop de Băseşti unde au putut citi poezia dedicată revoluţionarului român la zece ani după moarte de către poetul Octavian Goga: „E un capitol de istorie naţională./În cripta de la Băseşti/Epigoni ai ţării mele/Veniţi la ea să învăţaţi dragostea de neam!” Mergând pe Drumul Crucii, o alee betonată, ce are marcate cele 14 opriri simbolice ale urcării Golgotei, excursioniştii  au ajuns la Mânăstirea greco-catolică construită pe locul unde a izbucnit Revoluţia bolşevică a lui Bela Kun şi de unde la 23 februarie 1918 s-a tras în cortegiul funerar al lui George Pop de Băseşti, fără a-l putea opri.
O adevărată bijuterie a naturii, teiul Unirii, sub care aveau loc discuţiile cu privire la realizarea unităţii naţionale, rămâne să înfrunte veacurile, la fel de verde şi puternic ca şi în anii tinereţii, hrănindu-şi coroana bogată, cu crengi până la pământ din tainele istoriei, din dragostea de neam a celor ce s-au adunat şi încă se mai adună sub ramurile lui.
Cea de-a doua parte a zilei de sâmbătă, a fost dedicată celor înzestraţi cu har, care, în calitate de slujitori ai  condeiului şi ai penelului, veniţi din diferite colţuri ale ţării, s-au adunat în incinta Casei de Cultură din Ulmeni pentru a face schimb de trăiri şi de idei, exprimate prin cuvânt sau prin culoare, cât şi prin intermediul peliculei fotografice.
Astfel Koncz Atilla, originar din Ulmeni, pasionat de arta fotografică, posesorul unei colecţii de aproximativ 1.800.000 de fotografii şi-a încântat vizitatorii cu o expoziţie de fotografii care au prezentat chipuri de copii, foarte multe flori, peisaje din Ulmeni şi, în mod deosebit, din Strâmtorile Ţicăului, de care îl leagă amintirile copilăriei, imagini din Suedia unde merge frecvent să îşi vadă fiica. Dorinţa lui Koncz Atilla este de a prezenta prin intermediul fotografiilor istoria localităţii Ulmeni din zece in zece ani.
Slujitorii penelului au fost reprezentaţi de elevii Grupului Şcolar Industrial „Dr. Florian Ulmeanu,” autorii unei Expoziţii de icoane pe lemn şi de elevii Liceului „George Pop de Băseşti” din Ulmeni, care au realizat Expoziţia de icoane pe lemn, sticlă şi coji de ouă.
Tot cu această ocazie a fost realizat vernisajul Expoziţiei  Taberei de Pictură „Ars Campus” ,organizată timp de o săptămână la Ulmeni de către Asociaţia Creştin Umanitară „Ars Vivat”,preşedinte preot Radu Botiş, prof.ing.drd. Gina Călăuz,secretar. La această activitate culturală, coordonată de profesor Marcel Stanciu, au participat zece pictori aparţinând Şcolii de la Iaşi, Şcolii de la Cluj şi Şcolii de la Baia Mare. Şcoala de la Iaşi a fost reprezentată de sculptorii Diana Firicel Rău şi Radu Firicel, Şcoala de la Cluj, Secţia pictură de studentul Mircea But, Secţia de grafică, de studenţii Raul Filip, Filip Horbert şi de un student de la Facultatea de Litere, Nicu Gogea, Secţia foto reprezentată de actualul artist consacrat Violeta Radu şi Secţia de design total, de Ioana Stanciu, Şcoala de la Baia Mare de studenţii Călăuz Doris şi Călin Firizan. Scopul activităţilor a fost cunoaşterea împrejurimilor localităţii Ulmeni şi surprinderea prin compoziţie şi culoare a peisajului de-a lungul unei săptămâni.
Expoziţia a fost realizată pe două registre, unul ce a prezentat  secvenţe sau ipostaze văzute în timpul lucrului, prin obiectivul aparatului de fotografiat al Violetei Radu, iar al doilea, ipostaze ale locului văzute prin ochii artiştilor prezenţi. O parte din artişti a realizat o intervenţie în peisaj, de tip leand art, cu elemente din natură în natură şi adusă prin intermediul imaginilor în expoziţie. Acţiunea a avut un demers secvenţial, practic, în fiecare zi artiştii oferind o altă faţă a peisajului. 
Activitatea s-a dovedit interesantă atât pentru artişti, cât şi pentru edilii urbei  şi utilă pentru şcolile şi grădiniţele din Ulmeni cărora li s-au oferit tablouri.  Toţi artiştii participanţi la această tabără au primit Diplome de Onoare. În acelaşi timp, la Casa de Cultură din Ulmeni, într-o atmosferă de prietenie, distinsă şi emoţionantă  a avut loc o amplă acţiune de lansări de carte, care, aşa cum era şi firesc, a început prin prezentarea „Monografiei localităţii Ulmeni” realizată de preotul stavrofor Radu Botiş şi profesorul de istorie Mircea Botiş.
Cartea scrisă din patriostim, pasiune pentru studiu şi cercetare, oferă o abordare complexă a localităţii, sincronică şi diacronică, bazată pe cercetarea documentelor, cât şi pe faptele de viaţă, analizate şi interpretate cu responsabilitate, acribie şi obiectivitate.
Pe lângă istoria localităţii, sunt prezentate date referitoare la originea numelui acesteia şi a locuitorilor ei, aşezare geografică, sol, climă, dinamica demografică, folclor, etnografie, ocupaţii, credinţe populare, dezvoltare economică şi culturală, viaţă religioasă, ceea ce face ca „Monografia localităţii Ulmeni” să fie utilă deopotrivă istoricilor, geografilor, lingviştilor, folcloriştilor, etnografilor. Au fost felicitaţi atât autorii cărţii, cât şi toţi cei care au susţinut intelectual şi financiar apariţia acesteia.
Profesor doctor Florian Copcea de la Universitatea Novi Sad din Serbia, în cuvinte pline de sensibilitate şi talent, a evidenţiat atât valoarea ştiinţifică a Monografiei fraţilor Radu şi Mircea Botiş, cât şi afecţiunea domniei sale faţă de spaţiul prezentat în carte: „o lucrare ştiinţifică autentică, ce trece în revistă locuri mirifice, încărcate de istorie din Maramureşul drag inimii mele. Cartea este o cronică a trecutului, prezentului şi viitorului unei comunităţi cu oameni foarte aproape de zei.” 
  Preotul Radu Botiş a mai lansat încă o carte specifică domeniului de activitate al domniei sale „Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos”, un mic tratat de religie, morală, pedagogie, ce are la bază ideea că mântuirea omului nu este posibilă fără cunoaşterea învăţăturii Mântuitorului.
 Cartea vine să umple un gol de cunoaştere religioasă, determinat de comunism, cât şi de ritmul alert şi trepidant, uneori abrutizant al societăţii contemporane supuse din ce în ce mai mult robotizării şi internetizării. 
Fiind scrisă într-un stil concis, echilibrat, sincer şi raţional, lămuritor şi mângâietor, molcom precum munţii şi dealurile Maramureşului, lucrarea „Aspecte pedagogice şi catehetice” este accesibilă unui public larg, de vârste, religii şi profesii diferite.
Cum viaţa sufletească pământeană nu poate exista în afara celei fizice, doctor Ioana Murăşan Fărcaş născută la Baia Mare şi stabilită în Franţa, a prezentat cartea „Homo chimicus” despre alimentaţia sănătoasă, numită de preotul Ioan Mureşan, tatăl autoarei, „carte de folos pentru pâinea trupească şi pentru cea sufletească.”
Scriitorul Milian Oros a lansat cartea „Bodava”, o prelucrare a legendelor locului, considerată de mass-media „dragoste şi revoluţie pe plaiuri maramureşene”, cât şi romanul „În vremea schimbărilor” în centrul căruia se află evenimentele din decembrie 1989, împletite cu drumul în viaţă al inginerului militar Mihai Rus originar din Baia Mare, plecat în Bucureşti, dornic să se întoarcă acasă.
După cum se arată în Prefaţa cărţii, autorul oferă o sinteză a sufletului omenesc, surpins într-unul din momentele reprezentative ale istoriei naţionale „melancolia, regretul, iubirea, trădarea, curajul de a lua viaţa în piept, cu toate suişurile şi coborâşurile ei, fără a pierde ceva din atributele sufletului omenesc.”
Poetul Vasile Morar, pentru care „scrisul reprezintă raţiunea sa fundamentală” lansează două cărţi, care îi întregesc profilul scriitoricesc, foarte bogat şi îi aduc elogiile celor prezenţi.
Volumul de poezii „Dumnezeu câte-un pic” este  o antologie din propriile volume, publicată sub egida Asociaţiei Cultural Creştin Umanitare „Ars Vivat”, Ulmeni, Maramureş şi prefaţată de Ileana Roman care defineşte personalitatea poetului în termeni contradictorii, văzând în el un răstignit pentru realizarea actului creator: „un  neoromantic de la nord, acul busolei însă mai oscilează, iar poetul e trist şi vesel în toate cele patru vânturi. Pare o cruce pe care îşi răstigneşte viaţa şi moartea, iubindu-le în felul său, covârşitor fiind travaliul, drumul.”
Volumul în proză „Bufniţa roşie” cu o Prefaţă de Virginia Paraschiv este o culegere de articole publicate de autor în ziarele „Opinia” şi „Glasul Maramureşului” între anii 1997-2000. În aprecierile făcute la adresa cărţii Virginia Paraschiv o consideră „o provocare de toată frumuseţea, un bestiar al circului politic, cel de toate zilele la români,” ce are ca personaje favorite „Proştii, dar nu orice fel de proşti, proştii cu ştaif şi cu moţ.”
Bineînţeles că nu trebuie uitat umorul sănătos, neaoş şi inteligent al omului şi poetului Vasile Morar prezent atât în relaţiile lui de zi cu zi cu cei din jur, cât şi în scrierile sale.
Aprecierile la adresa lui Vasile Morar au fost exprimate nu numai în proză, ci şi în versuri.
A fost prezentată Antologia „Ulmeni: cuvânt zidit în vitralii” a scriitorilor: Florica Bad,  Petre Dulfu, Vasile Morar, Vianu Mureşan, Viorel Mureşan, Milian Oros, Radu Ulmeanu, care şi-au luat seva artistică, profundă şi originală din pământul Maramureşului, pe care l-au răsplătit prin înscrierea de noi file în nemurire sau cum spunea  Ion Vădan „Ulmeni, prin această antologie, poate fi numit fără putinţă de tăgadă un oraş al literaturii române, un reper sigur într-o viitoare geografie culturală naţională. Mărturie stau biografiile exemplare ale celor născuţi, ori trăitori aici, preluând acea stare creatoare hărăzită să slujească limba română, prin opere validate odată cu trecerea timpului. Pecetea obârşiei unei stilistici, a peisajului încarcă scrisul acestor scriitori în trăiri profunde, potenţate de profunzimea ideilor ce la animă.”
Betty Kirchmajer Donca, personalitate complexă, profesor de limba franceză, poet, traducător, Cetăţean de Onoare al oraşului Seini – Maramureş, membru la Uniunii Scriitorilor, laureată a Premiului „Henri Jaquier” pentru traducerea în limba română a romanului „Dansul interzis” de Rachel Hausfater,  a lansat cu această ocazie volumul de poeme „Vitralii monocrome” despre care Ion Burnar nota „Spre deosebire de volumele anterioare ale poetei Betty Kirchmajer Donca, demersul liric din Vitralii monocrome mi se pare mai bine conturat. Fulgurările clipei sunt mai credibile prin statornicia lor, care potenţează stările sufleteşti ale autoarei, ca un creuzet plin de elemente, ale căror culori, aparent distonează, ca în ansamblu amestecul lor să ducă la o imagine armonioasă ca şi culorile enigmatice ale vitraliilor unei catedrale, în care cuvintele sunt purtate în tăcere, pe aripile îngerilor cu aripile frânte, uneori, o unitate în diversitate, ca în picturile impresioniste.”
Autoarea a prezentat şi traducerea din limba franceză a romanelor: „Suntem cu toţii atât de mâhniţi” şi „Fiul războiului”, ambele aparţinând scriitorului francez Xavier-Laurent Petit, ale căror subiecte sunt plasate într-o realitate crudă, contemporană nouă, marcată de sărăcie sau de război.
Pop Viorel şi-a prezentat viitorul roman „Destinul unui om”, o frescă a zbuciumatei istorii a neamului românesc din Ardeal, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, ce-l are ca prototip pe tatăl autorului.
Viorel Mureşan a lansat o colecţie de eseuri şi cronici, cât şi volumul de poezii „Buchetul de platină” din care a citit autoportretul liric „Cenuşă din paradis.”
Au mai fost lansate volumul de „Maxime şi cugetări” al autorilor Ilie Bucur şi Olimpia Mureşan, Revista „Izvoare codrene”, an II, nr. 6, 2011, coordonator-şef Dan Marchiş, cartea profesorului Victor Becheanu „Obiceiuri ale vieţii de familie” dedicată obiceiurilor specifice marilor evenimente din viaţa omului din zona „Codrului, de la poalele Făgetului din ţinutul Maramureşului”, o zonă mai puţin studiată de folclorişti, volumele de poezii: „Un Orpheus cu cartea-n mână” al lui Puiu Gheorghe Răducan, „Însingurări fertile” de Eugen Dulbaba, cât şi cărţile de lingvistică: „Formarea cuvintelor în publicistica actuală. Derivarea,” autor Elena Trifan, „Miscellanea romanica,” autor Maria Iliescu.
Pentru încurajarea culturii din judeţul Maramureş, cât şi a relaţiilor interculturale dintre românii din Maramureş şi cei din afara graniţelor ţării, primarului oraşului Ulmeni, Lucian Morar, i-au fost oferite o Diplomă de Onoare din partea Asociaţiei „Ars Vivat” Maramureş, preşedinte preot Radu Botiş şi Diploma pentru Promovarea Culturii din partea Asociaţiei „Mihai Eminescu”, din Turnu Severin, preşedinte prof.dr. Florian Copcea.
 Pe scena în aer liber din faţa Primăriei s-a desfăşurat Concursul „Eu miss de pe Someş” la care au participat eleve de la Liceul „George Pop de Băseşti” şi de la Grupul Şcolar Industrial „Dr. Florian Ulmeanu”, coordonate de profesor Sorina Mihaela Botiş.
Fetele participante au avut de trecut probe complexe, care le-au verificat nu numai frumuseţea fizică, ci şi cultura generală şi priceperea culinară,  de viitoare gospodine. În calitate de purtătoare ale tradiţiilor locale au participat la parada costumelor populare, pe care le-au şi prezentat, urmată de proba de aşezare a merelor, de curăţat cartofi, întrebări de cultură generală şi recitarea unei poezii sau interpretarea unui cântec.
Prin intermediul lor spectatorii au avut ocazia să cunoască bogăţia, frumuseţea şi originalitatea costumelor populare nu numai din Ulmeni, ci de pe o arie mai întinsă, deoarece fetele au avut grijă să reprezinte localităţi şi zone diferite.
Covaciu Maria Mădălina a purtat costum din zona Clujului, alcătuit din: năframă cu ciucuri negri de mătase, ie brodată cu fir negru şi galben, laibăr vechi de peste 100 de ani, poale cu cipcă, cu broderie manuală, păsturi (şorţuri) negre, brodate cu fir negru de mătase şi ciucuri de mătase.
Anca Dobrican a îmbrăcat un  costum specific localităţii Şişeşti, Maramureş, format din: năframă roşie, ie veche de peste 80 de ani, ţesută în război, colţunaşi din ciur, zadie ţesută în război, veche de peste 120 de ani, cu motive florale roşii şi negre, poale cu dantelă din ciur.
Buda Alexandra Mădălina a prezentat  costum specific satului Mânău Maramureş, compus din: năframă neagră, spăcel (cămaşă) ornamentat cu flori, lucrat manual cu cipcă, laibăr cusut cu fire aurii, poale lucrate manual cu cipcă, zadie cusută cu fir auriu, brodată cu cipcă neagră, lucrată manual.
Zona Codru a fost reprezentată de Botiş Andreia cu un costum format din  năframă neagră, spăcel de mireasă, vechi de peste 100 de ani, pintileu cu colţişori, moştenit de la străbunica, zadie (şorţ) prevăzută lateral cu cipcă lucrată cu mâna şi Chiş Alexandra care a îmbrăcat un costum vechi de peste 80 de ani, purtat de străbunica în ziua nunţii sale, alcătuit din năframă, spăcel şi guler din ciur, peste poale un şorţ negru de mătase.
Grec Silvia Aurelia a reprezentat zona Târgu Lăpuş, Maramureş, cu un costum alcătuit din năframă neagră, cu ornament floral, cămaşă cu ornament floral, poale cuflori în partea de jos, în faţă zadie albastră cu ciucuri şi ornament floral, în spate zadie albastră, în dungi colorate şi ornament floral şi ciucuri.
Călăuz Camelia a purtat un costum din Maramureşul istoric, format din năframă, cămaşă de pânză brodată, poale de pânză brodată, zadie cu dungi roşii şi negre, brâu împletit, opinci.
Patrisia Moldovan şi Demian Andreia au îmbrăcat şi prezentat costume din localitatea Chioar, iar Balogh Luciana din Sălaj.
Prezentarea costumelor specifice populaţiei româneşti din zonă a fost străpunsă de apariţia pitorească şi originală a Patrisiei Moldovan din Chelinţa, care îmbărcată în costum ţigănesc a dansat un graţios dans oriental.
Fetele au recitat şi interpretat poezii şi cântece consacrate, dar şi poezii şi cântece create de ele. Astfele Grec Silvia a recitat poezia „Multe stele sunt pe cer/Care toată ziua pier./Şi mai mari şi luminoase/Nu-s ca mândra de frumoase./Gândeşti că scrie pe jos/Cine-i mândra, cine-a fost.” Botiş Andreia a interpretat un fragment dintr-o doină proprie: „Supărare, supărare, grea eşti tare/Lăsate-oi de-a moi în vale/Şi-oi pune-o piatră pe tine,/Să nu mai superi pe nime.” Anca Dobrican, după modelul cântecului „Puşca şi cureaua lată” a realizat o minicreaţie, în care a dat glas propriilor sentimente: „Am profitat că-s elev/Şi-am văzut că am talent./Eu m-am înscris la concurs/Şi mai am ceva de spus/Puşca şi cureaua lată/Mi-s mândră că-s someşeancă/Şi dac-oi câştiga,/Cât îţi vre eu voi cânta.”
Ultima parte a primei zile a fost dedicată, în special, tinerilor care au putut audia muzică interpretată de Tudor Elvis, Road Players Band, Lally, Sweet Kiss şi s-a terminat cu o discotecă în aer liber.
Ziua de duminică a început cu participarea la slujba religioasă, oficiată în aer liber, la Biserica Sfinţii Arhangheli „Mihail şi Gavriil” de preoţii: Radu Botiş, Giurgiu Dumitru, Mureşan Ion, Căiţa Teofil, Ilie Bucur. Sufletele celor prezenţi la slujbă nu au fost mângâiate numai de vocile armonioase ale preoţilor, ci şi de glasul Corului Bisericii, alcătuit din 26 de membri, femei şi bărbaţi, reorganizat în 1996, când s-a pus piatra de temelie a Bisericii celei noi din Ulmeni. Corul are un repertoriu foarte bogat, alcătuit din cincizeci de colinde din zonă şi clasice, treizeci de cântece religioase pascale şi aproximativ două sute de pricesne (cântece religioase) specifice fiecărei Evanghelii, una din ele fiind dedicată Hramului Mânăstirii Putna. Femeile poartă trei feluri de costume populare, din zona Codru Someş: cu dantelă, cu ciur şi pentru corală (concert de pricesne). Primele două tipuri făcute de Anca Mureşan şi de Ana Velea sunt alcătuite din: năframă neagră, fustă cu două cătrinţe, spăcel, laibăr. Spăcelul este ornamentat cu fir de lamé şi pe margine are dantelă, iar laibărul şi cătrinţele sunt ornamentate cu dantelă lucrată manual sau cu ciur.
Cu o voce de-a dreptul celestă părintele Ilie Bucur a interpretat o priceasnă, ce a emoţionat şi încântat sufletele tuturor celor prezenţi.
La sfârşitul slujbei preoţii au vorbit despre Modelul Suprem care este Iisus Hristos, despre relaţia dintre religie şi problemele vieţii mondiale, contemporane.
În mod simbolic pentru relaţiile dintre românii de pretutindeni, al prieteniei care îl leagă de Maramureş, în faţa bisericii academicianul Mihai Cimpoi, venit de la Chişinău pentru a participa la această sărbătoare, a rostit alocuţiunea „Un model de fiinţare în Istorie: Maramureşul” pe care o vom reproduce în întregime pentru exemplul de trăire şi gândire românească pe care îl reprezintă, de apreciere pentru valorile româneşti autentice: „Prea cucernici părinţi, iubiţi confraţi, români din Ulmenii Maramureşului, participăm cu bucurie şi înălţare sufletească la manifestările <Toamnei Someşene>. E toamnă frumoasă aci, cu oameni frumoşi, şi cu un soare blând şi generos, şi cu un aer care e chiar aerul Istoriei. <Niciodată toamna nu fu mai frumoasă>, sună un celebru vers al poetului Tudor Arghezi.
Preacucernicii părinţi vorbeau de Modelul Hristos pe care trebuie să-l urmăm, la care aş adăuga şi Modelul de fiinţare în Istorie, pe care ni-l oferă Maramureşul. Model de răbdare, care e cuvânt dacic, de rezistenţă, de înţelepciune, de <dreaptă cumpănă românească>.
Marele Eminescu spunea că toţi românii au coborât din Maramureş. Iată că suntem aci chiar pe urmele descălecătorului Dragoş coborât tot din părţile acestea. Am venit încoace la invitaţia colegilor de breaslă şi a prietenului Vasile Morar, pe care, auzindu-l cu vorba mucalită, cu un frumos accent maramureşean am crezut că este prozator.
Am aflat, însă, că este un poet care nu se joacă cu cuvintele, ci convorbeşte profund cu sine, cu lumea şi cu Dumnezeu. Nu întâmplător cartea recent lansată la Ulmeni se intitulează „Dumnezeu câte un pic”, editare datorată scriitoarei din Drobeta Turnu Severin, Ileana Roman, venită încoace cu colegii Florian Copcea şi Gheorghe Puiu Răducan. Permiteţi-mi să vă recit o foarte frumoasă poezie din prezentul volum:
„Dumnezeu stă pe tron şi trage ceasuri.
De toate felurile, altele mari, altele mici,
Sunt şi pendule imense cu limbile late
În care cântă de înnebuneşti pitulici.
...........................................................
Stau în faţa Domnului şi mi-e frică
Vreau să-mi aleg şi eu un ceas
Iar Dumnezeu trecând poate că-l uită
Tocmai pe acela netras.” (Dumnezeu trage ceasuri)
Dumnezeu a oferit un ceas bun lui Vasile Morar, maramureşenilor, tuturor românilor de pretutindeni.”
A urmat Parada participanţilor la slujba religioasă, care, în ritmurile fanfarei militare „Millenium III” din Baia Mare, s-au deplasat de la biserică până în centrul oraşului, în locul unde s-a desfăşurat un amplu spectacol artistico-umoristic în cadrul căruia în acorduri de fanfară, profesor doctor Cristina Bodea a interpretat „Imnul de Stat al României” şi „Imnul Uniunii Europene”.
 În prima parte a spectacolului pe scena în aer liber, din faţa Primăriei, au evoluat ansambluri  şi interpreţi ai şcolilor din localitatea Ulmeni.
Copiii de la Grădiniţa şi de la Şcoala din Ţicău, instruiţi de Dan Rodica şi Sav Lucia  au executat un dans de pe Someş.
Din localitatea Băiţa de sub Codru, două ansambluri folclorice, cu acelaşi nume, „Mugurii Codrului” au venit să încânte spectatorii. Ansamblul „Mugurii Codrului”, instructori Maria şi Aurel Petran, a executat dansul ardelenesc „La şură”, iar cel instruit de Viorica şi Sever Dumuţa, „Dansul boieresc”, „Dansul româneasc”, „Scuturata.”  
Membrii ansamblului au purtat costume tradiţionale, foarte vechi din zona Codru, cele pentru fete fiind alcătuite din: zadie de delin (baticuţ de culoare deschisă, cu flori), zgardă la gât, cu motive populare, pintileu (poale) din pânză bumbăcel în bumbăcel, cu colţişori sau cu ciur, în funcţie de vechime, spăcel alb (cămaşă), cu broderie la gât, mâneci, şi pe spate, pe sub pintileu, jupon alb brodat, laibăr negru din mătase, în picioare, jumătăţi (pantofi cu baretă).
Costumul de băiat este format din clop cu pene de fazan sau păun (o pălărie înaltă, împletită din paie de secară), cămeşe albă, din pânză lucrată manual, cu broderie la piept, la mâneci şi la guler, spartă, cu motive florale, gaci (pantaloni) din pânză ţesută bumbăcel în bumbăcel, din patru laţi (un lat având cincizeci de centimetri).         
 Ionuţ Uivaroşi, membru al Ansamblului „Mugurii Codrului” a interpretat cântece populare, printre care şi o creaţie proprie „Codrule, Măria ta”:

 I „Codrule, Măria ta,
Lasă-mă sub umbra ta,
Lasă-mă la umbra ta
Să mă iubesc cu mândra.
II Da’ să nu mă spui la nimeni
Că-i şi mândru lângă mine.
Noi acolo vom cânta.
Şi cu drag ne-om bucura.

III Codrule cu frunza deasă,
În tine mi-aş face casă,
Şi-om trăi alăturea
Câte zile vom avea.

IV Codrule, îţi mulţumim, codrule,
Ne-ai lăsat să ne iubim.
Şi tu n-ai spus la nimeni
C-am trăit cu drag în tine.” 

Andreia Botiş, originară din Ulmeni Maramureş, în vârstă de 17 ani, elevă la Liceul „George Pop de Băseşti” şi la Şcoala Populară de Artă „Liviu Borlan”, din Baia Mare, an III, canto popular, profesor  îndrumător Ramona Darha, este deja o voce consacrată, după cum demonstrează numărul mare de participări şi de diplome obţinute la concursuri: Premiul II – Concursul judeţean „Chants, son sur scene”, calificare la faza naţională – Baia Mare, 2010, Menţiune şi Diplomă de Laureat al Ligii Campionilor - Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară, organizator Mihai Treistariu, Braşov, 2010, locul I la Concursul Judeţean „Euro-Vocea Maramureşului” şi excursia „Mini-tur al Europei”, obiectivul principal, Parlamentul European, 2010, Premiu Special la Festivalul Internaţional pentru Copii şi Tineret „Armonia” 2010, 2011, Cluj-Napoca, Menţiune la Festivalul Naţional „Maramureşu răsună”, Satulung, 2011, apariţii TV şi radio.
În recitalul pe care l-a susţinut la „Toamna Someşană” s-a impus prin repertoriul alcătuit în cea mai mare parte din doine, vocea puternică, deja maturizată, flexibilă şi melodioasă, trăire afectivă şi prezenţă scenică.
Din repertoriul Andreei vom reproduce „Doina lui Lucaciu”, ce îşi are originea în faptele de viaţă şi din istorie, emoţionantă prin amestecul de patriotism, încredere în libertate şi durere sfâşietoare:
1. Plânge-o mierlă pe păduri, of, of, of
Rob îi Lucaci în lanţuri
Plânge-o mierlă pe păduri, of, of, of
Rob îi Lucaci în lanţuri.

R. Pentru sfânta libertate
    De care noi n-avem parte.
    Pentru sfânta libertate
    De care noi n-avem parte.

2. Nu fi mierlă supărată, of, of, of
Nu-i robia ne-ncetată.
Nu fi mierlă supărată, of, of, of
Nu-i robia ne-ncetată.

                 R. Vine dalba primăvară
                      Fi-va Lucaci liber iară.
                      Vine dalba primăvară
                      Fi-va Lucaci liber iară.

3.  Nu suspina în zadar, of, of, of,
 Du-mi-te pân’ la Satmar’ - 
 Nu suspina în zadar, of, of, of,
 Du-mi-te pân’ la Satmar.’

R. Unde-i Lucaci la-nchisoare
Nu vede nici cer, nici soare.
Unde-i Lucaci la-nchisoare
Nu vede nici cer, nici soare.
                  
4. Şi îi spune-nchinăciune, of, of, of,
De la-ntreaga naţiune.
Şi îi spune închinăciune, of, of, of,
De la-ntreaga naţiune.

                 R. Că el mândru s-a luptat
                     Ca român înflăcărat.
                     Că el mândru s-a luptat
                     Ca român înflăcărat.

 
     
Etnia maghiară din zonă a fost reprezentată de Ansamblul din Arduzel, instructor Moni Csillo Maria. Repertoriul lor a fost alcătuit, în cea mai mare parte, din cântece şi dansuri populare ungureşti, executate cu multă  graţie.  Fetele au purtat costume pline de viaţă, cu panglică roşie la codiţă, cămaşă albă cu flori la gât, vestă de catifea neagră, cu şnur şi paiete, jupon mic şi jupon mare, fustă creaţă cu flori de culori aprinse, pe fond alb, crem sau verde, şorţ de mătase uni, în nuanţe de roz şi roşu, cizme.
Costumele băieţilor elegante şi distinse au fost alcătuite din pălărie neagră, de postav, cu floare, cămaşă albă, vestă neagră, din postav, cu şnur şi nasturi metalici, pantaloni negri, din postav, bufanţi, cizme negre.
Un repertoriu foarte bogat, interpretat cu mare profesionalism, a fost oferit spectatorilor din Ulmeni şi de către soliştii vocali, veniţi din toată Transilvania: Angela Vălean, Aurel Tămaş, Cornelia Radocea, Maria şi Dănuţ Dan, Matei Pop Aurica, Marinel Petreuş, Ghiţă Pârja, Grupul „Am fost şi-om fi” de la Ieud, de virtuoşi ai instrumentelor muzicale din grupul „Doruri transilvane.” Membrii Ansamblului „Transilvania” din Baia Mare, în cadrul căruia au evoluat şi soliştii vocali Ioana Chimbriş, Ileana Bumbar, Marioara Galbunea şi instrumentiştii: Marin Mureşan, Dumitru Dobrican, au interpretat cântece, au executat dansuri şi au îmbrăcat costume populare de pe tot cuprinsul ţării.
Grupul de umorişti „Vaida şi nănaşii”, alcătuit din Marcel Mureşan, profesor de fizică la Liceul din Jibou şi Liviu Petric, directorul Casei de Cultură din Jibou, au adus pe scenă hazul de necaz, exprimat cu vigoare şi inteligenţă.
 Maramureşenii vor să-şi păstreze colţul lor de rai curat şi îngrijit şi aşa că s-au înscris în acţiunea de nivel naţional „Let’s do it, România” pentru a participa la ecologizarea mediului înconjurător, înregistrând cel mai mare număr de participanţi din intreaga ţară, fapt sărbătorit cu ocazia „Zilelor Ulmenilor” când reprezentanţi ai acestei acţiuni au intonat „Imnul Let’s do it, România” şi au oferit câte un tricou câştigătoarelor Concursului „Eu miss de pe Someş.”
 Cum reuşita vieţii unei comunităţi depinde şi de armonia familiilor ei, Primăria oraşului Ulmeni a acordat diplome tuturor familiilor care au împlinit 50 de ani de căsnicie.   
 Bucătăria tradiţională, ardelenească nu putea să rămână mai prejos şi aşa că timp de două zile localnicii şi-au îmbiat vizitatorii cu pălincă, slănină şi sarmale de cea mai bună calitate.
Demnă de remarcat este şi compoziţia simetrică a sărbătorii care a început cu un tradiţional foc de tabără şi s-a terminat cu un modern foc de artificii, impresionant prin lumină şi culoare, reuşind să înscrie Ulmeniul pe axa timpului şi a civilizaţiei.   
„Toamna Someşeană” s-a dovedit a fi o sărbătoare complexă, în care Maramureşul şi-a arătat valoarea istorică şi culturală, la care au luat parte persoane de profesii, vârste şi etnii diferite: preoţi, profesori, scriitori, sculptori, pictori, fotografi, cercetători, ingineri, cadre medicale, interpreţi vocali şi instrumentişti, formaţii artistice de cântece şi dansuri, copii, tineri şi adulţi, români, romi şi maghiari.
„Zilele localităţii Ulmeni” s-au remarcat şi prin valoarea intelectuală şi artistică a activităţilor, fineţea şi rafinamentul interpretărilor, prin modestie şi ospitalitate, prin armonia dintre românii de pretutindeni şi dintre românii maramureşeni şi etniile cu care convieţuiesc, prin respectul şi toleranţa faţă de valori, indiferent cine este autorul şi purtătorul lor.
După ce timp de trei zile am avut ocazia să cunoaştem un Maramureş bogat, profund şi original, plecăm spre casă cu sufletul mulţumit şi relaxat, convinşi că porţile maramureşene vor rămâne veşnic deschise tuturor celor dornici să le treacă pragul pentru a descoperi noi şi noi valori ale unui ţinut, care deşi pare situat la marginea lumii, rămâne în centrul ei prin creaţie, omenie şi dorinţă de colaborare.
Sursa:Slova Crestina
           www.slova-crestina.ro

Andreia Botiş şi "Doina lui Lucaciu"

• Vasile MORAR

Nu cred să fie mamă în lumea aceasta care să nu murmure lângă covata, lângă leagănul, lângă pătuţul pruncului înainte de-a adormi un cântecel cât un murmur de izvor cu care să tragă peste pleoapele mugurelului de om pojghiţa dulce a somnului.

Mă întorc în copilărie şi-o aud pe mama. Ca o şoaptă de frunză îi era glasul. Ca un murmur de iarbă mângâiată de vânt. Dar mama nu abătea spre cântecelele de leagăn ştiute. Nu. Ea, săraca, nu avea vreme de fineţuri melodice. Îmi căuta să mă adoarmă "Doina lui Lucaciu" cum n-am mai auzit-o cântată până la Toamna Someşană la Ulmeni, de către consăteanca mea, Andreia Botiş. Toate în acele clipe absolut unice mi s-au răscolit în suflet. O furtună a anilor s-a stârnit, venind de departe spre mine. Pârjolea totul. Eu plângeam. Ce bine mi-a prins plânsul acela! Plângea cu mine copilăria şi viaţa mea. Lumea prezentă încremenise.
Andreia... Plânge-o mierlă prin păduri... Şi venea, of, of, oful care sfâşia sufletul sub brazde adânci de durere de jale. Iată, descopăr acum cum inima mea a crescut cu jalea în ea. Rob îi Lucaci în lanţuri. Şi vocea Andreei mă chinuia, stârnea uragane de durere în mine. Dar, generoasă, nu mă lăsa acolo, în hău, nu mă părăsea.
"Nu fi mierlă supărată/ Nu-i robia ne-ncetată." Am avut multe bucurii în viaţă, dar nu cred s-o fi întrecut vreuna pe cea a descoperirii unei cântăreţe autentice, profunde, de-o sensibilitate care o va duce departe.
Ea se numeşte Andreia Botiş. Reţineţi, vă rog, acest nume. E numele marii cântăreţe de mâine. Nu vă speriaţi de ce vă spun. Pentru mine, Andreia Botiş este acum o mare cântăreaţă. Azi. Pentru voi, ea va deveni mâine, dar mâinele acela e foarte aproape. Şi va deveni azi, când o veţi auzi cântând. Ea iubeşte până-n ultima coardă a inimii muzica, iar forţa ei de-a transmite emoţia depăşeşte imaginaţia. Cei care iubesc folclorul - rădăcina noastră primordială - ascultaţi-o pe Andreia Botiş. O să îmi daţi dreptate. Sufletul îmi strigă irezistibil: "Sărută mâna acestei fete! Sărută mâna unei artiste!" O fac cu mare bucurie.

Sursa:Glasul Maramuresului

            Data 08-10-2011

                                            Carti aparute sub egida ARS VIVAT

                                                             APEL UMANITAR

Actorul Mircea Anca suferă de leucemie. Are nevoie urgentă de un transplant de măduvă

Actorul Mircea Anca trece prin grele încercări ale vieţii. Artistul are nevoie urgentă de un transplant de măduvă, operaţie care nu se poate efectua decât în afara ţării şi care este foarte costisitoare.

Marele actor, Mircea Anca are nevoie urgentă de operaţie de transplant de măduvă /

30.000 de euro este nota de plată pentru transplantul pe care Mircea Anca trebuie să îl facă la o clinică din Israel. Statul român îl sprijină cu o sumă de bani, însă aceştia nu sunt suficienţi.

În acest moment, actorul se află în stare foarte gravă. Este internat în spital, unde face chi­mi­o­terapie, ia antibiotice şi primeşte periodic transfuzii de sânge.

Mircea Anca a devenit cunoscut după rolurile sale din filmele "Moromeţii", "Maria şi ma­­rea" sau "Hotel de lux", dar şi din piesele de teatru "Jocul ielelor" şi "Macbeth".

Donaţii în lei pentru Mircea Anca se pot face în contul BRD - RO07BRDE441SV86709744410, iar donaţiile în euro se pot face în contul BRD - RO73BRDE441SV86711334410.

                              Cursuri gratuite de „Competente Antreprenoriale”

Cursuri gratuite de „Competente Antreprenoriale” pentru angajatii, somerii si managerii din mediul rural
Asociatia Comunelor din Romania (A.Co.R.) si partenerul sau Structural Consulting™ Group implementeaza proiectul „Comuna, promotor al dezvoltarii spiritului antreprenorial in mediul rural” (www.procomune.ro), in baza contractului de finantare cu numarul de identificare POSDRU/83/5.2/S/58447, cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

In cadrul acestui proiect se vor mai organiza, pentru Regiunile: 7 - Centru, 6 - Nord Vest, 4 - Sud Vest Oltenia si 5 - Vest, in perioada septembrie 2011 – februarie 2012 un numar de 7 cursuri de specializare in „Competente Antreprenoriale”, dupa cum urmeaza:

Regiunea
  Judetele de domiciliu sau resedinta ale participantilor la curs Perioada de desfasurare a cursului Localitatea de desfasurare a cursului 
7 Centru Harghita si Mures 25-30 septembrie 2011 Praid
6 Nord Vest Bihor si Salaj 16-21 octombrie 2011 Baile Felix 
6 Nord Vest Maramures si Satu Mare 23-28 octombrie 2011 Vama/ Mogosa/ Borsa 
6 Nord Vest Cluj si Bistrita 20-25 noiembrie 2011 Cluj
4 Sud-Vest Gorj si Mehedinti 12-16 decembrie 2011 Ticleni/ Tismana
5 Vest Caras -Severin si Hunedoara 15-20 ianuarie 2012 Sarmizegetusa/ Straja
5 Vest Arad si Timis 4-10 februarie 2012 Moneasa

Pentru fiecare curs se vor selecta cel putin 15 persoane, cu domiciliul stabil sau resedinta intr-unul din cele doua judete.

Toate costurile aferente participarii la cursuri sunt decontate prin proiect (se deconteaza transportul si se asigura cazare, masa si suport de curs).

Pentru mai multe detalii privind cursurile, criteriile de eligibilitate si procedura de inscriere, click aici.

Informatii suplimentare pot fi obtinute de la:
Flaviu Popa
Coordonator formare profesionala proiect ID58447
Asociatia Comunelor din Romania
Telefon: 0736.802.104
flaviu@procomune.ro
www.procomune.ro

Sursa: http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=9790&t=Stiri

  TOAMNA SOMESEANA

TABĂRA DE PICTURĂ „ARS CAMPUS” LA ULMENI, ediţia I

septembrie 19, 2011   Gelu Dragos  

Cu ocazia Sărbătorii oraşului Ulmeni „ Toamna Someşeană”, ediţia a III-a, a avut loc timp de o săptămână ( 11-18 septembrie ) o tabără de pictură şi artă fotografică la care au participat 10 artişti plastici : Violeta Radu, Diana Firicel, Radu Firicel, Ioana Stanciu, Doris Gianina Călăuz;, Nicolae Goje jr., Mircea But, Călin Firizan, Paul Filip și Norbert Filep. Proiectul a fost implementat cu sprijinul artiștilor plastici Marcel și Maria Stanciu, profesori la Palatul copiilor din Baia Mare. Acest eveniment în premieră a avut loc cu sprijinul Primăriei Ulmeni, a primarului Lucian Titus Morar, a viceprimarului Traian Oros, a Consiliului Local, a preşedintelui asociaţiei „Ars Vivat” preot Radu Botiş. Creaţiile tinerilor artişti plastici au fost expuse apoi pe holul şi în sala mare a Căminului cultural din Ulmeni cu ocazia prezentării mai multor cărţi ale scriitorilor din zonă. Felicitări tuturor participanţilor. Deşi foarte ocupat pentru a ieşi totul bine la această ediţie a sărbătorii „Toamna Someşeană”, primarul Lucian Morar ne-a spus câteva cuvinte despre tabăra „Ars Campus” : „Se spune că arta este prima treaptă a culturii. Prin ea începe înălţarea spre umanitate, atât copilul, tânărul, cât și omul matur. Prin creația operei de artă, omul evadează din cercul îngust al eu-lui spre a trăi și pentru alții. Am un motiv în plus să susțin acest proiect, tatăl meu fiind om de cultură. Am dorit ca această întâlnire să constituie un schimb de informații, comunicări iar tinerii artişti să descopere împrejurimile Ulmeniului cu pensula și culorile și să lege prietenii”!

Academicianul Mihai Cimpoi din Republica Moldova este prezent la Zilele Ulmeniului !

septembrie 18, 2011   Gelu Dragos  

La invitaţia poetului Vasile Morar, oaspeţi de seamă din Serbia, Basarabia, Bucureşti, Drobeta Turnu Severin,Vâlcea, Satu-Mare şi bineînţeles Maramureş sunt prezenţi la Sărbătoarea oraşului Ulmeni, oraş în plină dezvoltare şi extindere de când în fruntea urbei de pe Someş este primar Lucian Morar, adică fiul poetului Vasile Morar.
Ieri,17 septembrie, la Căminul cultural din localitate într-o atmosferă de înaltă simţire patriotică locală şi românească, în prezenţa deputatului Nicolae Bud şi a soţiei acestuia scriitoarea Florica Bud, preşedintele Cenaclului Scriitorilor din Maramureş s-au prezentat multe titluri de cărţi ale autorilor locali : Mircea Botiş şi Radu Botiş – Ulmeni, studiu monografic; Victor Becheanu – Obiceiuri ale vieţii de familie în zona de sub Codru-Maramureş; Ulmeni:cuvânt zidit în vitralii (unde semnează Florica Bud, Petre Dulfu, Vasile Morar, Vianu Mureşan, Viorel Mureşan, Milian Oros, Radu Ulmeanu); Vasile Morar – Bufniţa Roşie; revista Izvoare Codrene, nr. 6,anul II, o revistă sponsorizată de secretarul CJMM Dumitru Dumuţa, primarul Băseştiului Ioan Călăuz şi apicultorul Vasile Dale din Asuajul de Sus. Au mai fost prezentări de cărţi dar din păcate nu am intrat în posesia lor, motiv pentru care nu pot să scriu despre ele!
Deşi a sosit cu întârziere la Ulmeni, mai exact la Cabana silvică Ţicău, la domnul Mirel, pe înserate şi-a făcut apariţia academicianul Mihai CIMPOI! Dar ca să vedeţi ce personalitate uriaşa este Domnia Sa lăsăm cuvintele româneşti să vorbească! Mulţumim Vasile Morar pentru ziua de ieri!

Academicianul Cimpoi: „Eminescu a ajuns în Europa înaintea noastră”!
„Am susţinut teza de doctor târziu, nu în perioada sovietică, pentru că nu eram recunoscut de către autorităţile de atunci. Astfel, mai întâi Academia Română m-a ales ca Membru de Onoare, după care, la Academia de la Chișinău, am devenit membru titular. Apoi am susținut teza de doctor. Mi s-a acordat și titlul de doctor habilitat”.
Dar până să ajungă la această etapă a parcurs un drum lung. Doamnelor și domnilor, fragmentul citat este o parte din istoria vieţii binecunoscutului critic literar şi ex-preşedinte al Uniunii Scriitorilor – academicianul Mihai Cimpoi, invitatul meu în emisiunea “În direct România, în direct lumea românească”, de la Radio România Internațional)
„Nu titlurile mi-au accentuat meritele”
Asta spune Mihai Cimpoi, la ceas de bilanţ, despre cele realizate de-a lungul vieţii. A avut debutul literar la numai 18 ani. Scria însă recenzii încă de pe băncile şcolii, din clasa a 8-a. Le trimitea la ziar şi nu elogia, ci critica. Reacţia poetul Ion Bolduma, care lucra la publicația „Nistru” pe atunci, a fost că a venit în satul tânărului Cimpoi ca să vadă „cine este cel care scrie într-o limbă românească salonardă”. Sau, cum se credea în redacţie, să vadă cine este „acest învăţător bătrân care scrie”. Şi a descoperit un tânăr de 18 ani!…
Mihai Cimpoi spune că tatăl său îl vedea în perioada interbelică la categoria „studenţilor eterni”. Despre părintele său – „Ilie românul”, cum îl numeau oamenii în sat -, academicianul spune că era „un Moromete al localităţii”. „Ilie românul” era din dreapta Prutului. De la tatăl său a învăţat să fie constructiv, iar asta l-a ajutat să contribuie la înlăturarea „obscurantismului ideologic”. „Sunt din categoria lui Aristarh şi nu a lui Zoil, spune invitatul meu. În spaţiul basarabean s-a demolat foarte mult: cultura, în primul râd, iar identitatea noastră a fost o teroare a istoriei care s-a exercitat în mod cumplit. Românii-basarabeni au cunoscut nişte faze pur şi simplu catastrofale, cumplite”, îmi explică interlocutorul meu.
În acest context, mai aflaţi din interviu cum se consideră şi cum era considerat Mihai Cimpoi de către unii: un român şi jumătate sau doar pe jumătate român.
„Se vorbea intens ruseşte. Am cerut un profesor care să ne vorbească pe înţeles”
Mergând însă pe marginea biografiei lui Mihai Cimpoi, aflăm că marele său prieten Grigore Vieru l-a criticat pentru început, după care i-a spus „vei ajunge un mare critic literar”. „Grigore Vieru mi-a fost ca un sfetnic. Versuri nu am mai scris, dar am continuat cu epigrame. Şi prima i-am scris-o chiar lui”.
Venit în 1960 de la ţară, viitorul academician a rămas cutremurat de Chişinău. „Îmi era un mediu străin. Asta pentru că se vorbea intens ruseşte. A fost greu. O caznă. La cursurile de filosofie trebuia să îl citim pe Hegel în ruseşte. Mai mult, la logică, noi, copii veniţi de prin sate, nu înţelegeam nimic în rusă. Am cerut un profesor care să ne vorbească pe înţeles”. Şi au avut noroc. Era perioada de „dezgheţ hruşciovist”, cum spune Mihai Cimpoi, sau, cum adaug eu – un dezgheţ în plin îngheţ.
„Mergeam la femeia lui Lenin”
„Aşadar, la universitate nu prea puteam să însuşim prea multe şi mergeam la femeia lui Lenin (râde) – aşa spuneau studenţii Bibliotecii Naţionale Nadejda Krupskaia”.
Acolo era un fond de carte românească foarte bogat, spune academicianul. „Dar trebuia să fii înscris într-o fişă specială”, iar Mihai Cimpoi bănuişte că era pentru securitatea care urmărea tot ce mişca în acele vremuri. La bibliotecă a ajuns studentul la concluzia că marea mântuire este prin cultură.
„Eminescu a ajuns înaintea noastră în Europa”
Este supărat pe detractorii de la Bucureşti ai lui Eminescu care au devenit „foarte activi în perioada de integrare europeană”. „Cer să ne lepădăm de Eminescu. E o absurditate, deoarece Eminescu a ajuns de mult în Europa. Societatea noastră este caragializată şi caragializarea a dus la complexul cioronian, unul de inferioritate, de frustrate”. Iar eu am adăugat: mai mult, complexele ne sunt alimentate. Academicianul este de acord…
„Am răsfoit Istoria literaturii germane de la începuturi până în prezent a lui Fritz Martini şi cel mai important capitol de acolo este alocat lui Goethe: «Goethe, poet şi educator naţional». Deci, educator naţional! Nemţii pun mare preţ pe educaţie”. „Dar noi nu suntem nemţi, domnule Cimpoi!”, am replicat eu. Răspunsul: „Valorile româneşti cunosc o oră a cumpenei şi punerea sub semnul integrării europene grăbite. Eminescu a anticipat apariţia UE. Eminescu era european, a ajuns cu mult înaintea noastră acolo. Întrebarea este cum facem şi noi ca să îl ajungem din urmă. Eu mai caut răspunsul despre valorile noastre de astăzi şi în Nitzsche”.
„Trăim un ceas dramatic al istoriei noastre”
Asta spunea în 2010, şi repetă în 2011, Mihai Cimpoi. Nu şi-a schimbat părerea. Iar dramatismul ceasului „este neîncrederea în valorile noastre. Este graba de a ne integra în UE necondiţionat. Europenii, însă, la rândul lor, ne întreabă care ne sunt valorile? Dialogul este valoric”, conchide invitatul. „Şi identitatea contează până la urmă…”, am adăugat eu. Mihai Cimpoi continuă: „Unii afirmă – cultura românească este de poliţa a doua, iar eu le aduc de fiecare dată, drept exemplu, nume sonore româneşti care îi contrazic. În UE nu putem să intrăm decât cu adevărurile noastre.”
Despre moldovenism
„Este un curent care reactualizează noţiunile staliniste de popor moldovenesc şi limbă moldovenească. Nu este acceptat de către intelectualitatea noastră. Sunt prea puţini acei „intelectuali” adepţi ai acestei idei. Cine crede în asta sunt necărturari totali care nici nu pot găsi un suport teoretic al ideeii lor. Este un fals”, spune tranşant academicianul.
„Nici în cartea europeană a limbilor nu există limba moldovenească. Rajmund Piotrowski, un mare românist şi romanist a intervenit ca să se scoată această aşa-zisă limbă”. „Dar o avem în Constituţie, mai mult sau mai puţin”, am amintit eu. „La Chişinău bătălia pentru limba română este pe mai departe de fiecare zi… Limba este expresia unei naţiuni. Marele filosof Heidegger spunea: „Limba ne dă certitudinea de a fi parte a unui popor ziditor de istorie”. În 1994, Academia de Ştiinţe a Moldovei a spus tranşant că denumirea limbii vorbite la Chişinău e română şi tot nu a reuşit să o impună până la capăt”, îmi răspunde Mihai Cimpoi. Iar eu insist: „Dar dacă politicienii vehiculează şi astăzi că vorbesc limba moldovenească în plan politic și româneşte în plan personal înseamnă că mai prind asemenea manevre în faţa unei părţi a electoratului”…
Răspunsul academicianului îl aflaţi în audio. Cert este că pe Mihai Cimpoi îl doare când se ironizează pe seama sacrificiului făcut de către generaţia sa în tumultul anilor 90…
Aş adăuga: şi pe noi!
Despre decimarea intelectualităţii basarabene
„Intelectualitatea noastră a fost decapitată metodic, inclusiv scriitorii din Transnistria care, în 1937, au fost împuşcaţi pentru că au trecut la alfabetul latin. Au fost deportaţi şi ucişi. Petru Ştefănucă, marele folclorist, de exemplu, a fost ucis în bătaie cu propria sa carte. Basarabia a rămas fără intelectualitate, care a fost practic decimată, dar a reuşit să-şi revină. Acesta a fost marele ei miracol”, spune Mihai Cimpoi. Iar eu, în continuarea ideii, l-am întrebat despre exilul basarabean exterior şi interior. Explicaţia: „Exilul exterior este cel siberian, iar cel interior a fost unul strategic, de păstrare a identităţii. Iată de ce cred că literatura basarabeană este rizomică. Adică a rezistat prin rădăcinile sale, când a fost tăiat trunchiul. A fost o rezistenţă în felul celei franceze”.
Vorbesc cu Mihai Cimpoi şi despre scriitorimea care trebuie să pregătească drumul nostru spre UE, despre raportul negativ de 2 cărţi româneşti la 19 ruseşte, sau, mai nou, de 7 la 19; despre „invazia” media rusească prin cei 800 de corespondenţi ruşi la Chişinău, în raport cu un corespondent al TVR şi unul al Radio România Actualităţi, dar şi despre cei 16 funcţionari ai Ambasadei României în comparaţie cu cei 1200 ai ambasadei Rusiei.
Mihai Cimpoi ne spune şi de ce crede că „e inconsecvenţă în relaţiile culturale cu România care, spune domnia sa, sunt plasate în seama unor instituţii cu interese sau pe care le preocupă mai mult partea electorală”.( Extras din Jurnalul Moldovean-Stela POPA)

   Asociatia cultural crestin umanitara ’’ARS VIVAT’’ in parteneriat cu PRIMARIA orasului Ulmeni,asociatia ‘’Am fost s’om fi’’din Ieud,Palatul Copiilor Baia-Mare

Organizeaza :

TABARA DE PICTURA

’’ARS CAMPUS’’

  in

  Ulmeni

PRIMA EDITIE

11.09.-19.09.2011

REGULAMENT

   Organizatorii si partenerii isi propun prin acest proiect un schimb de experienta artistica care sa dezvolte si sa largeasca viziuni evolutive in comportamentele personale ale tinerilor.Prin exercitiu si conversatie ,tabara va avea efect din punct de vedere al formarii constiintei de artist si perspectivei artistice.

   Tabara este destinata tinerilor pasionati de pictura si doritori de a aborda notiuni de teoria si spectrul culorilor,culorile complementare si diferentierea tehnicilor de lucru in acuarela,tempera sau ulei.Tematica propusa pentru studiu este peisajul.Prin derularea acestei tabere,tinerii artisti isi vor etala talentul intru-un cadru natural ,vor descoperi imprejurimile cu pensula si culorile,vor evada din cercul ingust al eului sau,spre a trai si pentru altii.

   La prima editie a taberei vor participa 10 artisti plastici.Sedinta tehnica va avea loc in data de 11.09.2011,deschiderea taberei in data de 12.09.2011,vernisajul expozitiei lucrarilor de arta in data de 17.09.2011,inchiderea taberei in data de 19.09.2011.

  Organizatorii si partenerii asigura gratuit participantilor la tabara cazarea si masa la pensiunea’’Riviera Someseana’’din Ulmeni.

   Participantii vor semna un contract cu beneficiarul prin care se asigura :

-utilizarea propriilor materiale in executia lucrarilor

-finalizarea lucrarii la termenul propus

-o lucrare realizata pe parcursul taberei ramane la organizatori in vederea realizarii unei expozitii

-participarea la activitatile taberei pe toata durata desfasurarii ei

Proiectul este partial finantat de MECST prin DJST Maramures.

   Tabara de pictura constituie un eveniment important in calendarul actiunilor desfasurate cu ocazia sarbatorii orasului,bun prilej pentru participantii la tabara de a lua contact cu obiceiurile si traditiile zonei,de a promova tinerii artisti si a vernisa expozitia,avand in vedere faptul ca la acest eveniment vor participa personalitati din judet,tara si strainatate precum si reprezentanti mass-media.

Prof.ing.drd.Gina Calauz

Tel.0744/553974

Asociaţia “Ars Vivat” donează computere românilor din Vojvodina (Serbia)

 06 Iulie 2011

Mihai POPAN ,Glasul Maramuresului

În lunile trecute, scriam în GRAIUL că, la Ulmeni, a luat fiinţă Asociaţia cultural-creştină “Ars Vivat”, condusă de pr. Radu Botiş, paroh în Ţicău, preşedinte, poetul Vasile Morar, vicepreşedinte, şi prof. ing. Gina Călăuz (admnistrator public al oraşului), secretar. Între timp, Asociaţia şi-a “rezolvat” toate problemele de ordin juridic, aşa că funcţionează în perfectă legalitate. Şi, pentru început, “Ars Vivat” şi-a propus o acţiune cu scop cultural, dar un scop care face atingere şi la coarda sensibilă a oricărui om care simte româneşte: o donaţie de computere pentru şcolile româneşti din Uzdin, oraş din provincia sîrbească Vojvodina, în care vieţuiesc 2.500 de etnici români. Iniţiativa aparţine poetului Vasile Morar, de loc din Chelinţa, Ulmeni. “Uzdin este un orăşel foarte frumos, în care se respiră româneşte, dat fiind şi faptul că, de 17 ani încoace, aici are loc, în fiecare toamnă, un festival de poezie românească, intitulat “Drumul de spice”. Trebuie să avem grijă de cei de-un sînge cu noi”, a spus Vasile Morar. De fapt, poetul din Chelinţa este deţinătorul Marelui Premiu, “Sfîntul Gheorghe”,  al ultimei ediţii de festival de la Uzdin, din 2010. În cei 17 ani, au cîştigat acest trofeu mari poeţi de limbă română, cum ar fi Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Mircea Dinescu, Ion Miloş, Petre Stoica, Adam Puslojic etc. Aşa că, în zilele următoare, o delegaţie “Ars Vivat” din Ulmeni va pleca spre Uzdin - cu 30 de computere, din care 10 sînt nou-nouţe. La punerea în practică a frumoasei iniţiative a pus umărul primarul oraşului Ulmeni, Lucian Morar, cel care asigură şi transportul, cu un microbuz. De partea tehnică, anume de documentaţie, s-a ocupat Gina Călăuz, secretar la “Ars Vivat”.
O a doua acţiune a Asociaţiei cultural creştine se referă la organizarea unei tabere de pictură, în august 2011, la Arduzel - Ulmeni. Tabăra se va extinde pe aproximativ două săptămîni şi va reuni cel puţin 10 artişti plastici din judeţ, dar şi - din afara graniţelor acestuia. Ei vor fi găzduiţi, în accepţiunea maramureşenească a cuvîntului, adică masă, casă, foc de tabără, la internatul şcolii din Arduzel, deci în condiţii mai mult decît mulţumitoare. Conform regulamentului elaborat de “Ars Vivat”, la finalul taberei, fiecare pictor va trebui să doneze cîte o lucrare Asociaţiei cultural creştine. Aceasta, la rîndul ei, va dărui tablourile respective la şcoli, grădiniţe şi alte instituţii din oraşul Ulmeni.