Asociaţia Cultural Creştin Umanitară „Ars Vivat“ este persoană juridică română de drept privat, având denumirea rezervată prin dovada disponibilităţii denumirii cu numărul 95231 din 22.02.2011 eliberată de către Ministerul Justiţiei – Serviciul Comunicare si Relaţii Publice.

arsvivat.ro@gmail.com

 

Slujba de târnosire a bisericii din Ulmeni

Slujba de târnosire a bisericii din Ulmeni

Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul a oficiat duminică, 8 mai 2016, slujba de târnosire a noii biserici din oraşul Ulmeni, al doilea oraş ca mărime din Protopopiatul Chioarului. Din soborul de 26 de preoţi şi diaconi au făcut parte pr. dr. Vasile Augustin, vicar eparhial administrativ, pr. Nicolae Petruş, protopopul Chioarului, pr. Dumitru Giurgiu, paroh, preoţi din parohiile oraşului şi de pe cuprinsul protopopiatului, din alte protopopiate şi eparhii.

Slujba de târnosire a fost făcută după toată rânduiala ortodoxă, atât în interior, cât şi exterior, prin aşezarea Sfintelor Moaşte de Sfinţi Mucenici, în acest caz ale celor patru Sfinţi Mucenici de la Niculiţel, şi a Documentului de Sfinţire în piciorul Sfintei Mese, a celor patru evanghelişti în cele patru colţuri ale Sfintei Mese, prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, a Sfintei Mese, cât şi a interiorului, şi a exteriorului, a catapetesmei şi a fiecărei icoane de pe ea. Târnosirea acestei biserici, cât şi a altora, după rânduiala ortodoxă, constă şi în rugăciunile speciale care se fac cu această ocazie, când Arhiereul şi preoţii, precum şi credincioşii, se roagă în genunchi pentru ca asupra acestui locaş să se coboare harul Duhului Sfânt şi să devină cu adevărat Casa lui Dumnezeu, loc sfinţit şi sfinţitor.

Cu ocazia târnosirii, bisericii i s-au dat trei hramuri: „Sfânta Treime”, „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, care este şi hramul bisericii vechi, şi „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş”, ocrotitorul Eparhiei Maramureşului şi Sătmarului.

Încă de dimineaţă, un mare număr de credincioşi a adăstat întru aşteptarea acestui important eveniment al oraşului, eveniment care se petrece o dată la sute de ani, dacă ne gândim că târnosirea unei biserici se face o singură dată pentru toată perioada existenţei sale constructive, iar locul rămâne sfinţit pentru totdeauna. În rândul credincioşilor a fost prezent şi Emil Marinescu, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, Lucian Morar, primarul oraşului Ulmeni, exparlamentarul Nicolae Bud, Viorel Deghid, fost director al CAS şi directorul actual al Euromedica.

„Ne ajută totul în biserică, a spus P.S. Iustin Sigheteaanul, de la slujba de sfinţire, până la cele sfinte, care se vor săvârşi de acum şi până în veac, într-o biserică sfinţită, în care au fost aşezate Sfintele Moaşte, a fost unsă cu Sfântul şi Marele Mir de către Arhiereu, au fost aşezaţi Sfinţii Evanghelişti în cele patru colţuri ale Sfintei Mese, simbolizând faptul că Evanghelia a ajuns la toată făptura şi în toată lumea, chiar dacă nu toţi cred. Părticica Sfintelor Moaşte simbolizează pe Însuşi Hristos, deoarece nu avem părticele din trupul Mântuitorului, pentru că a murit şi a Înviat, dar se identifică cu Sfinţii Mucenici. Biserica, odată sfinţită, este locaş sfânt şi nu mai zicem casă de rugăciune sau de adunare, ci zicem sfânta biserică. În biserică toate sunt sfinte: Sfânta Cruce, Sfânta Evanghelie, Sfântul Altar, Sfântul Potir, Sfintele Veşminte ale preoţilor, iar când trecem prin faţa ei ne facem semnul Sfintei Cruci. Când ne atingem de ele primim o binecuvântare şi ne sfinţim noi înşine, vindecându-ne de bolile trupeşti şi mai ales sufleteşti”, a precizat Arhiereul.

Istoricul sfântului locaş de închinare este unul recent: piatra de temelie a fost pusă în 29 octombrie 1997, de către ÎPS Justinian, Întâistătătorul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, iar zidirea bisericii s-a realizat între anii 1998-2005. Din 2006, PS Iustin Sigheteanul a dat binecuvântarea pentru toate lucrările executate. În 2010 a început pictarea bisericii, în tehnica frescă, de către Marcel Pop.

Sfânta Liturghie Arhierească a fost oficiată pe o scenă special amenajată în curtea bisericii, ca să poată fi urmărită de toţi credincioşii, care erau, ca număr, de câteva ori capacitatea bisericii. Răspunsurile au fost date de corul bisericii, dirijat de Liliana Moldovan şi instruit de prof. Georgeta Cedică Robu, precum şi de un grup de teologi. A interpretat o priceasnă şi eleva Carmen Oşan. Corul bisericii are în repertoriu circa 200 de piese, care se găsesc alături de alte pricesne, colinde, cântece pascale şi mariane, într-o culegere de 300 de „Cântări bisericeşti ortodoxe”, apărută cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Andrei al Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

În cuvântul de învăţătură, PS Iustin Sigheteanul a vorbit credincioşilor despre pericopa evanghelică a duminicii închinate Sfântului Apostol Toma, despre cea de a şasea arătare a Mântuitorului după Înviere, despre ce înseamnă a fi creştin într-o lume care se desacralizează continuu, despre misiunea tinerilor în lumea de azi, despre păstrarea credinţei în Iisus Hristos Mântuitorul.

Pentru meritele sale în cei 35 de ani de preoţie, pentru construirea acestei biserici, preotul Dumitru Giurgi a fost ridicat de PS Iustin Sigheteanul la rangul de stavrofor. Diplome de vrednicie au fost oferite de Preasfinţitul Părinte Consiliului Parohial şi Comitetului Parohial, „pentru vrednicia muncii lor”, şi Consiliului Judeţean Maramureş. Fostului parlamentar Nicolae Bud i-a fost oferită cea mai înaltă distincţie, „Crucea Voievodală Maramureşeană” pentru laici şi Gramata Episcopală, pentru că a ajutat, de-a lungul timpului, multe biserici în construcţie. Primarul Lucian Morar a primit Diploma de vrednicie, pentru ajutorul pe care l-a dat bisericii.

PS Iustin Sigheteanul a primit din partea primarului Lucian Morar o plachetă „Distincţie de excelenţă” şi o diplomă. O „Distincţie de excelenţă” a fost acordată de primar şi preotului paroh Dumitru Giurgiu, a transmis pentruv radio Renașterea, corespondentul în Episcopia Maramureșului,

Andrei Fărcaș.

sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Izvoare Codrene

izvoarecodrene.blogspot.com/

 

„Moştenitoarea” Andreea Botiş îşi mai aşează un premiu important în lada ei de zestre muzicală

 
La Festivalul Concurs de Interpretare Vocală şi Instrumentală „Emil Gavriş”, Ediţia I, din 15 noiembrie 2015, Chelinţa, Maramureş, la categoria de vârstă 16 – 30 ani, secţiunea solişti vocali, frumoasa şi talentata ANDREEA BOTIŞ din Chelinţa a obţinut PREMIUL I.
  • Preşedintele juriului a fost inegalabilul taragotist DUMITRU FĂRCAŞ! Felicitări şi de acum înainte domnişoara Andreea aşteptăm să ne colinzi!

 

FIESTA LA ULMENI - Toamna someşeană la ediţia a şasea cu regal folcloric şi pop - FOTO

 Autor: Alexandru RUJA 
  • FIESTA LA ULMENI - Toamna someşeană la ediţia a şasea cu regal folcloric şi pop - FOTO

În weekendul ce-a trecut, oraşul Ulmeni şi satele aparţinătoare au sărbătorit cea de-a şasea ediţie a Zilelor Oraşului Ulmeni, Toamna Someşeană.

„Este o sărbătoare ce-şi doreşte să aducă puţin zâmbet pe chipurile oamenilor, voie bună locuitorilor şi celor care participă. Primăria oraşului a încercat şi doreşte să întrunească toate aşteptările locuitorilor, pe toate palierele, social-economic-sportiv”, spune primarul oraşului, Lucian Morar.

„Sâmbătă am început cu Cupa Toamnei Someşene la fotbal, cu opt echipe, din fiecare localitate aparţinătoare, am avut o demonstraţie de badminton, apoi meci de fotbal de liga a patra. Au urmat lansări de carte la Centrul de Cultură şi Artă, cu lansări ale autorilor locali sau ale altora, din Baia Mare. Au participat elevi, cadre didactice, oameni ai locului care au dorit să guste din bogăţia cuvintelor şi a imaginilor oferite de artişti. Am avut expoziţie cu tema Toamna Someşeană, pregătită de Liceul Tehnologic şi de Şcoala Generală Chelinţa, aşa cum am mai avut o expoziţie la liceul particular. Am avut de asemenea întâlnire cu oamenii de afaceri, o alta cu fermierii, prin Camera Agricolă Ulmeni. De asemenea, am avut concurs de miss, „Io mi-ss de pe Someş”, cu specific local, cu prezentare a constumelor tradiţionale, concurente românce, maghiare şi rome, dar şi prezentări de artă culinară, cu mâncăruri făcute chiar de ele. Apoi, sâmbăta s-a încheiat cu un spectacol cu artiştii Camelia Crişan, ToDay, Bosquito, Puya şi cu spectacol de artificii.”

Duminica a debutat cu slujbă religioasă, preotul paroh Dumitru Giurgiu a fost înnobilat cu o diplomă de onoare din partea administraţiei locale pentru munca ce-o depune în sprijinul comunităţii, slujbă ce s-a încheiat, atipic, chiar impresionant, cu un concert de cântece religioase interpretate de un rom îmbrăcat în costum popular moroşenesc, ce a vrut cu orice preţ să cânte. „Nu ştiu să citesc, să scriu, nu ştiu carte. Da’ ştiu cânta”, a spus el.

Un model de bune practici

A urmat parada, cu oficialităţile, ansamblurile folclorice invitate, de la biserica ortodoxă până la scena din inima sărbătorii Toamnei Someşene. Ocazie cu care am putut vorbi cu oficialităţile, dar şi cu oamenii simpli.

„Felicitări administraţiei publice locale Ulmeni, domnului primar Morar, consiliului local şi aparatului propriu din primărie, pentru că în primul rând datorită lor, la acest moment de bilanţ, putem vorbi de realizări concrete. Sunt multe momente în care administraţia locală din Ulmeni a reuşit să dea modele de bune practici restului administraţiilor locale din judeţ, ba şi Consiliului Judeţean. Au reuşit să înţeleagă mai repede ca alţii cum să finanţeze diferite proiecte şi ne aflăm azi aici pentru a-i felicita, pe ei şi pe toţi locuitorii de aici şi pentru a celebra realizările lor”, spune vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Gabriel Zetea.

„Mă bucur că ne-a ajutat Dumnezeu să mai organizăm încă o dată această sărbătoare, mă bucur să fiu alături de primarul Morar, care mi-e ca un frate. Îmi doresc să fim cu toţii sănătoşi, să ne mai bucurăm ani mulţi de această sărbătoare, să depunem toate eforturile să ajutăm această comunitate minunată. Le mulţumesc locuitorilor că mă primesc foarte bine aici şi le doresc multă sănătate!”, spune preşedintele executiv al UNPR Maramureş, Emil Ambruş.

„Se văd schimbări la Ulmeni”

Ce spun oamenii simpli? „Ne bucurăm pentru sărbătoare, tot respectul pentru strădania depusă de organizatori. Sunt meritele lor şi totodată ale comunităţii. Sincer, se văd schimbări în Ulmeni şi mai vrem, doar ştiţi că pretenţiile citadine sunt tot mai mari, dar se văd îmbunătăţiri. Dacă ni se va cere sprijin, vom participa”, spune Maria Mureşan, profesor de limbi moderne, pensionată.

„Dară că-s mulţumit de sărbătoare, am ieşit să văd parada. Să fim sănătoşi şi la anu’, să avem ce vedea”, spune septuagenarul Roman Gheorghe.

„Îmi place, bine că se face sărbătoarea. Îi susţinem. Ia, ne face primarul pod peste Someş, mulţi o promis şi n-o făcut, n-o fo’ în stare. Curăţenie se face lună în oraş, tot timpul, ne place”, spune Toth Zoltan, 84 de ani, prezent la sărbătoare, la scenă.

„Mulţumesc pentru încredere”

Duminică, după liturghie, cei prezenţi au vizitat pictura de pe frescă din interior, a urmat parada portului popular, cu 15 grupuri folclorice plus fanfară.

„A urmat spectacolul la scenă, cu Ansamblul Transilvania şi ansambluri din Ulmeni, Ţicău, Chelinţa, Arduzel, Bicaz, Cehu Silvaniei, Şişeşti, Gârdani, Fărcaşa, Băiţa de sub Codru, Mireşu Mare, Ariniş, început în fapt cu un concert cult, cu fanfara din Tăuţii Măgherăuş şi solista Cristina Ioan. „Sunt onorat să fiu primarul oraşului Ulmeni, le mulţumesc că au încredere în mine, îi asigur că toate eforturile mele vor veni în întâmpinarea nevoilor pe care cetăţenii din Ulmeni şi din localităţile aparţinătoare le manifestă!”, transmite primarul Lucian Morar locuitorilor din Ulmeni, în plină „Toamnă Someşeană”.

Galerie foto - Florin PUŞCAŞ

 http://infomm.ro/ro/detalii/fiesta-la-ulmeni-toamna-someseana-la-editia-a-sasea-cu-regal-folcloric-si-pop

„Toamna Someşeană” 2015 de la Ulmeni a fost un succes

Sâmbătă şi duminică, 3 şi 4 octombrie, a avut loc ediţia cu numărul VI a Zilelor Oraşului Ulmeni. Dacă prima zi a fost dedicată sportului şi activităţilor culturale, cea de-a doua zi a avut parte de oaspeţi din conducerea judeţului, artişti celebri (Camelia Crişan, Bosquito, Puya) şi dansul popular din cele două zone, Codru şi Chioar, care a fost la mare trecere pentru miile de spectatori.
În prima zi, la Casa de cultură a avut loc prezentarea mai multor cărţi ale autorilor locali, după cum urmează: Olimpia Mureşan – „Cugetări (mai mult sau mai puţin) celebre”, Editura Armonii Culturale, Siret; Ioan Meteş Morar – „Monografia satului Chelinţa”, Editura Risoprint, Cluj Napoca; Georgeta Cedică – „Povestiri din amintiri”; Traian Oros – „Poeme Atanasiu Oros”; Milian Oros – „Clopotele, poveşti şi legende” şi romanul „Femeia din vis”, Editura Enesis, Baia Mare; Traian Rus – „Poveşti din Codru”, volumul II; Viorel Pop – „Bunica, farmec şi durere”; Gelu Dragoş – „Opinii”, Editura Singur Târgovişte. Moderatorul evenimetului a fost scriitorul Milian Oros şi gazdă bună doamna Gina Călăuz, care i-a avut ca invitaţi de onoare pe membrii Ligii Scriitorilor din România, filiala Maramureş. A fost prezentată revista de cultură „Clepsidra de cristal” care îi are în colectivul redacţional pe Aurel Jentea, Emil Crâncău şi Angelica Cristescu. Scriitoarea Carmena Felicia Băinţan şi-a prezentat primul ei roman, „Iubirea din tăcere”, Editura Eurotip Baia Mare. Aurelia Oancă şi-a lansat ultima carte „Floarea de câmp” în care ne relatează povestea adevărată a unei vecine, o „fiinţă care a luptat cu viaţa, purtând de-a lungul ei povara tainei ce i-a marcat şi schimbat viaţa”.

Alţi invitaţi au fost părintele scriitor Radu Botiş, Ioan Lazar din Purcăreţ, preotul Ioan Mureşan, poetul Vasile E. Lupşe, ing. Vasile Creţ, profesoarele Anca Rus şi Maria China, ş.a.
Au onorat cu prezenţa prefectul Anton Rohian şi bineînţeles cel dintâi gospodar al urbei, primarul Lucian Morar, care a oferit „Diplomă de excelenţă” celor care au avut activitate scriitoricească şi au contribuit la promovarea culturii şi spiritului românesc, a zonei Ulmeni, printre care Viorel Mureşan, Florica Bud,Radu Botiş, Vasile Morar şi cei care şi-au prezentat cărţile.
Am să închei cu spusele doamnei Gina Călăuz: „Mă bucur că sunteţi în număr atât de mare prezenţi aici, în oraşul de pe Someş. Ne plac cărţile, ne place să ne cuibărim mintea şi sufletul în ele. Consider că prin cititul cărţilor ieşim din viaţa cotidiană şi uităm de grijile sau temerile fiecăruia dintre noi. Este o mare onoare să fii cititor, dar o şi mai mare onoare să fii autor de carte.”
Primarul Lucian Morar ne-a făcut o invitaţie pentru Lăsatul secului când va avea loc prima ediţie a Festivalului „Emil Gavriş” la Chelinţa.

                                                                  Gelu DRAGOŞ

Lansări de cărţi la „Zilele Ulmeniului”

În cadrul Sărbătorii  „Zilele oraşului Ulmeni”, va avea loc „Programul cultural” care se va desfășura în ziua de 03.10.2015, la Casa de cultură Ulmeni, Maramureş, începând cu ora 12.00, unde vor avea loc lansări și prezentări de carte apărute în anii 2014 - 2015, sub semnăturile scriitorilor: Georgeta Cedică Robu, Carmena Băințan, Ioan Meteș Morar, Traian Oros, Traian Rus și Milian Oros.
Activitatea se desfășoară sub patronajul Primăriei Ulmeni, primar Lucian Morar ( foto ), Consiliului Local și sub egida Asociaţiei Culturale Bodava.

Concursul de poezie şi cântece religioase ,, ROMÂNISM CREŞTIN”, ediţia I-a”


picture-724FEDERAŢIA ARTĂ, MUZICĂ ŞI SPORT în parteneriat cu ASOCIAŢIA MONDO-FEMINĂ, ASOCIAŢIA MERDIANE SOCIO-CULTURALE, ASOCIAŢIA CULTURAL CREŞTIN UMANITARĂ „Ars Vivat“, www.slova-crestina.ro
,www.glascomun.info,
 www.copii-crestini.ro.
organizează concursul de poezie şi cântece religioase ,,ROMÂNISM CREŞTIN”,ediţia I-a”.
Scopul concursului este de a cultivă dragostea faţă de ţară şi de valorile Bisericii creştine şi de a-i educa pe creştini în sensul respectării valorilor tradiţionale şi a afirmării propriei identităţii religioase, culturale şi naţionale, în contextul unei lumi seculare şi secularizante şi a diluării semnificative a identităţilor de orice fel într-un proces de globalizare alert şi derutant.
     Secţiuni:
I. Poezii religioase sau populare cu caracter patriotic/religios;
II. Cântec religios sau popular;
III. Text literar în proză.
     Înscrierile în concurs se primesc până la 25 decembrie 2015.
Detalii suplimentare se pot obţine accesând:
https://www.facebook.com/events/1096571760360494/

ORŢENII ÎN SĂRBĂTOARE

          Miercuri, 22 iulie 2015, a fost mare sărbătoare în Ţara Codrului. Prilejul,   oferit de Hramul Mănăstirii „Sfânta Maria Magdalena” din Ciutruci – Oarţa de Sus, a adunat câteva sute de credincioşi din cele trei judeţe limitrofe : Maramureş, Satu Mare şi Sălaj. Serviciul religios, oficiat de un sobor de peste 30 de preoţi, a fost condus de I.P.S Andrei Andreicuţ, Mitropolitul  Clujului, Maramureşului şi Sălajului, fiu al satului Oarţa de Sus, împreună cu P.S. Macarie Drăgoi, Episcopul Ortodox al Europei de Nord. Prezenţa celor doi înalţi ierarhi a conferit un caracter special liturghiei, iar cuvintele de învăţătură au fost primite cu mult respect de către toţi cei de faţă. Cu acest prilej a fost sfinţită şi o troiţă ridicată în cinstea lui Dumnezeu de către locuitorii comunei Bicaz (primar dr. Dorin Mitre) şi noul altar de vară, oferit mănăstirii prin grija primarului comunei Oarţa de Jos, prof. Bogdan Pop.  Acelaşi harnic primar a oferit tuturor participanţilor o agapă creştinească. Cinste lor !


          După masă mulţimea de oameni s-a deplasat în „Poiană”, lângă şoseaua Oarţa de Sus – Bicaz,  la noua pensiune a familiei Octavian şi Simona Zaharie, unde au avut loc manifestări culturale organizate de Primăria comunei Oarţa de Jos, Parohia Ortodoxă Română Oarţa de Sus şi Muzeul satului codrenesc din Oarţa de Sus : „Cununa la seceriş”, Lansarea cărţii „Poveşti din Ţara Codrului”, vol. II, autor prof. Traian Rus şi un spectacol folcloric codrenesc.

          Obiceiul „Cununa la seceriş”, model tradiţional demult dispărut,  a fost „recuperat” cu aportul grupului folcloric de la Aluniş, jud. Sălaj, condus de prof. Maria Croitoru, al localnicilor şi a celor veniţi de dincolo de Codru, de la Cuţa şi Soconzel, jud. Satu Mare, sub conducerea Malvinei Madar Iederan. A contribuit substanţial şi cunoscutul rapsod al Ţării Codrului  Radu Ciordaş, respectându-se în detaliu fiecare element.  S-a binecuvântat holda, s-a „târguit” plata, s-a cosit, s-au legat snopi, s-au făcut cruci şi cununi, s-au horit vechile doine ale secerii, totul încheindu-se cu un „danţ” codrenesc pe ţarină.


          Lansarea cărţii „Poveşti din Ţara Codrului”, vol. II, a d-lui prof Traian Rus a însemnat cuvinte elogioase rostite de cei doi episcopi , de profesorii Cedică Georgeta Robu  şi Mureşan Olimpia de la Ulmeni, Viorel Pop de la Fărcaşa, preotul stavrofor Radu Botiş de la Ţicău, dr. Ilie Gherheş, şef de secţie la Muzeul de Edtnografie din Baia Mare, scriitorul Milian Oros din Someş Uileac. Este o lucrare de antropologie, etnologie , folclor, istorie a Ţării Codrului.


          Programul folcloric, care a încheiat manifestările culturale a ţinut până târziu în seară şi a adus pe scenă ansambluri, echipe de dansuri (Băiţa de sub Codru, Urmeniş, Asuaju de Sus), grupuri folclorice, interpreţi de folclor, „vedetele” fiind Radu Ciordaş, Malvina Madar Iederan , Rodica Pop Seling.


          A fost o zi minunată, de rugăciune în primul rând, o zi în care codrenii s-au întâlnit atât cu Dumnezeu cât şi cu etosul curat şi profund, ascuns într-un nebănuit colţ de rai românesc.

                                                                         Prof. Traian Rus

                                                             

         

 

 Cu gândul la streasina veche a  casei încarcata de istorie (Muzeul satului Oarta de Sus), loc in care generatii de oameni s-au nascut, au copilarit, s-au bucurat impreuna ori au plins, sotii care si-au asteptat la poarta barbatii plecati in razboi ori mame ce si-au petrecut nopti de veghe la capatiiul leaganului in care isi vegheau odorul (Pruncul) de Dumnezeu daruit.Unde te poti bucura mai mult decit acolo de chipul hristic care vegheaza protector iar noi asteptind prin divina pronie impliniri viitoare.
     Volumul doi al cartii "Povesti din Tara Codrului" iata, vine bucurindu-ne sufletul ca o completare la primul volum ce isi astepta parca implinirea prin cel prezent. Aparitia a fost posibila, autorul avind alaturi oameni deosebiti asemenea d-lui inginer Alexandru Tamasan, domnului profesor Bogdan Pop,domnului profesor universitar doctor Viorel Rogoz ,indrumator stiintific precum si a familiei Sorin si Monica Tamasan.
     Cartea, aparuta la editura Teognost din Cluj Napoca,2015, este structurata pe doua mari capitole:

I. OAMENI SI POVESTI - POVESTI SI OAMENI

şi

II. PAGINI DE ISTORIE

     Sigur ,asa cum ne-a obisnuit inca de la volumul I, profesorul Traian Rus isi continua povestile pline  de atita adevar: povesti de viata ,povesti de dragoste, povesti cu Dumnezeu cum insusi mentioneaza la pagina 26 (in povestirea Ingerul pazitor). Insa toate aceste povesti pe care le gasim pe paginile cartii nu sunt altceva decit petrecerea Dumnealui pe aceste locuri inca de când, tânar profesor de istorie, tarâmul acesta al Oartei de Sus l-a motivat sa-si implineasca destinul.
     Astfel, povestile incep sa curga lin iar insufletirea cu care autorul continua sa le depene ajung sa ne transpuna intr-un univers plin de frumusete. Locuri asemenea fântinii lui Toag, podul mniresii, fântina lui Craciunas dar si Dragostea de mama lumineaza acest loc pentru ca in povestirea Mitropolitul,Inalt Prea Sfintitul Andrei, fiu al satului, ca o binecuvintare cereasca sa intregeasca aceasta ,,gura de rai”alaturi de care MECENA,Sanducu Tamasan dupa relatarea autorului,omul din spatele lucrului bine facut si care isi are  si el binemeritat loc in carte.Oameni ai satului,eroii acestei carti care au locuit,locuiesc sau revin cu drag acasa ori de cite ori este posibil deoarece aici regasesc energia benefica sufletului lor.
     In a doua parte a cartii intilnim alte nobile suflete asemenea neinfricatului Vasile Blidaru,personalitate inca vie mai ales in rândul generatiei mai vârstnice,de obârşie din satul Odesti, simpatizant al Partidului National Taranesc, mereu animat de spiritul de dreptate, care, alaturi de alti codreni incerca sa se opuna noului regim comunist ori doctorul Alexandru Odesteanu, capitanul Ciprian Gavris, preotul martir Ioan Robu , protopopul Vasiliu Gavris, nascut in Chelinta, satul natal si al autorului cartii dar si frumoasa Doina a lui Lucaciu (pag.260) cu privire la care profesorul Traian Rus face referire scotind in evidenta totodata si personalitatea LEULUI de  la SISESTI -   preotul Vasile Lucaciu.
     "Povesti din Tara Codrului" ,volumul II,  este o farâma de istorie peste care colbul timpului nu are dreptul sa se astearna fiindca acestea sunt trăirile fiecaruia pastrate in amintire dar si in constiinta vie.O carte de identitate nu a dumneavoastra domnule profesor caci ea apartine acestei parti de Ţara a Codrului. Dumneavoastra cu HAR si condei ati adus la lumina frânturi de viata, locuri, intâmplari, oameni, eea ce fiecare ar trebui sa facem atât cât ne pricepem.
      La Chelinta  ati vazut lumina zilei,Oarta de Sus v-a adoptat iar talantul pe care l-ati primit nu l-ati pus la pastrare ci l-ati facut sa rodeasca.Ce poate fi mai frumos?!
     Va felicit sincer pentru aceasta reusita.


Pr.stavr.Radu Botis
 22 iulie,2015

Oarta de Sus,Maramures

Pod de fier la Ulmeni, peste rîul Someş - în locul podului umblător

Vineri, 20 februarie 2015, au început lucrările de construcţie a podului peste rîul Someş, la Ulmeni. Lucrările vor fi finalizate peste doi ani şi vor costa circa două milioane de euro. Cu acest prilej, primarul oraşului Ulmeni, Lucian Morar, a organizat o ceremonie religioasă de binecuvîntare a investiţiei publice, la care s-au rugat preoţii ortodocşi din Ulmeni (3), Chelinţa, Tohat, Someş Uileac şi Benesat, iar o serie de politicieni au vorbit despre acest succes al actualului Guvern: Gabriel Zetea, vicepreşedintele CJ Maramureş, şi Emil Ambruş, preşedintele UNPR Maramureş. Au fost prezenţi primarii comunelor Mireşu Mare, Băseşti, Oarţa de Jos, Băiţa de Sub Codru şi Benesat, dar şi consilieri locali, cetăţeni, ziarişti.
Podul conţine 550 de tone de fier
Omul spre care se îndreaptă de acum toată atenţia este contructorul, ing. Ioan Băbuţ, administratorul firmei Forstinger SRL Baia Mare, care are la dispoziţie 24 de luni şi suma de 8,42 milioane lei plus TVA, alocaţi în tranşe anuale prin Ordonanţa nr. 28 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Decontările se vor face lunar. Ioan Băbuţ şi cei 34 de constructori ai săi vor ridica noul pod peste rîul Someş, construit din grinzi de metal, în total cîntărind 550 de tone de metal, pus în operă pentru a întinde peste Someş palierul lung de 100 de metri (fără picior de sprijin în mijlocul albiei) şi două viaducte de cîte 35 de metri lungime, amîndouă în partea dinspre Mireşu Mare, care în caz de inundaţii majore nu vor permite apei să afecteze podul. Pe maluri, vor fi fixate picioare de susţinere adînci de 12-16 metri.
Soluţia tehnică pentru acest pod de metal, ne spune constructorul Ioan Băbuţ, a fost aleasă pentru că este mai ieftină - faţă de un pod de beton, clasic. Proiectantul acestei structuri metalice complexe este ing. Mihai Vlad din Baia Mare (părinţii săi sînt din Săliştea de Sus), ajutat de profesori universitari din Cluj-Napoca, de la Facultatea de Construcţii. Poduri asemănătoare mai există în Bucureşti şi Oradea. Unul, în Ungaria. În acest an, va fi ridicată 80% din lucrare. Podul va avea în total 170 m lungime, din care 100 m peste albia rîului Someş. Peste podul lat de 7,80 m, cu 2 benzi, plus trotuare pentru pietoni şi biciclete, vor putea trece autovehicule de toate tipurile, inclusiv cele cu masa de 40 t (camioane şi TIR-uri grele), restricţionate fiind doar transporturile agabaritice la lăţime şi înălţime.
Firma Forstinger a mai construit 15 poduri, însă de dimensiuni mai mici, acesta este primul pod mare din portofoliul său şi Ioan Băbuţ speră să se impună în acest domeniu de viitor. Lucrarea conţine un mare volum de muncă, dar de tehnicitate medie. Ioan Băbuţ a construit 2 instalaţii de tip telescaun şi 6 de tip teleschi, cu rigori tehnice foarte precise, precizia acolo fiind de ordinul milimetrilor. Podul de la Ulmeni va fi dat în funcţiune la data prevăzută în contract, cu ajutorul firmei Hefer SRL din Baia Mare, care execută structura metalică de tip grindă, tiranţi, arcuri, elemente de dilataţie pe role.
Firma Forstinger nu are datorii, patronul Ioan Băbuţ aplică un profit între 5 şi 10%, nu este datoare către stat sau terţi. Diriginte de şantier va fi Dan Constantinescu, el va urmări să fie respectat întocmai proiectul şi calitatea materialelor. Lucrarea are autorizaţie de construcţie şi aviz de mediu.
Opinia primarilor din zonă
Ideea acestui pod este mai veche, însă a fost pusă în atenţia Guvernului României democrate abia în urmă cu 7 ani, printr-o cerere semnată de cei 17 primari din zonele Codru şi Chioar.
• Sorin Romocea, primarul comunei Benesat din judeţul Sălaj, a fost prezent la eveniment şi susţine construcţia, deoarece podul scurtează drumul spre Baia Mare. Locuitorii din Benesat merg des în capitala Maramureşului, ca elevi de liceu şi studenţi, bolnavi care apelează la Spitalul Judeţean, îşi fac acolo cumpărăturile mari, se duc la meciurile de handbal şi la spectacole. Mulţi băimăreni sînt de origine din Benesat şi se întorc sîmbăta şi duminica acasă la părinţi.
• Primarul şi viceprimarul comunei Mireşu Mare, Virgil Prună şi Gheorghe Tînc, constată că podul va scurta drumul spre Zalău cu 40 km. Trebuie ca DJ 108E (de la rîul Someş, la Remeţi - Mireşu Mare), de 3 km, să fie asfaltat. Acum este în parte de pămînt, greu practicabil!
• Primarul Ioan Călăuz al comunei Băseşti socoteşte că noul pod va scurta drumul spre Dej şi Cluj cu 30 km, iar spre Baia Mare, cu 20 km.
• Primarul Lucian Morar ne spune că podul va face legătura rutieră directă, pentru autovechicule şi pietoni, între oraşul Ulmeni şi satul aparţinător Chelinţa. Pînă acum, chelinţenii care mergeau la primărie trebuiau să treacă cu podul plutitor peste rîul Someş, iar pe jos, traversau rîul peste podul de cale ferată, cu riscuri mari de accident.
• Primarul Aurel Dumuţa din Băiţa de Sub Codru ne spune că podul va face legătura directă între zonele Codru şi Chioar, cu toate beneficiile ce decurg de aici. Podul peste Someş este o necesitate pentru locuitorii din zonă.
• Prof. Bogdan Pop, primarul comunei Oarţa de Jos, consideră că prin acest pod se va face "înfrăţirea" oamenilor de pe cele două maluri ale rîului Someş. Codrenii vor merge mai des la morile de porumb şi grîu din Mireşu Mare, vor preda viţei la centrul de achiziţie din Tulghieş. Spre Baia Mare, orţenii nu vor circula pe acest pod, le este mai scurt drumul prin Gîrdani, cu trecere peste Someş la Ardusat-Pod. Drumul judeţean Ariniş - Mînău ar trebui reasfaltat în următorii doi ani, pînă cînd va fi gata podul nou peste Someş.
• Dr. Dorin Mitre, primarul comunei Bicaz, constată că noul pod peste Someş scurtează drumul spre Cluj-Napoca, mulţi cetăţeni din Codru călătoresc spre Occident cu avionul, plecînd din Aeroportul Cluj.
Cetăţenii aplaudă podul nou
Am stat de vorbă şi cu cîţiva cetăţeni din Ulmeni, prezenţi la predarea către constructori a amplasamentului pentru construcţia noului pod.
• Viorica Farcaş are un copil bolnav şi merge des la spital în Baia Mare, iar drumul peste noul pod îi va fi mai scurt.
• Ştefan Szakaci din Ulmeni lucrează 14 ari de teren arabil peste Someş, pînă acum traversa rîul cu podul plutitor, traversarea unui ştraf cu cai costă 5 lei, deci 10 lei dus-întors. La fel şi pentru un autovehicul. Pe noul pod, circulaţia va fi gratuită şi rapidă (nu mai aştepţi o jumătate de oră să vină brudina pe cigă cu role, împinsă cu prăjina de la mal).
• Pali Petrache are pămînt arabil peste rîu, dar şi rudenii în satele de peste Someş, aşa că se bucură pentru noul pod în construcţie. În vîrstă de 72 de ani, P.P. îşi aduce aminte că în 1948 a lucrat ca zilier la podul de cale ferată peste Someş, a cărat balastru. Pe acele vremuri, apa Someşului îngheţa peste iarnă şi ţăranii transportau gunoiul cu săniile trase de cai, trecînd direct peste podul de gheaţă, peste care puneau paie şi udau cu apă, astfel ca prin îngheţ să se formeze un strat de gheaţă mai gros. Acum nu mai ştie de cînd n-a văzut Someşul îngheţat!...
Vom trăi să vedem podul?
Cei 7 preoţi au oficiat rugăciuni de binecuvîntare pentru începerea lucrărilor, au sfinţit malul cu aghiazmă. Podul le va aduce şi lor un avantaj, ne spune preotul Marcel Marcus din Someş Uileac, va scurta drumul parcurs spre Centrul Protopopesc Chioar din Şomcuta Mare, unde se duc cu treburi parohiale o dată sau de două ori pe lună.
A fost sărbătoare vineri la Ulmeni, primarul Lucian Morar i-a invitat pe oaspeţi la un pahar de şampanie şi la o friptură de miel. Toate actele sînt pregătite, MDRAP va aloca fonduri în fiecare an, iar odată pornită construcţia nu mai poate fi oprită decît cu riscul degradării a ceea ce s-a făcut. Dar vicepreşedintele Gabriel Zetea şi Consiliul Judeţean Maramureş vor insista la Bucureşti ca fondurile promise să fie alocate la timp.
Am ascultat şi vorba unui cetăţean de 72 de ani: Sper să trăiesc ca să văd podul! Sursa:GRAIUL MM


România - prima ţară din lume unde, recent, Biblia a fost transpusă integral în versuri cu rime !   - - - - - - - - - - - 

de Cristian Petru Balan 

 Mă consider unul din cei mai norocoşi oameni deoarece, acum când vă scriu, am în faţa mea prima Biblie din lume scrisă în versuri cu rimă. Majoritatea oamenilor a auzit că pe întreg globul există aproximativ 3000 de limbi, fiecare cu dialectele şi graiurile ei. Deşi Biblia este singura carte tradusă majoritar în numeroase limbi ale lumii, încă nu se poate spune că ea s-a tradus în toate cele peste 3000 de limbi ci, integral şi cu precizie, în cca 800 din ele, dar suntem informaţi că în numai 15 ani fiecare om de pe pământ va putea citi această carte în limba lui. Traducătorii de la "Wycliffe Biblie", cea mai mare organizaţie de traducere a Scripturii, cred că până în 2025 se poate traduce Biblia şi pentru cele 2200 de limbi în care nu este tradusă. Pentru a putea duce la bun sfârşit campania de traducere, se fac eforturi de strângere a resurselor de bani, estimate la 1 miliard de dolari. Şi totuşi, vestea bună este că Sfânta Scriptură este destul de cunoscută în peste 3000 de idiomuri, dar nu cu traduceri integrale. Aşadar, nu există nici o limbă de pe glob în care să nu fi fost tradusă măcare o mică parte din ea, îndeosebi din Noul Testament.

Biblia (substantive plural grecesc care înseamnă "Cărţile" - 66 de cărţi - are două părţi: Vechiul Testament şi Noul Testament, ambele cu mai mulţi autori (Vechiul Testament - începe a fi scris cu 1500 de ani înainte de Hristos şi conţine următoarele cărţi canonice: Geneza, Exodus, Leviticul, Numeri, Deuteronomul, Iosua, Judecători, Rut, 1. Samuel, 2 Samuel, 1 Împăraţi, 2 Împăraţi, 1 Cronici, 2 Cronici, Ezra, Neemia, Estera, Iov, Psalmii, Pildele sau Proverbele, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor, Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia, Ezechil, Daniel, Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Tefania, Hagai, Zaharia, Maleahi, Noul Testament: Matei, Marcu, Luca, Ioan, Faptele Apostolilor, Romani, 1 Corinteni, 2 Corinteni, Galateni, Efeseni, Flipeni, Coloseni, 1 Tesaloniceni, 2 Tesaloniceni, 1 Timotei , 2 Timotei, Tit, Filimon, Evrei, Iacov, 1 Petru, 2 Petru, 1 Ioan, 2 Ioan, 3 Ioan , Iuda, Apocalipsa.)


Trebuie să subliniez faptul că în toate cele 3000 de limbi în care Biblia există redată integral sau doar fragmentar, de-a lungul a mai bine de trei milenii, nimeni niciodată nu s-a gândit ca această capdoperă să fie redată într-un limbaj poetic care să aibă ritm, rimă, forme prozodice fixe şi figuri de stil, iar această îndrăzneaţă încercare iată că ne onorează să fie făcută chiar pe plaiurile mioritice, de către un poet din Cluj-Napoca, românul Ioan Ciorca. Las la o parte faptul că - trecătoare, timide şi foarte mici încercări - s-au făcut sporadic în diferite limbi ale lumii, dar numai din cartea psalmilor şi a proverbelor ori simple rezumări poetice din alte capitole, dar marea Biblie, această capodoperă în totalitatea ei, uriaşa Biblie, nimeni, absolut nimeni, nu a încercat să o versifice vreodată... Şi iată de ce: A versifica Biblia (peste 1220 de pagini) este o muncă enormă, colosală şi foarte responsabilă, necesitând eforturi supraomeneşti. Unii cred că aşa ceva nici nu ar mai fi necesar de vreme ce avem deja suficientul text original sau că nici nu se poate încerca un asemenea experiment inutil. Ei nu au dreptate. De aceea se înţelege că fără invocarea inspiraţiei care să vină de la Duhul Sfânt, o asemenea muncă de Sisif poate deveni riscantă, ducând la confuzii teologice şi la modificări de conţinut. A versifica chiar şi o singură pagină din Sfintele Scripturi presupune categoric o chemare specială, binecuvântări divine, dar şi un travaliu deosebit de extenuant (Biblia în versuri româneşti a ieşit de 2045 de pag. !), iar clujeanul nostru vedem că s-a achitat onorabil de el, cu toată cinstea, cu toată dragostea şi cu toată grija pentru nealterarea mesajului original, dorind ca greşelile să nu existe deloc sau să fie cât mai mici cu putinţă. Bravul poet român ştia din capul locului la ce riscuri se expune, ştia bine că este întru totul răspunzător pentru distorsionarea chiar şi a unui singur cuvânt socotit sacru, mai ales că Apocalipsa se încheie clar cu un avertisment foarte serios faţă de cei care încearcă să schimbe sensul scripturilor: "Dacă le va mai adăuga cineva ceva, Dumnezeu îi va adăuga plăgile care sunt arătate în cartea aceasta; iar de va scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei profeţii, Dumnezeu îi va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea cea sfântă, care sunt arătate în cartea aceasta." (Citat din Apocalipsa Sf. Ioan, în traducerea lui Bartolomeu Anania). Aceste cuvinte de foc au contribuit mult la evitarea greşelilor şi la unitatea fascinantă a Bibliei româneşti transpusă în versuri.

Desigur, fiind vorba de o lucrare de importanţă istorică, demnă de Cartea Recordurilor, ne întrebăm curioşi cu toţii: oare cine este autorul ?

Ioan Ciorca este un personaj minunat, unul din cei mai harnici români ce-i are ţara noastră, un ardelean serios care, cum se spunea într-o emisiune televizată din Cluj, "a reuşit să-şi ducă la bun sfârşit proiectul, chiar dacă la început nu stăpânea arta condeiului. După orele de serviciu, Nea Nelu de la service-ul auto îşi spăla mâinile de ulei de motor şi devenea scriitor. Când s-a decis să ne redea Biblia în versuri, se afla la începutul „carierei” de autor şi asta pentru că prima sa lucrare i-a luat ceva timp, mai precis vreo 16 ani din viaţă... A transpus cele 66 de cărţi ale Bibliei în versuri, însă bani de tipărire a avut doar pentru Noul Testament (tiraj infim), cel vechi plătindu-l din salariul său.

Mecanic de profesie, lucra ziua în atelier iar în timpul liber trudea în slujba Domnului. Între timp, a făcut şi facultatea de Filozofie a celei mai prestigioase universităţi din Cluj, pe care a terminat-o cu media zece. Nu i-a fost deloc uşor...

Cartea lui, de 1368 de pag. şi 3,5 kg, se bucură acum de apreciere nu doar din partea oamenilor simpli, a credincioşilor, ci şi a clericilor, a unor ziarişti şi scriitori, dar asta nu este sufficient, căci toată omenirea ar trebui să ştie de ea! „Autorul are această mare virtute pentru că limpezeşte anumite sensuri ale Sfintei Scripturi şi le face mai pe înţelesul oamenilor. Este un efort colosal, dar cu atât mai mult să o înţelegi şi să reuşeşti să o transcrii în versuri”, crede Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului." Am citat din prezentarea videoclipului televiziunii din Cluj. Ceea ce a omis să ne amintească televiziunea clujeană este faptul că relativ tânărul şi minunatul meşter-poet Ciorca este absolventul Liceului industrial nr. 2 Cluj-Napoca, al Universităţii Babeş-Bolyai din acest municipiu, având specializarea în istorie-filosofie, Facultatea de ştiinţe politice, cu masterat în Ştiinţe administrative şi masteratul în Etică profesională, toate terminate cu brio. Dânsul este iubit de colegii lui, nu numai pentru că a publicat mai multe cărţi, articole şi eseuri, dar şi pentru cele trei brevete de invenţie în domeniul auto, pentru obţinerea unei medalii de argint la Salonul naţional de inventică din 2007 şi a unei medalii de aur la Salonul internaţional de inventică din 2008. Un astfel de om excepţional nu putea produce decât tot o operă excepţională ! Pentru a întări cu exemple concrete cele spuse aici, vom încerca - printr-o metodă comparativă - să cităm câteva versete din capitolele Vechiului şi Noului Testament, apoi să le urmărim cum mult inspiratul autor le-a convertit în versuri...

În versiunea din ebraică a versetului 1, cap. 1, din Vechiul Testament, Facerea, Gala Galaction redă cuvintele astfel:




א בְּרֵאשִׁית, בָּרָא אֱלֹהִים, אֵת הַשָּׁמַיִם, וְאֵת הָאָרֶץ. 

1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, 


ב וְהָאָרֶץ, הָיְתָה תֹהוּ וָבֹהוּ, וְחֹשֶׁךְ, עַל-פְּנֵי תְהוֹם; וְרוּחַ אֱלֹהִים, מְרַחֶפֶת עַל-פְּנֵי הַמָּיִם. 

2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezei se purta pe deasupra apelor.



Arhiereul şi poetul Bartolomeu Valeriu Anania le traduce:



1. Întru 'nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.

2. Dar pământul era nedesluşit şi ne 'mplinit,

şi întuneric era deasupra genunii; şi Duhul lui Dumnezeu 

Se purta pe deasupra apelor.



Preotul Dimitrie Cornilescu le traduce:



1. La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. 


2. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric 



şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.



Aceste versete sunt redate astfel de poetul Ioan Ciorca:


1. La început, Dumnezeu Sfântul

A făcut cerul şi pământul.
2. Pământul era gol cuprins,

Iar peste-al apelor întins,





Al beznei val stăpân era.

Doar Duhul Domnului zbura
Peste a apelor pustie.




Frumos şi simplu, nu ? - păstrând mesajul originalului. Iată acum un scurt fragment din "Cântarea căntărilor" , trad. Gala Galaction (fragm. cap. 4, primele 7 versete):


Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre poposită pe coama muntelui Galaad. 

Cant 1.15; Cant 5.12; Cant 6.5; 
2 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă. 
Cant 6.6; 
3 Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta. 
Cant 6.7; 
4 Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji. 
Cant 7.4; Neem 3.19; 
5 Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare care pasc între crini. 
Prov 5.19; Cant 7.3; 
6 Până se răcoreşte ziua şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie. 
Cant 2.17; 
7 Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai niciun cusur. 

Acum - aceeaşi, în traducerea lui Cornilescu:

1 Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sînt ochi de porumbiţă, supt măhrama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.
2 Dinţii tăi sînt ca o turmă de oi tunse, cari ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
3 Buzele tale sînt ca un fir de cîrmîz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, supt măhrama ta.
4 Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atîrnă de el, toate scuturi de viteji.
5 Amîndouă ţîţele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, cari pasc între crini.
6 Pînă se răcoreşte ziua, şi pînă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămîie.

7 Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n'ai nici un cusur.



"Cântarea cântărilor", cap. 4, vers. 1-7, versificate de Ioan Ciorca:



1."Iubita mea, nu te priveşti?


Te uită ce frumoasă eşti!


Îţi sunt ai ochilor bobiţe,


Ca ochii unei porumbiţe


Şi sub maramă strălucesc


La părul tău dacă privesc,


Gândul îmi zboară, iar pe urmă,


Îmi aminteşte de o turmă


De capre care s-au oprit


Şi-apoi odihnă au găsit


Pe înălţimea muntelui,


Pe piscul Galaadului,


2. Ca şi o turmă de oi care


Tunse-au ieşit din scăldătoare,


Iar între ele nu se poate,


Sterpe a se afla, căci toate,


Gemeni doar au - ia seama bine -


Aşa-s ai tăi dinţi pentru mine.


3. Buzele tale mă îmbie


Fir de cârmâz îmi par să fie.


Drăguţă este gura ta.


Obrazul tău ar arăta


Ca rodia, de bună seamă,


Cum se zăreşte sub maramă.


4. Gâtul ţi l-am asemuit


Cu turnul ce a fost zidit


De David, cu o casă-n care


Arme sunt puse, spre păstrare.


Scuturi atârnă de-al său vreji


Şi sunt doar scuturi de viteji;


O mie fost-au numerate


Şi-s numai de viteji purtate.


5. Privesc la sânii tăi şi-mi par


Doi pui de cerb. Când mă uit iar,


Îmi par doi gemeni, bunăoară,


Precum doi pui de căprioară


Cari între crini au apărut,


Ieşiţi în voie la păscut.


6. Până când se mai răcoreşte,


Până când umbra se lungeşte -


Munte de aur - voi fi la tine.


Deal de tămâie să ştii bine


Că voi ajunge, negreşit.


7. Frumoasă eşti. Când te-am privit,


Nici un cusur nu ţi-am aflat,


Oricât de mult am încercat.


Fără să exagerăm prea mult, am putea spune că autorul Bibliei în versuri româneşti a practicat un spirit real de jertfă, din mai multe punct de vedere, pentru a-şi fi putut materializa visul. În final, rugăciunile poetul Ioan Ciorca, un suflet profund credincios, au fost auzite de divinitatea care i-a răsplătit munca scoţându-i în cale oameni săritori care l-au ajutat în modul cel mai concret, toţi înţelegând importanţa uriaşei lucrări. Drept urmare, aşa cum ne-a informat ziarista Antonia Bodea, la data de 23 ianuarie, a avut loc lansarea monumentalului volum în versuri, VECHIUL TESTAMENT, apărută sub egida Asociației Cultural Creștin-umanitare "Ars Vivat", Ediție Princeps 2013, legată în piele și inscripționată cu foiţă de aur. La timp a venit şi ajutorul Asociației Cluj The Day care, împreună cu Liga Scriitorilor Români a sprijinit tipărirea și punerea în circulație a acestei unice cărţi. Şi nu a fost o afirmaţie în vânt, fiindcă, iată: şi promisiunea aceasta a fost împlinită... La începutul anului 2014, la editura Armonii Culturale din Adjud a apărut şi NOUL TESTAMENT în versuri (584 pag.), tot legat şi în format mare ca şi celălalt volum, având o postfaţă de preotul Radu Botiş. Trebuie să subliniem în mod deosebit că la apariția acestor scripturi în versuri a colaborat substanțial acest preot inimos Radu Botiș, președintele asociației mai sus menționate, Ars Vivat, și membru al Ligii Scriitorilor Români, filiala Maramureș. Prefațată de prof. dr. Ioan Chirilă, cartea versificată a Vechiului Testament se constituie într-un veritabil act de evanghelizare printr-o menire cu adevărat apostolică a autorului "într-un veac rătăcit", cum scrie domnia sa. Sub coordonarea d-lui Claudiu Pădurean, corespondent la Radio România Actualități, lansarea acestei cărți, inedit monument românesc de cultură, a avut loc în spațiul localului "Los Toreros" din Cluj-Napoca, în prezența unui public numeros și avizat. După cuvântul de deschidere adresat de dl. Claudiu Pădurean, Marc, nepotul autorului în vârstă de 7 ani, a recitat primul verset din Facerea. Scriitorul Al. Florin Ţene, președintele LSR, a subliniat rolul Bibliei în cultura omenirii și a apreciat efortul autorului volumului de față, care a elaborat pe parcursul a peste 15 ani de trudă acest act colosal. "Prin gestul său - a subliniat preşedintele Ligii - dl. Ioan Ciorca aparține Românei Profunde, care cu modestie, în tăcere, creează pentru veșnicie, pentru tezaurul culturii române, "că o ladă de zestre" a românilor în contextul globalizării." 

Viitorul pas planificat este reunirea celor două testament în versuri într-o singură Biblie mare care să fie cunoscută de orice român. Nu există deocamdată fonduri pentru această finalizare.



Ca şi toate versurile din Vechiul Testament, trecând la Testamentul cel nou, poetul Ioan Ciorca foloseşte acelaşi tip de versificaţie, cu rânduri de 8 silabe, ritm iambic şi rimă împerecheată.

Să vedem cum au fost interpretate în versuri versetele evanghelistului Ioan, de la capitolul 1, din traducerile lui Gala Galaction, Bartolomeu Anania şi Dimitrie Cornilescu, în Noul Testament.

Mai întâi traducerea pr. Galaction din greceşte:



ν ρχῇἦν λγος καὶὁλγοςν πρςτν θεν, καθεςν λγος 

1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

ο
τοςν ν ρχπρςτν θεν. 

2. Acesta era întru început la Dumnezeu.. 

π
ντα δι・ ατοῦἐγνετο, καχωρςατοῦἐγνετο οδὲἕν γγονεν. 

3.Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.

ν ατζωὴἦν, καὶἡζωὴἦν τφςτν νθρπων·

4. Întru El era viaţă şi viaţa era înaintea oamenilor. 

κα
τφςν τσκοτίᾳφανει, καὶἡσκοτα ατοκατλαβεν. 


5. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o 

γνετο νθρωποςπεσταλμνοςπαρθεο, νομα ατῷἸωννης·



Părintele Bartolomeu Anania traduce mai nuanţat:



1. Întru 'nceput era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul Dumnezeu era.

2. Acesta era dintru 'nceput la Dumnezeu; 

3.toate printr' Însul s'au făcut din ceea ce s'a făcut. 

4. Viaţa era într' Însul, şi viaţa era lumina oamenilor;

5. şi lumina întru întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-o.



Traducerea lui Dimitrie Cornilescu:



1. La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.

2. El era la început cu Dumnezeu. 

3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.


5. Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n-a biruit-o.




Iată cum versifică poetul Ioan Ciorca Capit. 1, versetele 1-5 din Sf. Apostol Ioan:



1. N-a fost nici cerul, nici pământul,

Ci, la-nceput, a fost Cuvântul.

Acest Cuvânt a fost, mereu,

Alăturea cu Dumnezeu:

Şi Dumnezeu, deci chiar Prea Sfântul,

S-a dovedit a fi Cuvântul.

2. Pe Dumnezeu, necontenit -

De la-nceput - El L-a-nsoţit.

3. Tot ceea ce a fost creat,

Numai prin El a fost durat;

Nimic, din ce s-a pomenit,

Fără de El, nu s-a zidit.

4. Măsura Lui, de viaţă-i plină,

Iar ea-i a omului lumină.

5.Lumina-n beznă străluceşte,

Iar bezna nu o biruieşte.



Am oferit aceste câteva exemple pentru a putea înţelege mecanismul de lucru al autorului a cărui transcriere poetică este mai de grabă analitică decât sintetică, ceea ce vine în avantajul cititorului. Dacă cineva îşi pune întrebarea la ce ar folosi să avem o Biblie versificată, răspunsul s-ar oferi simplu: versificările întotdeauna au ajutat memorizarea textelor mult mai uşor şi mai rapid decât scrierea în proză, fapt incontestabil şi întărit de declaraţiile tuturor actorilor care au experimentat acest adevăr ori de câte ori au avut de interpretat roluri versificate. Presupunând că, alături de o Biblie clasică, fiecare am avea şi această traducere în versuri, alternând textele pe care le citim, am căpăta dintr-o data senzaţia perceperii în stereo a comunicărilor urmărite, ceea ce ar fi un mare câştig pentru imaginaţia şi memoria noastră care este ajutată şi de sutele de frumoase ilustraţii cu subiecte biblice potrivite descrierilor din paginile respective. 

Desigur, eu nu am citit toată această măreaţă lucrare filă cu filă, fiindcă orice Biblie nu trebuie citită ca un roman, chiar dacă autorul declară că o vede mai mult ca o opera literară decât religioasă. Ea poate fi studiată, pe sărite, în funcţie de versetele şi capitolele care ne interesează la un moment dat, dar ceea ce am citit până acum, oriunde am deschis aceste captivante pagini, m-a încântat. În primul rând am simţit că întreaga lucrare este o incontestabilă şi o ambiţioasă încercare de a muta uriaşul fluviu biblic al Vechiului şi Noului Testament de pe tărâmurile sfinte ale străvechii Palestine pe luminoasele noastre plaiuri mioritice. A fost o ambiţie auctorială uriaşă care, din fericire, a devenit o admirabilă reuşită a genialităţii valahe pe care analiştii viitorului s-ar putea să o simtă ca un experiment deosebit de interesant din punct de vedere literar, lingvistic şi din anumite perspective cultice, mai ales că, în cugetele cititorilor, versetele frumos ritmate şi pline de rigurozitate comunicativă, devin lejer penetrabile deoarece sclipesc de spirit descriptiv. 
Nu pot încheia această modestă prezentare a unei Opera Magna fără să-l felicit călduros pe distinsul autor, atât în numele meu cât şi al multor români care, cu toţii, ar dori mult să aibă în mâinile lor o aşa măreaţă lucrare. Numai că pentru a se putea împlini acest deziderat, autorităţile responsabile cu viaţa culturală a acestei ţări trebuie să se implice în posibilitatea de a se finanţa editarea Bibliei române versificate în tiraje care să o scoată din anonimat, impulsând-o să ajungă cât mai curând în Cartea Mondială a Recordurilor, după cum merită cu prisosinţă.


 

 

 

 

 

Puiu Răducan: O, Doamne! Ce fain o mai fo’ la Maramu!

 

 

 

 

 

Cine n-are prieteni, să-și facă rost! Cine are, să le trăiască! Eu aș zice, cu gura plină, că am prieteni, că am mulți și buni, dar și că… numărul lor crește – îmi spune …. cineva….

Să vorbesc acum despre prietenul Vasile Morar, despre marele poet român, Vasile Morar, ar însemna să-l decupez de la inimă și să-l ”vând”, ceea ce … nu se cade.

Ca și în alte dăți, am fost invitat de Vasile al lui Morar din Chelința Ulmeniului de Maramureș la o mare sărbătoare, Zilele orașului Ulmeni.

Drumul a fost frumos (la dus), vreme prietenească, chiar dacă la Iași ninsoarea se rostogolea și văruia străzile. Cum nu-mi place să întârzii la întâlniri, așa s-a întâmplat și acum, când îl așteptam la Ulmeni în fața școlii, pe ”fratele” Vasile, cavaler de Morar al Chelinței străbune.

Nu am stat mult de vorbă, timpul, ucigașul pe care-l plătim, ne zorea și trebuia să mergem la gară să-l așteptăm pe prietenul de-acum (atunci nu-l cunoșteam) pe  justițiarul, dar și pe scriitorul Ioan Scorobete - membru al U.S.R.

Am mers împreună, apoi ne-am așezat lucrurile la locul găzduirii și cum palinca maramureșeană nu așteaptă mult, am drumețit la d-nul Croata, un croat stabilit la Ulmeni la o… degustare.

Nu mult am zăbovit mult, trebuia să mergem iară la gară să-i prijonim pe prietenii, Grigore Grigore de la Târgoviște și pe Ioan Vintilă Fintiș de la Ploiești. Doi oameni minunați, eu nu-i cunoșteam, dar acum pot să spun că suntem prieteni de-o viață.

De fapt, aceștia, au dat mereu tonul voii bune. Seara, până noaptea târziu la umbăr de palincă mamamureșeană am desfășurat unul dintre cele mai frumoase ”Cionacluri”. Am recitat fiecare de-ale noastre dar și ”încrucișate” până când ”foartetârziul” a spus: Stop!

Dimineața se apropia amenințător. După micul dejun, am mers la cămin unde în marea-i sală pregătirile dădeau năvală în sărbătoarea culturală. Apare și prietenul George Terziu de la Satu Mare, dar nu cu…  ”mâna goală”, ci cu ”localnicul” – domnul Radu Ulmeanu, și cu scriitorul Ioan Marian Chihorean.

Așadar, la Ulmeni, a fost mare sărbătoare.

Împreună cu edilul șef, Lucian Morar, toată lumea trăia  la Înaltă Tensiune frumosul eveniment.

        Tânăr, ambițios, primarul țărănist, aflat la cel de-al doilea mandat, Lucian Morar, nimeni altul decât fiul prietenului meu, a reușit să facă multe lucruri bune, utile, necesare pt. localitatea sa pe care ne-o prezintă cu imensă bucurie.

        Ca să-i enumăr realizările, mi-ar lua mult timp, dar… aș zguduii serios modestia neamului Morar. Acest copil nu știe să se laude, știe să muncească. Aș face pariu că bătrânețea îl va prinde tot primar.

        Rar mi-a fost să aud de la cineva cuvinte așa de frumoase ca din gura acestui inimos tânăr primar. Mi-a spus că el nu conduce singur, mi-a prezentat viceprimarul, a enumerat toți consilierii și aportul fiecăruia în dezvoltarea localității.

        Cam peste tot pe unde am fost, în țară și străinătate, la întâlniri culturale, mi-am făcut un obicei din a întreba ”gazdele” dacă sunt și personalități…, dacă sunt din conducerea acelei comunități prezente. Știu un lucru, un lucru sacru: Cultura NEAMULUI ROMÂNESC ne-a adus pana aici! Cultura și biserica.

       De-asta întreb, dar aici la Ulmeni, de fiecare dată, constat cu mare bucurie că primarul este nedezlipit de fenomenul cultural.

Au avut grijă oamenii acestei localități maramureșene să introducă în programul acestei sărbători și un segment cultural, acela al lansărilor de carte.

Cu adevărat momente solemne. Pe lângă cei veniți mai de departe și … ”încondeiați” mai sus, au mai prezentat cu cărțile ”la control” și oameni … mai de-ai zonei. (Doamne, n-aș vrea sa omit vreunul…!)

Părintele Radu Botiș, om de-al locului, s-a prezentat cu o carte de dimensiuni uriașe ca forma și conținut, Biblia în versuri.

De la Orăștie, chiar dacă nu a putut veni, Ion Vasiu a fost… ”absent – prezent” cu o carte prezentată de Vasile Morar purtind titlul ,,Târziu in cuvinte”.

D-nul Pop Viorel de la Fărcașa cu vreo 3-4 ”comentatori” și-a prezentat și domnia sa cartea Bunica.

D-nul Ioan M. Lazăr, tot … om de-al zonei a prezentat o minunată carte de culegeri de poezii religioase, frumusețea constand în faptul că a și cântat câteva poeme.

Din Baia Mare a sosit Ioan Meteș Chelințeanul, de fel din Chelința-Ulmeni care a prezentat ”poporului” Monografia satului Chelința într-o ediție nouă, modificată și adăugită.

Doamna Camelia Mureșan a făcut o… scurtă cronică a cărții sale de aforisme.

Din categoria celor de departe, eu am prezentat cărtile: 63, tradusă în limba engleză de reputatul commentator al știrilor românești din țară, dar și din America, Nicolae Melinescu, și Omeni și viața mea, carte autobiografică prefațată de același conf. univ. dr. și jurnalist de excepție, Nicolae Melinescu. Am recitat un poem despre… bătrânețe, dar și dirijorul acestei întâlniri, Vasile Morar, unul.

Lumea legendelor românești, cartea d-lui Ioan Marian Chihorean, a impresionat asistența, ca si ceilalți… de departe:  

Grigore Grigore - Târgoviște cu 101 poeme.

Ioan Vintilă Fintiș - Ploiești cu cele două cărți din care s-a recitat, ”Pentarombul” și ”Fântânile frigului”;

Ioan Scorobete – Timișoara cu cărțile, ”Miraj”, tradusă în limba germană, dar și cu ”Dragoste și alte păsări de pradă”;

George Terziu prezent cu cartea, ”Moartea necesară”, a recitat la fel de frumos, aducând prin poezie un frumos omagiu soției sale, distinsa doamnă Liliana Terziu.

În finalul acestei lungi și de loc plictisitoare expuneri de carte, a venit rândul și amfitrionului, Vasile Morar.

Nu s-a prezentat ”decât” cu ultimile trei ”cărticele”, cu ultimile trei Volume cu titlul, ”Nu vă temeti”, fiecare conținând 1001 poeme.

Da. Nu este greșeală cifrică, fiecare poem are câte o mie una poezii.

Vasile și-a prezentat cărțile cu grijă și sfială, s-au făcut comentarii s-au discutat… de toate…

Atât a fost de frumos, încât nu ne-am dat seama că trecuse-ră cateva ore bune.

Acum… urmează o parte la fel de frumoasă, a autografelor, a discuțiilor de tot felul și mirosul sarmalelor maramureșene își face simțită prezența.

Doamna bibliotecar, Angela Morar,  a avut grijă ca totul să se desfășoare cum trebuie, la fel și doamna director, Gina Călăuz, implicată cu toată ființa în sărbătorile ulmenești, a supravegheat ca totul să ”curgă” conform celor dinainte stabilite, conform programului, dar iată și programul!

 

 

O subliniere ar trebui facută, în sensul că de la Baia Mare a venit Grupul ”Orizont 77”, grupul Folk, Ghiță Dan și Vali Moldovan, doi oameni minunați care împreună cu Cenaclul Flacăra și Adrian Păunescu colindau țara, ne cântau și ne încântau,  ca și aici la Ulmeni.

Așadar, oamenii localității și-au întâmpinat oaspeții la sărbătoare în costume populare românești, întreprinzătorii locali s-au prezentat fiecare cu ceea ce avea la propria firmă,.

 Maestrul Croata, croatul ulmenean, în fața casei sale arăta lumii cum se pregătește un porc la … proțap, made…Croația, spunea domnia sa.

Atât de frumos  rânjea porcul cu proțapul în burtă la noi, încât nu ne-am putut să nu ne fotografiem cu dumnealui.

Ne-am fotogrfiat așadar lângă trofeul tare frumos și … provocator.

Cum ar fi putut fi, oameni buni, continuarea evenimentului cultural! A fost atât de frumoasă încât nu vă spun… multe

Scriitorii și-au continuat recitalul poetic până când zorile invadau geamurile camerelor unde ei, trebuiau să se odihnească.

Muzica venită din părți de țară străpungea cerul răsturnat într-o dungă să asculte minunății ulmenești.

Voia bună era regina … balului. Tonul recitărilor poetice îl dă, ca de obicei, inegalabilul Ioan Vintilă Fintiș - ploieșteanul, iar cel al glumelor, nimeni altul decât, maestrul Vasile Morar.

Merită aici și o glumă de-a maestrului…

”Între Maria, văduvă de câțiva ani buni și Ioan cel singur, se înfiripă o poveste de dragoste, care se ”sfârșește” cu o căsătorie…, care nu durează mult timp. Între cei doi apar certuri, ei nu-i ajungea, el nu mai avea… și în cele din urmă, Ion, propune divorțul, numai că Măria nu dorea în ruptul capului așa ceva. La un moment dat, Măria îi spune lui Ion: Mă, Ioane, eu, nu divorțăsc! Văduvă m-ai luat, văduvă mă lași!”

Toate bune și frumoase, dar… Doamne, ce dureroasă este… durerea!

Durerea că ne despărțim de niște oameni minunați, fiecare urmându-ne cărările-nspre case.

O, Doamne! Ce fain o mai fo’ la Maramu!

Felicitări Ulmeni!

Felicitări, domnule primar, Lucian Morar! Prinde-te-ar bătrânețile pe acel scaun!

Plecăm pe rând în cele din urmă, toți, plec și eu să-mi pun semnătura peste minunea de la Ulmeni – Maramureș.

 

Puiu Răducan: O, Doamne! Ce fain o mai fo’ la Maramu!

 

 

 

 

 

Cine n-are prieteni, să-și facă rost! Cine are, să le trăiască! Eu aș zice, cu gura plină, că am prieteni, că am mulți și buni, dar și că… numărul lor crește – îmi spune …. cineva….

Să vorbesc acum despre prietenul Vasile Morar, despre marele poet român, Vasile Morar, ar însemna să-l decupez de la inimă și să-l ”vând”, ceea ce … nu se cade.

Ca și în alte dăți, am fost invitat de Vasile al lui Morar din Chelința Ulmeniului de Maramureș la o mare sărbătoare, Zilele orașului Ulmeni.

Drumul a fost frumos (la dus), vreme prietenească, chiar dacă la Iași ninsoarea se rostogolea și văruia străzile. Cum nu-mi place să întârzii la întâlniri, așa s-a întâmplat și acum, când îl așteptam la Ulmeni în fața școlii, pe ”fratele” Vasile, cavaler de Morar al Chelinței străbune.

Nu am stat mult de vorbă, timpul, ucigașul pe care-l plătim, ne zorea și trebuia să mergem la gară să-l așteptăm pe prietenul de-acum (atunci nu-l cunoșteam) pe  justițiarul, dar și pe scriitorul Ioan Scorobete - membru al U.S.R.

Am mers împreună, apoi ne-am așezat lucrurile la locul găzduirii și cum palinca maramureșeană nu așteaptă mult, am drumețit la d-nul Croata, un croat stabilit la Ulmeni la o… degustare.

Nu mult am zăbovit mult, trebuia să mergem iară la gară să-i prijonim pe prietenii, Grigore Grigore de la Târgoviște și pe Ioan Vintilă Fintiș de la Ploiești. Doi oameni minunați, eu nu-i cunoșteam, dar acum pot să spun că suntem prieteni de-o viață.

De fapt, aceștia, au dat mereu tonul voii bune. Seara, până noaptea târziu la umbăr de palincă mamamureșeană am desfășurat unul dintre cele mai frumoase ”Cionacluri”. Am recitat fiecare de-ale noastre dar și ”încrucișate” până când ”foartetârziul” a spus: Stop!

Dimineața se apropia amenințător. După micul dejun, am mers la cămin unde în marea-i sală pregătirile dădeau năvală în sărbătoarea culturală. Apare și prietenul George Terziu de la Satu Mare, dar nu cu…  ”mâna goală”, ci cu ”localnicul” – domnul Radu Ulmeanu, și cu scriitorul Ioan Marian Chihorean.

Așadar, la Ulmeni, a fost mare sărbătoare.

Împreună cu edilul șef, Lucian Morar, toată lumea trăia  la Înaltă Tensiune frumosul eveniment.

        Tânăr, ambițios, primarul țărănist, aflat la cel de-al doilea mandat, Lucian Morar, nimeni altul decât fiul prietenului meu, a reușit să facă multe lucruri bune, utile, necesare pt. localitatea sa pe care ne-o prezintă cu imensă bucurie.

        Ca să-i enumăr realizările, mi-ar lua mult timp, dar… aș zguduii serios modestia neamului Morar. Acest copil nu știe să se laude, știe să muncească. Aș face pariu că bătrânețea îl va prinde tot primar.

        Rar mi-a fost să aud de la cineva cuvinte așa de frumoase ca din gura acestui inimos tânăr primar. Mi-a spus că el nu conduce singur, mi-a prezentat viceprimarul, a enumerat toți consilierii și aportul fiecăruia în dezvoltarea localității.

        Cam peste tot pe unde am fost, în țară și străinătate, la întâlniri culturale, mi-am făcut un obicei din a întreba ”gazdele” dacă sunt și personalități…, dacă sunt din conducerea acelei comunități prezente. Știu un lucru, un lucru sacru: Cultura NEAMULUI ROMÂNESC ne-a adus pana aici! Cultura și biserica.

       De-asta întreb, dar aici la Ulmeni, de fiecare dată, constat cu mare bucurie că primarul este nedezlipit de fenomenul cultural.

Au avut grijă oamenii acestei localități maramureșene să introducă în programul acestei sărbători și un segment cultural, acela al lansărilor de carte.

Cu adevărat momente solemne. Pe lângă cei veniți mai de departe și … ”încondeiați” mai sus, au mai prezentat cu cărțile ”la control” și oameni … mai de-ai zonei. (Doamne, n-aș vrea sa omit vreunul…!)

Părintele Radu Botiș, om de-al locului, s-a prezentat cu o carte de dimensiuni uriașe ca forma și conținut, Biblia în versuri.

De la Orăștie, chiar dacă nu a putut veni, Ion Vasiu a fost… ”absent – prezent” cu o carte prezentată de Vasile Morar purtind titlul ,,Târziu in cuvinte”.

D-nul Pop Viorel de la Fărcașa cu vreo 3-4 ”comentatori” și-a prezentat și domnia sa cartea Bunica.

D-nul Ioan M. Lazăr, tot … om de-al zonei a prezentat o minunată carte de culegeri de poezii religioase, frumusețea constand în faptul că a și cântat câteva poeme.

Din Baia Mare a sosit Ioan Meteș Chelințeanul, de fel din Chelința-Ulmeni care a prezentat ”poporului” Monografia satului Chelința într-o ediție nouă, modificată și adăugită.

Doamna Camelia Mureșan a făcut o… scurtă cronică a cărții sale de aforisme.

Din categoria celor de departe, eu am prezentat cărtile: 63, tradusă în limba engleză de reputatul commentator al știrilor românești din țară, dar și din America, Nicolae Melinescu, și Omeni și viața mea, carte autobiografică prefațată de același conf. univ. dr. și jurnalist de excepție, Nicolae Melinescu. Am recitat un poem despre… bătrânețe, dar și dirijorul acestei întâlniri, Vasile Morar, unul.

Lumea legendelor românești, cartea d-lui Ioan Marian Chihorean, a impresionat asistența, ca si ceilalți… de departe:  

Grigore Grigore - Târgoviște cu 101 poeme.

Ioan Vintilă Fintiș - Ploiești cu cele două cărți din care s-a recitat, ”Pentarombul” și ”Fântânile frigului”;

Ioan Scorobete – Timișoara cu cărțile, ”Miraj”, tradusă în limba germană, dar și cu ”Dragoste și alte păsări de pradă”;

George Terziu prezent cu cartea, ”Moartea necesară”, a recitat la fel de frumos, aducând prin poezie un frumos omagiu soției sale, distinsa doamnă Liliana Terziu.

În finalul acestei lungi și de loc plictisitoare expuneri de carte, a venit rândul și amfitrionului, Vasile Morar.

Nu s-a prezentat ”decât” cu ultimile trei ”cărticele”, cu ultimile trei Volume cu titlul, ”Nu vă temeti”, fiecare conținând 1001 poeme.

Da. Nu este greșeală cifrică, fiecare poem are câte o mie una poezii.

Vasile și-a prezentat cărțile cu grijă și sfială, s-au făcut comentarii s-au discutat… de toate…

Atât a fost de frumos, încât nu ne-am dat seama că trecuse-ră cateva ore bune.

Acum… urmează o parte la fel de frumoasă, a autografelor, a discuțiilor de tot felul și mirosul sarmalelor maramureșene își face simțită prezența.

Doamna bibliotecar, Angela Morar,  a avut grijă ca totul să se desfășoare cum trebuie, la fel și doamna director, Gina Călăuz, implicată cu toată ființa în sărbătorile ulmenești, a supravegheat ca totul să ”curgă” conform celor dinainte stabilite, conform programului, dar iată și programul!

 

 

O subliniere ar trebui facută, în sensul că de la Baia Mare a venit Grupul ”Orizont 77”, grupul Folk, Ghiță Dan și Vali Moldovan, doi oameni minunați care împreună cu Cenaclul Flacăra și Adrian Păunescu colindau țara, ne cântau și ne încântau,  ca și aici la Ulmeni.

Așadar, oamenii localității și-au întâmpinat oaspeții la sărbătoare în costume populare românești, întreprinzătorii locali s-au prezentat fiecare cu ceea ce avea la propria firmă,.

 Maestrul Croata, croatul ulmenean, în fața casei sale arăta lumii cum se pregătește un porc la … proțap, made…Croația, spunea domnia sa.

Atât de frumos  rânjea porcul cu proțapul în burtă la noi, încât nu ne-am putut să nu ne fotografiem cu dumnealui.

Ne-am fotogrfiat așadar lângă trofeul tare frumos și … provocator.

Cum ar fi putut fi, oameni buni, continuarea evenimentului cultural! A fost atât de frumoasă încât nu vă spun… multe

Scriitorii și-au continuat recitalul poetic până când zorile invadau geamurile camerelor unde ei, trebuiau să se odihnească.

Muzica venită din părți de țară străpungea cerul răsturnat într-o dungă să asculte minunății ulmenești.

Voia bună era regina … balului. Tonul recitărilor poetice îl dă, ca de obicei, inegalabilul Ioan Vintilă Fintiș - ploieșteanul, iar cel al glumelor, nimeni altul decât, maestrul Vasile Morar.

Merită aici și o glumă de-a maestrului…

”Între Maria, văduvă de câțiva ani buni și Ioan cel singur, se înfiripă o poveste de dragoste, care se ”sfârșește” cu o căsătorie…, care nu durează mult timp. Între cei doi apar certuri, ei nu-i ajungea, el nu mai avea… și în cele din urmă, Ion, propune divorțul, numai că Măria nu dorea în ruptul capului așa ceva. La un moment dat, Măria îi spune lui Ion: Mă, Ioane, eu, nu divorțăsc! Văduvă m-ai luat, văduvă mă lași!”

Toate bune și frumoase, dar… Doamne, ce dureroasă este… durerea!

Durerea că ne despărțim de niște oameni minunați, fiecare urmându-ne cărările-nspre case.

O, Doamne! Ce fain o mai fo’ la Maramu!

Felicitări Ulmeni!

Felicitări, domnule primar, Lucian Morar! Prinde-te-ar bătrânețile pe acel scaun!

Plecăm pe rând în cele din urmă, toți, plec și eu să-mi pun semnătura peste minunea de la Ulmeni – Maramureș.

 

PRIMARIA  ORASULUI  ULMENI si CONSILIUL  LOCAL  ULMENI

VA INVITA

La

ZILELE ORASULUI ULMENI

TOAMNA SOMESANA

EDITIA A V-A

25.10-26.10.2014

 

 Aveti  ocazia de a reface vechi traditii,de a petrece momente de relaxare ,sa participati  timp de doua zile la activitati dedicate, în mod deosebit, vieţii culturale,sportive si artistice.

                                        PROGRAMUL MANIFESTARILOR

SAMBATA, 25.10.2014:

Manifestari sportive:

v     Ora 9.50-Deschiderea oficiala a manifestarilor sportive:Trupa de MAJORETE a Liceului  Tehnologic „Dr.Florian C. Ulmeanu”

v     Ora 10.00-10.45-Demonstratie judo-elevii de la Liceul Tehnologic „Dr.Florian C. Ulmeanu”,antrenati de d-nul Pop Vasile.

v     Ora 11.00 -17.00 : Cupa „TOAMNA SOMESANA”-fotbal,(Sala de Sport Ulmeni).

v     Derbi maramuresan,liga a IV-a,seria sud

v     Ora 13.00  Fotbal-juniori „Viitorul Ulmeni”-’’Minerul Cavnic” (Terenul de fotbal,Ulmeni)

v     Ora 15.00  Fotbal-seniori „Viitorul Ulmeni”- ’’Minerul Cavnic” (Terenul de fotbal,Ulmeni)

Manifestari Culturale(Centrul de Cultura si Arta Ulmeni):

v     Ora 11.00 Expozitia ’’Toamna de suflet’’-realizata de elevii de la Liceul Tehnologic ”Dr.Florian Ulmeanu” din Ulmeni.

v     Expozitia”Muguri de natura,muguri de credinta”-realizata de elevii de la Scola Gimnaziala Chelinta.

v     Ora:11.30: Intalnirea oamenilor de afaceri

v     Ora:12.00:Intalnire cu fermierii,organizata de Camera Agricola Maramures

v     Ora: 12.30:Lansare de carte

v     Ora:14.00: Expozitia„Fotoetnografica” a lucrarilor de arta fotografica realizate in tabara de arta fotografica „Fotoetnografica”editia  a XI-a,Tara Codrului-2013 .

Manifestari artistice(In centrul orasului Ulmeni)

v     Ora 15.30: Warm-up DJ

v     Ora  16.30:Recital formatia Seven

v     Ora 17.00:Recital Moldovan Patricia

v     Ora  17.15:Recital Diana Marchis

v     Ora 17.30:”Eu mi-ss de pe Somes”-concurs de frumusete

v     Ora  18.45: Recital: Grupul folk ORIZONT  77

v     Ora 19.30:Recital Camelia Crisan

v     Ora 20.00:Recital LORENNA

v     Ora 21.00:Recital  LIDIA BUBLE & AKCENT

v     Ora 21.30: Discoteca in aer liber  si show de lasere profesionale.

                                         Prezentatori:Radu Tolas si Dan Coarda

DUMINICA, 26.10.2013

Manifestari artistice(In centrul orasului Ulmeni):

v     Ora 9.30-11.30 Participarea la slujba religioasa

v     Ora 11.40-12.00- TUR DE ORAS pe traseul:Centrul de Cultura si Arta-Monumentul Eroilor-Scena din centrul orasului:Parada costumelor populare si Fanfara condusa de d-nul Matasaru.Intonarea Imnului National si Imnul U.E- d-na Cristina Bode.

v     Ora 12.30:Recital-Corul din Ulmeni

v     Ora 12.45: Program artistic sustinut de elevii Liceului Tehnologic”Dr.Florian Ulmeanu” din Ulmeni,coordonati de d-na invat.Covaci Lacrimioara si d-na prof. Luca Raluca. Program artistic sustinut de elevii de la Scoala Primara nr.1 Ticau ,coordonati de d-na invat. Dan Rodica si d-na invat. Sav Lucia.

v     Program artistic sustinut de elevii Scolii Gimnaziale Chelinta :Corul „Muguri de credinta”,coordonati de d-na profesor Covaci Maria.

v     Program artistic sustinut de elevii clasei a III-a,de la Liceul Teoretic „George Pop de Basesti”,coordonati de d-nul inv.Sas Dacian.

v     Ora  13.45: ”Claca la o gazda buna !” Program artistic sustinut de copiii din Somes-Uileac,coordonati de d-nul  inv.Tohatan Ioan,d-na Valeria Oros si d-na inv. Mariana Ilut.

v     Ora 14.00: Ansamblurile de dansuri din  Arduzel,coordonate de d-na educ.Moni Csilla,d-soara Matei Anita si d-na director,inv.Nagy Ana Maria.

v     Ora  14.15 :”ROATA”-dansul vechi de 100 de ani -Ansamblul„Feconda”din Tohat

v     Ora 14.30: Recital:Mugur Vasile

v     Ora 14.45 :Recital: Angela Valean

v     Ora 15.00 : „Nunti de aur”,aniversarea a 50 de ani de casnicie-masa festiva

v     Ora 16.00: PREZENTAREA  INVITATILOR

v     Ora 16.30 : Ansamblul folcloric  „Mugurii codrului”din Baita de sub Codru ,coordonati de d-nul Domuta Sever.

v     Ora 16.45 :Ansamblul de dansuri „Muncelul”din Gardani,coordonati de d-nul Adrian Sabau.

v     Ora 17.00 : Ansamblul folcloric  „Plaiuri Somesene” din Farcasa,coordonati de d-na Amalia Chiorean.

v     Ora 17.30 : Spectacol folcloric sustinut de Ansamblul „Codrenii” din Ulmeni,coordonati de d-na Amalia Chiorean.

v     Recital Andreia Botis.

v     Ora 18.00 -20.30: Spectacol Folcloric „De dor  si de bucurie”sustinut de Ansamblul Folcloric National Transilvania si invitatii.

v     Recital Cristian Pomohaci.

v      Ora 20.30 : Warm-up DJ

v      Ora 21.00:Spectacol de artificii.

Sarbatoarea orasului isi propune o revenire la traditii si o redescoperire a valorilor culturale locale.Se doreste a fi un bun prilej de relaxare si o oaza de veselie.                                                                      Prezinta:Octavian Butuza

  Va asteptam cu drag !                                                                          PRIMAR,

                                                                                                                         Morar Lucian

 

 

PROIECT ÎN ULMENI Pod peste Valea Glodului, în Chelinţa • Alina TALPOŞ Autorităţile locale din Ulmeni îşi doresc să realizeze un pod peste Valea Glodului din localitatea Chelinţa, pe tronsonul DJ 108 E, sperând să obţină banii necesari investiţiei de la Consiliul Judeţean. Valoarea acesteia ar fi de 30.000 lei, iar construirea acestui pod va fi un mare câştig pentru localnici şi pentru cei care tranzitează zona. Trecerea peste vale se face în prezent peste o punte din lemn, şubredă, dincolo de apă locuind mai bine de jumătate dintre chelinţani. De asemenea, s-au cooptat lucrări prin PNDL, vizând modernizarea unui drum de interes local la Ţicău (1,1 km), cu rigole de colectare a apelor pluviale, proiect care se ridică la valoarea de 700.000 lei plus TVA. Un alt drum va fi reabilitat la Arduzel, pe o lungime de 1,3 km, investiţie în valoare de 1.000.000 lei, plus TVA. Urmează a fi semnate contractele de execuţie, licitaţiile de atribuire fiind deja organizate. Banii pentru modernizarea celor două drumuri vor veni prin Ministerul Dezvoltării, conform asigurărilor date de edilul Lucian Morar. Dacă toate decurg normal, fără contestaţii, într-o săptămână ar putea începe lucrările propriu-zise. O altă investiţie ce urmează a fi derulată la Ulmeni cuprinde reabilitarea aşezămintelor culturale. S-a depus la CNI documentaţia pentru reabilitarea şi modernizarea căminului cultural din localitatea Arduzel. Sursa:Glasul Maramuresului

Localitatea maramureşeană Lucăceşti a îmbrăcat strai de sărbătoare

 

La data de 12 iulie 2014  a avut loc inaugurarea Centrului multifuncţional,o clădire modernă, utilată cu tot ce este necesar pentru ca aici să se poata desfăşura activităţi şcolare dar şi de interes cultural. Panglica inaugurală a fost tăiată de către primarul comunei Mireşu Mare, d-l Virgil Pruna, în prezenţa d-lui viceprimar Gheorghe Tinc, ai reprezentanţilor Consiliului Local Mireşu Mare,directoarei Lucica Mogoş. alte cadre didactice, elevi, locuitori şi invitaţi dragi ai acestei frumoase zone a Maramureşului.

Slujba de sfinţire a fost oficiată de către preotul paroh Florin Sălăgean.

După alocuţiuni rostite de către factori decizionali implicaţi în realizarea acestui proiect, a fost prezentată revista „Raze” a Şcolii Gimnaziale Mireşu Mare de către d-na director prof. Lucica Mogoş. Scriitorul şi promotorul cultural, Radu Botiş, a prezentat o parte din cărţile anului 2014 în care a fost inclus respectiv Antologia bilingvă, româno-germană, „Grai românesc” coordonată de către scriitorul Trandafir Sânpetru, membru USR, apoi Antologia „Poeţi români slăvind dumnezeirea”, Editura Mirabilis, Bucureşti (coord.Elena Armenescu, membru USR), o altă antologie („Mierle într-un lan cu maci”) aparută la Editura Napoca Nova, Cluj Napoca (coord.Voichita Pălăcean-Vereş, membra LSR) precum şi volumul antologic „Lira de foc”, antologie de creaţie literară, sub auspiciile Asociaţiei Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice Galaţi, redactor carte Petre Rău, Editura InfoRapArt. ,,Personalităţi Române şi faptele lor” este o altă lucrare în care a apărut scriitorul Radu  Botiş,  coordonator Constantin Toni Darti, Editura StudIs, Iaşi.

Cartea „Noul Testament, adaptare în versuri”, apărută sub egida Ars Vivat Ulmeni s-a dorit o încununare a unor acţiuni desfăşurate în cadrul asociaţiei, lucrare apărută la Editura Armonii Culturale, Adjud prin grija editorului George A.Stroia, membru al Academiei Romano- Americane.

Poetul Ioan Dragoş şi-a lansat cartea „Fişa Postului”, apărută la Editura Echim, o carte în care descoperim delicateţea cu care poetul ştie să îşi aleagă cuvintele, convingerea cu care aduce în faţa cititorului ideea versului izvorât inainte de toate dintr-o nobleţe aparte a sufletului, dar totodată şi echilibrul lăuntric prin care acesta îşi raportează propria persoană la respect şi reverenţa în faţa divinului:,,Dumnezeu a facut întâi ceaţa şi norii; apoi ploaia. La urmă a făcut vremea frumoasă” (poezia „Între zăpezi” ).

De admirat la acesta frumuseţea interioară dar şi modestia cu care îşi prezintă creaţiile, lăsând în permanenţă întru amintire sinceritatea zâmbetului, alminteri nu ar fi putut spune: ,,Densa şi calda amintirea miresmei/ Îndepărtează norii şi vântul/ memoria este un loc minunat /unde e bine şi cald (poezia „Asediul toamnei şi pasărea singurătăţii”).

 

Amfitrionul acestei frumoase acţiuni a fost nimeni altul decât inegalabilul profesor Gelu Dragoş, costumat în portul popular specific zonei, omul de suflet care ştie să dea culoare, ori de câte ori se iveşte ocazia, acestor Ţinuturi chiorene, veşnic înfrăţite cu spaţiul codrenesc.

Un Laudatio tuturor celor care au făcut posibile aceste momente unice. La Lucăceşti.

 

Sursa:Izvoare Codrene

Biblia in versuri

 Un exemplar din adaptarea în versuri a Vechiului Testament cantăreşte 4,2 kg Este vorba despre prima adaptare în versuri a Vechiului Testament, scrisă de clujeanul Ioan Ciorca. Editura adjudeană Armonii Culturale a scos de sub tipar o carte care se află în curs de omologare la Cartea Recordurilor. Este vorba despre prima adaptare completă în versuri a Vechiului Testament la care autorul, Ioan Ciorcă, a muncit 16 ani. Cartea, care are 1.468 de pagini, copertă cartonată şi litere scrise cu foiţă de aur, a văzut lumina tiparului în luna decembrie a anului trecut la Editura Armonii Culturale din Adjud. Ediţia este una limitată, de numai 20 de cărţi, grele, atat la propriu cat şi la figurat, fiecare exemplar cantărind 4,2 kg. Demersul literar, care a apărut sub egida Asociaţiei Cultural Creştin Umanitare „Ars Vivat”, pune la dispoziţia cititorilor, toate cele 39 de cărţi care alcătuiesc Vechiul Testament, adaptate în versuri. Tipărirea acesteia s-a bucurat de sprijinul domnului Radu Botiş, din Ulmeni, judeţul Maramureş, „în inima căruia Dumnezeu a semănat îndemnul de a sprijini demararea acestui proiect”, după cum arată autorul. „Cartea nu conţine însemne bisericeşti, întrucât este vorba despre o lucrare beletristică, ce voieşte a respecta libertatea de conştiinţă a fiecăruia. Cuvântul lui Dumnezeu nu este interpretat, ci doar recitat. Ea încearcă a se înscrie în programul lansat de Mântuitorul Iisus Hristos cu cca. 2000 de ani în urmă – adică de răspândire a Evangheliei, a acestei veşti bune – în întreaga lume (Marc. 16:15). Fundamentul prezentului demers literar se află în Vechiul Testament, în profeţia proorocului Amos, prin care Dumnezeu atenţionează asupra unei vremi “de foamete (…) nu foamete de pâine nici sete de apă, ci foamete şi sete după auzirea cuvintelor Domnului” (Amos 8: 11). Ideea adaptării în versuri a Bibliei s-a născut tocmai din nevoia de a satisface, la vremea potrivită, “foamea şi setea” spirituală anticipată de către Dumnezeu”, mai scrie Ioan Ciorcă. Lucrarea urmăreşte, potrivit acestuia, să dea o nouă formă textelor care alcătuiesc Biblia, fără să le modifice esenţa, făcându-le uşor accesibile şi uşor de memorat. Muncă de 23 de ani la adaptarea în versuri a Vechiului şi Noului Testament Gheorghe Stroia îi înmanează academicianului Cristian Petru Bălan un exemplar din cartea care aşteaptă să fie omologată de “Guinness Book” Unul dintre cele 20 de exemplare a fost dăruit zilele trecute academicianului Cristian Petru Bălan, care a fost prezent la premierea Festivalului “Bogdania”, de către poetul Gheorghe Stroia, directorul editurii adjudene şi membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe. De curand însă aceeaşi editură a scos de sub tipar, tot în ediţie Princeps, “Noul Testament, adaptare în versuri”, care are nu mai puţin de 584 de pagini. “Autorul a lucrat la cele două cărţi 23 de ani. Lucrările sunt monumentale, în sensul că sunt ilustrate, iar ambele cărţi au fost înscrise de noi la Concursul de la Cluj “Cea mai frumoasă carte din Romania”. Am discutat cu feţe bisericeşti şi ambele cărţi sunt fidele cuvantului bisericesc. Ele pot fi citite de oricine, inclusiv de copii”, ne-a declarat directorul editurii Armonii Culturale, Gheorghe Stroia. Cate un exemplar din fiecare lucrare a fost trimis la Patriarhia Romană, iar altele urmează să ajungă la filialele Academiei Romane şi ale Institutului Cultural Roman. (M. VLĂDESCU)

 

Sursa:Ziarul de Vrancea

Festival internaţional de poezie la Ocoliş

 
O a doua întâlnire a iubitorilor de literatură maramureşeni din cadrul celei de-a VIII-a ediţii a Festivalului Internaţional de Poezie "Palabra en el Mundo" ("Cuvânt în lume") a avut loc marţi, în jurul prânzului, la casa şi atelierul sculptorului dr. Ioan Marchiş din Ocoliş. Mai mulţi elevi de la Colegiul Naţional "Mihai Eminescu" Baia Mare, însoţiţi de profesoarele Mirela Ardelean, Mihaela Tarţa, Cristina Rettegi şi Loredana Molnar, studenţi la specializarea Etnologie a Facultăţii de Litere a Centrului Universitar Nord Baia Mare, însoţiţi de lect. univ. dr. Delia Răchişan, poeţi şi prozatori membri ai Cenaclului Scriitorilor din Maramureş (preşedinte, Bud Florica) au ajuns în superbul loc unde, an de an, se desfăşoară Tabăra Naţională de Literatură şi Arte Plastice "Archeus", organizată de Fundaţia Culturală "Archeus" (preşedinte, dr. Ioan Marchiş). Sculptorul i-a primit pe toţi cu drag, le-a vorbit despre creaţia sa, despre tabăra la care vin nume sonore ale literaturii româneşti şi despre semnele încrustate în porţile maramureşene care decorează terasa casei. A fost lansată antologia de creaţie literară şi artistică intitulată "Cuvânt în lume" (coordonatori: prof. Loredana Molnar, prof. Mihaela Tarţa, prof. Cristina Rettegi), în care elevii de la "Eminescu" publică un interviu cu dr. Ioan Marchiş, dar mai ales poezii (creaţii proprii şi traduceri din creaţia unor autori locali în limbile: engleză, franceză, germană, latină, maghiară, spaniolă şi ucraineană). Tinerii au citit poezii (i-am remarcat pe elevul Vasile Boico şi pe studentul Marian Hotca), studenţii au prezentat informaţii privind obiceiurile populare de primăvară, unii au cântat (studentele Iulia Iavoriski, Andreia Botiş, Cecilia Achim, eleva Larisa Sfara), studentul Marian Vida a rostit o oraţie de nuntă. Membrii Cenaclului Scriitorilor au citit şi ei creaţii proprii: Claudia Tomescu, Dragomir Ignat, Rodica Brad Păuna, Nicolae Scheianu, Luisa Neruţ, Dorina Halas, Ioana Ileana Şteţco, Ioan Hada, Florica Bud. A fost prezent şi interpretul de muzică populară Nicolae Sabău, care s-a bucurat să le cânte tinerilor, dar şi interpretul Daniel Neruţ.

Cugetări (mai mult sau mai puţin) celebre 


                                                                          

                                                                   Apărută sub egida Ars Vivat

 

 

 

OLIMPIA MUREŞAN (Ulmeni, Maramureş): Cugetări (mai mult sau mai puţin) celebre (antologie, maxime şi cugetări, 108 pag/ A5).

 

         Prof. CEDICĂ ROBU GEORGETA: Îmi trebuiau un număr mare de aforisme. Știam și eu câteva, dar nu suficiente. Ce să fac ? Am căutat o carte cu aforisme și noroc c-am găsit-o chiar în biblioteca noastră, a casei, adusă de soțul meu. Astfel mi-a fost foarte ușor să-mi pregătesc lecția, trudind doar la selectarea aforismelor. Dar cartea era editată în anul 1929 la Râmnicu Vâlcea, scrisă de Arhim. Nifon Criveanu. De atunci câte aforisme noi au apărut sau câți oameni posedă cartea editată în 1929 ?       

Desigur, de-atunci s-au editat cărți cu aforisme, dar eu cred că e bine să fie cât mai multe asemenea cărți, care pot sluji oamenilor ca un îndreptar și călăuză în viață, pe drumul desăvârșirii umane, al datoriilor moral-creștine. Dascălii au sigur nevoie de ele, dar și alți oameni. Toți oamenii au nevoie de ele pentru că sunt numeroase situațiile când avem de făcut o lucrare scrisă sau o expunere publică pentru conciziunea căreia e bine să apelăm la un aforism, citindu-l. În primul rând, însă, aforismele ne ajută în devenirea noastră, în evoluția moral-creștină.

Nu voi epuiza toate motivele care susțin apariția cărților cu aforisme pentru că „Nimic prea mult” cum spune Solon, iar La Fontaine spune, citându-l pe Solon, „Nimic prea mult” e ceva, de care se vorbește fără încetare, dar care nu se ține niciodată, dar în încheiere țin să menționez că apreciez această carte a Doamnei Olimpia Mureșan pentru valoarea aforismelor soluționate și diversitatea tematică, pentru felul cum ele sunt grupate și nu în ultimul rând pentru numărul mare cuprins în volum și care a necesitat timp și muncă asiduă.

O felicit și-i doresc sănătate și putere de muncă să ne mai poată oferi cărți valoroase.

 

 

Eveniment editorial

     Poetul  Ioan Ciorca, un temerar al spiritualităţii binecunoscut mediilor  literare şi ecleziastice ,  a poposit din Cluj în Baia Mare şi a prezentat maramureşenilor(sâmbătă,8 februarie,2014)   cartea  sa monumentală, într-o prezentare grafică de excepţie, Vechiul Testament- adaptare în versuri  ,  Editura Armonii Culturale, Ediţie Princeps, 2013. Liga Scriitorilor din România,  prin membrii săi energici şi pasionaţi , Mihai Ganea , vicepreşedinte al  Ligii Scriitorilor Români,  Radu Botiş, preşedintele  Asociaţiei Ars Vivat,  Carmena   Băinţan,  preşedinta Filialei Maramureş  LSR,   a avut iniţiativa în declanşarea şi desfăşurarea acestui eveniment cultural, în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană Petre Dulfu şi cu Centrul de Excelenţă Porţile Nordului. Cartea , legată în piele şi inscripţionată cu foiţă de aur, a apărut cu sprijinul Asociaţiei Cultural Creştin Umanitare Ars Vivat, şi  este prefaţată de prof dr. Ioan Chirilă.

       Lansarea acestei cărţi a constituit un prilej de excepţie pentru bibliofili care s-au reunit  într-o dezbatere   intensă  privind nevoia  de repere   într-o lume şi un veac al rătăcirilor  spirituale. Autorul Ioan Ciorca s-a arătat  impresionat de puterea de pătrundere şi de înţelegere a vorbitorilor , de admiraţia acestora nedisimulată faţă de demersul său literar căruia a dăruit, ca autor, 14 ani de graţie din viaţa sa. Un exemplar din volumul Princeps poate fi  admirat şi citit la Biblioteca Judeţeană Petre Dulfu.  

                                                                                                       Paraschiv  Virginia

                                                                                                                    şi

 

 Dragoş Gelu

ANTONIA BODEA: Sub egida LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, O apariție editorială monumentală – VECHIUL TESTAMENT (Adaptare în versuri) de IOAN CIORCA, cu sprijinul Asociației ARS VIVAT PDF Imprimare Email
 
VT CopVT LANSARE 2La data de 23 Ianuarie, a avut loc lansarea volumului VECHIUL TESTAMENT (adaptare în versuri) de Ioan Ciorca, apărută sub egidaAsociației Cultural Creștin-umanitare "Ars Vivat", Ed. Armonii Culturale, Ediție Princeps 2013, legată în piele și inscripționată cu foită de aur.  Cartea cuprinde versificarea textelor din Vechiul Testament. La apariția acestui volum a colaborat substanțial preotul Radu Botiș, președintele asociației mai sus menționate, Ars Vivat, și membru al Ligii Scriitorilor Români, filiala Maramureș. Prefațată de prof. dr. Ioan Chirilă, cartea se constituie într-un veritabil act de evanghelizare printr-o menire cu adevărat apostolică a autorului "într-un veac rătăcit". Sub coordonarea d-lui Claudiu Pădurean, corespondent la Radio România Actualități, lansarea acestei cărți, monument de cultură, a avut loc în spațiul localului "Los Toreros" din Cluj-Napoca, în prezența unui public numeros și avizat. După cuvântul de deschidere adresat de dl. Claudiu Pădurean, Marc, nepotul autorului în vârstă de 7 ani, a recitat primul verset din Facerea.  
Scriitorul Al. Florin Tene, președintele LSR, a subliniat rolul Bibliei în cultura omenirii și a apreciat efortul autorului volumului de față, care a elaborat pe parcursul a 15 ani de trudă acest act colosal. Prin gestul său dl. Ioan Ciorca aparține Românei Profunde, care cu modestie, în tăcere, creează pentru veșnicie, pentru tezaurul culturii române, "că o ladă de zestre" a românilor în contextul globalizării. În continuare dl. Al. Florin Tene dă citire a două poeme, creație proprie, cu mesaj religios "Contemporan cu Dumnezeu" și "A înviat Iisus" prin care subliniază permanența credinței.
Preotul Radu Botiș își mărturisește bucuria de a fi ales de Dumnezeu să participe la desăvârșirea acestui profund act de cultură. El aduce mulțumiri editorului Gheorghe A. Stroia, membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, pentru sprijin și altor participanți cărora le cere în continuare aportul. Domnia sa anunță intenția de a edita și al doilea volum, conținând Noul Testament, pregătind opera pentru Cartea Recordurilor. Doamna Mihaela Rotaru subliniază calitatea de unicat al acestui act de cultură și evidențiază implicarea pr. Radu Botiș în multe alte asemenea acțiuni, ca un adevărat mentor pentru o zonă ce a depășit granițele maramureșene. Remarcă valoarea artistică a cărții aflată la limita dintre etnic, etic și estetic, primită elogios atât în mediul ecleziastic cât și în cel literar.
Ioan Ciorca, autorul volumului, își motivează demersul prin dorința de a aduce textul Bibliei din utopie în actualitate, pentru a fi accesibil tuturor. Mesajul filozofic se referă la cele 10 porunci privind iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui. Este conștient că a efectuat o lucrare valoroasă pe care vrea să o dăruiască poporului acestuia atâta timp "cât mai suntem un popor". Ca exemplificare dă citire unui pasaj din Facerea. Mulțumește apoi Asociației Cluj The Day care împreună cu Liga Scriitorilor Români sprijină tipărirea și punerea în circulație a acestei cărți. În continuare scriitoarea Titina Nica Tene dă citire poemelor religioase, în creație proprie "Cărarea" și "Ce m-aș face, Doamne, fără ține!" Părintele Radu Botiș a încheiat cu le

LANSARE DE CARTE : VECHIUL TESTAMENT (adaptare în versuri) de IOAN CIORCA Asociația CLUJ TODAY VECHIUL TESTAMENT CU ILUSTRAŢII JOI, 23 IANUARIE 2014, ORA 18, la LOS TOREROS Espanol Bistro & Restaurante str. Barbu Ştefănescu-Delavrancea, nr. 6, Cluj-Napoca Lansarea VECHIULUI TESTAMENT CU ILUSTRAŢII, ADAPTAT ÎN VERSURI de Ioan CIORCA. Ediţia princeps a apărut la editura Armonii Culturale din Adjud, cu sprijinul domnului Radu BOTIŞ, sub egida ARS VIVAT. Ediţia princeps, legată în piele, este realizată în format A4, însumează 1468 de pagini şi cântăreşte 3,5 kg.

SĂRBĂTOARE ÎN CHELINŢA

S-a inaugurat Căminul Cultural "Emil Gavriş"

• Alina TALPOŞ

Ziua de 7 ianuarie a fost una deosebită pentru comunitatea locală din Chelinţa, localitate aparţinătoare oraşului Ulmeni.

Toată suflarea din localitate s-a adunat în centru, pentru a asista la inaugurarea Căminului Cultural "Emil Gavriş", instituţie care a fost recent reabilitată cu fonduri de la bugetul local. Efortul financiar făcut anul trecut de autorităţile locale s-a ridicat la suma de 300.000 lei, iar rezultatul este unul lăudabil. Instituţia are acum un aspect agreabil, fiind modernizată şi dotată conform standardelor europene. La inaugurare au luat parte oficialităţi judeţene, care au ţinut să fie alături de comunitatea chelinţană într-un moment deosebit de important. S-au bucurat alături de localnici deputatul Călin Matei, preşedintele UNPR Maramureş, Emil Ambruş, preşedintele PNŢCD Maramureş, Doru Dăncuş, consilierii judeţeni Corin Cherecheş şi Mirel Găinar. Cu toţii au participat la slujba de sfinţire a lăcaşului de cultură, care a avut loc în faţa instituţiei, iar ulterior au fost invitaţi de primarul Ioan Lucian Morar să taie, alături de el, panglica tricoloră.

Camera memorială "Emil Gavriş"
Căminul Cultural din Chelinţa poartă numele lui Emil Gavriş, personalitate marcantă a localităţii, un muzicolog renumit, de talie naţională şi internaţională. La etajul instituţiei s-a amenajat camera memorială "Emil Gavriş", în cinstea marelui om de cultură, în semn de preţuire. A fost un muzicolog de mare talent, un orchestrator desăvârşit, un om al şcolii, solist de folclor şi violonist de excepţie. În cinstea celei mai mari personalităţi născute la Chelinţa, toţi cei prezenţi au ţinut un moment de reculegere. La eveniment a participat cu bucurie şi nepotul artistului, Mihai Gavriş, stabilit în Bucureşti. Prin bunăvoinţa acestuia, o parte din documentele şi lucrurile personale ale artistului au fost aduse la Chelinţa, spre a putea fi admirate de doritori. Primarul Lucian Morar, fiu al Chelinţei, a precizat: 
"Mi-am dorit acest moment încă din 2008, când am ajuns primarul oraşului Ulmeni. Am ţinut cu orice preţ să avem la Chelinţa un cămin cultural frumos, aşa cum merită această aşezare, care a dat atâtea personalităţi ţării noastre. Cinstim astăzi memoria marelui Emil Gavriş, trecut în eternitate în urmă cu 25 de ani, şi promit ca împreună cu membrii Consiliului Local să organizăm în acest an prima ediţie a unui festival regional de folclor Emil Gavriş. Sărbătoarea de astăzi este una deosebită şi mă bucur că am reuşit să oferim chelinţanilor un lăcaş de cultură modern, aşa cum îi stă bine unei localităţi cu oameni aleşi", a conchis primarul oraşului, Lucian Morar. 
Sărbătoarea a fost dublă, deoarece cu acest prilej s-au marcat şi 591 de ani de la prima atestare documentară a localităţii Chelinţa. Emil Ambruş, preşedintele UNPR Maramureş, a adus în discuţie şi un alt mare vis al localnicilor din Chelinţa: construirea mult râvnitului pod peste râul Someş, care constituie obiectiv prioritar pentru autorităţile locale. Oamenii din zonă aşteaptă de ani buni materializarea acestui proiect, iar chelinţanii cu atât mai mult îşi doresc să nu mai fie izolaţi de restul oraşului, de râul Someş. Oficialii prezenţi au promis că vor face în continuare lobby pentru construcţia acestui pod peste Someş, la Ulmeni.

Distracţie şi foc de artificii
După luările de cuvânt, localnicii au fost răsfăţaţi cu un bogat program artistic, susţinut de Ansamblul Folcloric Naţional Transilvania, respectiv trupa Triton şi Luminiţa Ţicleanu. Muzica, dansul şi buna dispoziţie i-au însoţit pe cei prezenţi până la ore târzii, când din faţa căminului cultural recent inaugurat s-au lansat focuri de artificii. Prezentarea la scenă a fost asigurată de Octavian Butuza, iar localnicii s-au arătat încântaţi de tot ceea ce autorităţile locale au organizat pentru ei. Primarul Lucian Morar s-a arătat mulţumit de investiţia realizată. Căminul a fost acoperit cu tablă metalică, s-au realizat amenajări interioare şi exterioare, s-a montat instalaţie de încălzire electrică. 
Un alt motiv de bucurie al autorităţilor locale este legat de recenta aprobare a reabilitării şi modernizării altor trei lăcaşuri de cultură din oraş. Este vorba de căminele culturale din Someş Uileac, Chelinţa şi Arduzel, care au fost cuprinse în programul de reabilitare a Companiei Naţionale de Investiţii. Prin urmare, la căminul din Chelinţa urmează şi alte îmbunătăţiri, care vor fi realizate odată cu deschiderea finanţării pe acest program.

Sursa:Glasul Maramuresului

Magia Crăciunului la Ulmeni

• Alina TALPOŞ

Lampioane colorate înălţate după concertul de colinde

Spiritul sărbătorii Naşterii Mântuitorului i-a făcut pe elevii Liceului Tehnologic "Dr. Florian Ulmeanu" din Ulmeni să îşi deschidă sufletele şi să îşi îndrepte privirile spre cei cărora soarta nu le-a oferit căldura unei familii şi bucuria de a fi împreună cu cei dragi de sfintele sărbători. Astfel, ghidaţi de sloganul "De Crăciun, să fii darnic şi bun!", elevii şi profesorii liceului au adunat jucării, cărţi, haine şi bani. 
Directoarele Anca Crina Rus şi Maria China, precum şi consilierul educativ, Sorina Botiş, au contribuit la această iniţiativă şi au susţinut-o, însoţindu-i pe elevi la casele de tip familial din Sălsig şi Ardusat. Pe lângă bucuriile materiale pe care aceştia le-au dăruit copiilor, au reuşit să aducă pe faţa lor o rază de lumină şi de speranţă prin colindele pe care le-au pregătit, sub îndrumarea prof. Raluca Luca. Un alt moment de bucurie în preajma sărbătorilor a fost concertul de colinde, organizat la Liceul Tehnologic "Dr. Florian Ulmeanu". Gazdele au primit invitaţii într-o atmosferă de basm, oferindu-le prilejul de a simţi, preţ de câteva ore, magia sărbătorilor de iarnă. S-au mai implicat în organizarea evenimentului cadrele didactice Lăcrămioara Covaciu, Georgiana Covaciu, Lavinia Mateaş, Csilla Boros şi Alina Mărieş. 
Primarul Lucian Morar şi Consiliul Local al oraşului Ulmeni şi-au arătat preţuirea faţă de elevii şi profesorii liceului, oferindu-le cadouri, gânduri bune şi urări călduroase cu ocazia Crăciunului şi a Anului Nou.

Sursa:Glasul Maramuresului


"Ne-am întâlnit într-un moment cu o conotaţie religioasă deosebită, eveniment care a devenit o tradiţie a Liceelor particulare "George Pop de Băseşti". Suntem, practic, o familie, "Familia Liceelor Particulare "George Pop de Băseşti" şi cu cât emoţiile sunt mai multe, cu atât comuniunea om-divinitate este mai puternic definită şi astfel, noi, suntem mai uniţi, mai împliniţi", a spus, la începutul concertului de colinde prezentatorul evenimentului. Pentru ca, apoi, să exemplifice: Fundaţia "Sfântul Anton de Padua" Ulmeni are ca scop promovarea tradiţiilor strămoşeşti şi a culturii poporului român. Încearcă, iar rezultatele nu contenesc să apară, să pună o amprentă asupra propriei identităţi, asupra identităţii neamului românesc, care, de la începutul existenţei sale, s-a remarcat prin transmiterea şi păstrarea prin viu grai şi prin graiul scris a unui tezaur nestemat de tradiţii şi obiceiuri. Astfel, în virtutea acestui scop, s-a organizat şi în acest an Concertul de colinde, "Mândră-i sara de Crăciun!". A fost un concert extraordinar, ca în fiecare an. "Ce poate fi mai înălţător şi mai frumos decât ca, în preajma Sărbătorii Naşterii Domnului, să te aduni cu cei dragi şi apropiaţi sufletului tău, cu cei din familia ta, din Marea Familie a Liceelor "George Pop de Băseşti"  şi să colinzi, să te laşi pătruns de spiritul Crăciunului, de Sărbătoarea iubirii, a bucuriei venirii Mântuitorului în lume”, a spus celor prezenţi în sala "George Enescu" a Liceului "George Pop de Băseşti" din Ulmeni prof. univ. Aurora Puşcaş, preşedinta Fundaţiei "Sfântul Anton de Padua", care patronează aceste licee. Cea de-a şaptea ediţie a Concertului de colinde "Mândră-i Sara de Crăciun", din acest decembrie 2013, are o semnificaţie cu totul aparte pentru noi. Primim cetele de colindători, care au venit din Ţara Maramureşului, Ţara Lăpuşului, a Codrului şi a Chioarului, să ducă mai departe datinile şi obiceiurile străbune, în Casă nouă, în noul lăcaş de suflet al educaţiei, Liceul Particular "George Pop de Băseşti" din Ulmeni. Faptul, că an de an, din 2006 încoace, am reuşit să ne bucurăm şi să colindăm împreună toţi cei de la cele şase licee particulare patronate de Fundaţia "Sfântul Anton de Padua" dovedeşte că suntem, cu adevărat, O FAMILIE A EDUCAŢIEI, unită de sentimentul dragostei, a valorii, a preţuirii reciproce. Dascăli, părinţi să ne lăsăm pătrunşi de mirificul colindelor şi a obiceiurilor, pregătite cu atâta dăruire de dragii şi talentaţii noştri copii! Moş Crăciun "cu daruri pentru fiecare participant la concert", cât şi alte surprize vor fi aici, cu noi. S-aveţi parte de Sărbători fericite, tihnite, petrecute împreună cu toţi cei dragi!", a mai spus doamna prof. Aurora Puşcaş. Ca în fiecare an, programul a fost de excepţie, în care şi-au lăsat amprenta profesorii-instructori: Mircea Mureşan, Dacian Sas, Maria Năsui, Ana Andreica, Ana Ciubotaru, Toth Ioan, Alina Vasilescu, Alexandra Covaciu, Eva Chira, Vicsai Tamas, Ioan Codrea, Flaviu Vida, Sorina Botiş, dar şi elevi sau foşti elevi, precum Cosmin Chiş, Vasile Mugur şi Andreia Botiş.

Sursa:Graiul Maramuresului

COLECŢIA DE FOLCLOR ÎN MANUSCRIS A AUGUSTEI GAVRIŞ DIN CHELINŢA

 Pamfil Bilţiu, Maria Bilţiu

 

Plăsmuirile folclorice, adunate cu pasiune şi pricepere, din satul natal Chelinţa, pe atunci, aparţinând judeţului Sălaj, de către Augusta Gavriş, fiică a acestui sat, pe când era studentă la Facultatea de Litere, din Cluj, ni s-au păstrat într-un caiet manuscris dictando, format 19x16 cm., aflat în arhiva Institutului Arhiva de Folclor, din Cluj Napoca, fiind descoperit de prof. Traian Rus, din Oarţa de Sus.

Textele sunt scrise îngrijit, aproape fără ştersături, cu cerneală neagră, în vechea grafie. Plăsmuirile ne argumentează că, deşi era studentă doar în anul I sau II de facultate, poseda cunoştinţe de specialitate şi de tehnica culegerii pe teren a folclorului, care-i facilitează buna orientare pe teren. Aşa ne putem explica interesul acordat, deopotrivă, atât folclorului legat de momentele cruciale ale vieţii omului: nunta şi înmormântarea, cât şi liricii populare, descântecului, baladelor, obiceiurilor de peste an. Augusta Gavriş acordă interes şi unor categorii ale folclorului, puţin cercetate şi cunoscute, care sporesc nota de interes a manuscrisului: rituri de neluat feciorii în armată, rituri-interdicţii cu caracter apotropaic legate de mana animalelor, aspecte de medicină populară, de magia dragostei.

Trebuie să subliniem, legat de buna orientare pe teren, modul în care este convinsă de importanţa neizolării producţiei folclorice de obiceiul care i-a dat naştere, aşa încât ne-a lăsat şi succinte descrieri de obiceiuri, pe care le-a consemnat însă prea sumar. Totuşi ele capătă mare importanţă datorită datelor preţioase pe care le consemnează legate de obiceiuri, pe care folcloriştii nu le-au înregistrat. Amintim, pentru ilustrare, vechile forme de pom de Crăciun, din Chelinţa, din boabe de fasole şi paie înşirate, îndătinate, odinioară, în zona Codru. (Bilţiu, 2003: 57-60).

Referitor la ordonarea textelor, manuscrisul debutează cu folclorul rezervat nunţii, intitulat „Nunta în com. Chelinţa, jud. Sălaj”. În cele 17 pagini numerotate, ale acestui compartiment, după succintele descrieri ale unor secvenţe ceremoniale, înregistrează două oraţii de chemare la nuntă, un fragment de oraţie de colăcărie, oraţia cererii miresei de la părinţi, 11 piese reprezentând chiuituri la nuntă şi o strigătură la jocul miresei.

Compartimentul rezervat înmormântării, după sumare descrieri ale unor acte ceremoniale, înregistrează un bocet la mamă.

Strigăturilor le acordă un interes sporit, dovadă cele 22 de piese reproduse din repertoriul curent. Descântecelor le acordă, de asemenea, un interes sporit, dar lipsită de experienţă, nu reproduce practica descântatului, văduvind piesele de mecanismul lor magic, ele devenind astfel doar texte poetice.

Dintre obiceiurile de peste an, Augusta Gavriş acordă importanţa cuvenită Crăciunului, ca obicei complex. După succinte descrieri ale unor acte ceremoniale ale colindatului, autoarea culegerii reproduce 13 colinde, un cântec de stea încadrat tot la colinde, o mulţămitură la colindă, o urare a colacului, piesă foarte importantă care ne întăreşte convingerea că, odinioară, începutul ritualic al colacului, care reprezintă miezul magic al obiceiului colindatului feciorilor, s-a practicat, cândva, pe o arie mai întinsă a zonei de interferenţă dintre Chioar şi Codru, cercetările noastre atestându-l şi la Finteuşul Mare. În descrierile obiceiului colindatului, pe care insistă ceva mai mult, dovadă interesului acordat complexităţii lui, intercalează şi 5 formule de urare adresate gazdei, rostite de colindătorii copii la părăsirea casei gospodarului.

Liricii populare nu i se acordă un spaţiu prea mare, fiind reprezentată doar de 6 hori, la care se adaugă doar două variante de baladă, catalogate şi ele la lirica populară.

Compartimentul intitulat „La Anul Nou” cuprinde practici magice de ursit ale fetelor, precum şi vrăjuri de ieşirea fetei din ură. Şi în acest compartiment descoperim buna orientare a Augustei Gavriş, care reproduce şi poezia de certă frumuseţe şi valoare artistică care marchează vrăjurile fetelor referitoare la măritat, stimularea dragostei sau ieşirea din ură. Consemnează şi referiri succinte la colindatul de Anul Nou al copiilor şi al ţiganilor.

Din categoria obiceiurilor de peste an, se mai opreşte, pe scurt, asupra tradiţiilor de Bobotează şi Bunavestire. Manuscrisul se încheie cu rituri de neluat feciorii în armată şi leacuri contra bubelor.

Referitor la datele privind identitatea culegătoarei, prima menţiune o întâlnim la pagina autograf 40, unde aflăm consemnat „colectate de Augusta Gavriş, stud(entă). Com. Chelinţa-Sălaj. La capitolul Crăciunul, prima pagină este şi ea autograf, consemnându-i-se şi calitatea de studentă, facultatea şi oraşul în care a studiat, „Augusta Gavriş studentă în litere Cluj (1935)”.

Încercând să ne documentăm asupra vieţii şi activităţii culegătoarei, am aflat că s-a născut în 1917, în satul Chelinţa, aparţinător comunei Ulmeni, dintr-o familie de învăţători, în care a primit o educaţie aleasă. Tatăl său Augustin Gavriş, pe lângă calitatea sa de învăţător de vocaţie, a fost un stâlp al satului, pasionat pentru muzică în care s-a perfecţionat prin absolvirea cursurilor de vară („Maeştrii de Muzică”), pe care le-a frecventat pe lângă Conservatorul „Geoge Dima” din Cluj. Pasiunea pentru muzica populară i-a insuflat-o şi fratelui Augustei, Emil Gavriş (1915-1989), viitorul mare interpret, dirijor, violonist vituos, compozitor, personalitate marcantă a muzicii populare româneşti. Insuşi tatăl său Augustin i-a întocmit fiului său Emil un repertoriu format din cântece populare, care se cântau în sat (Bilţiu, 2007: 26).

Interesul pentru folclor în familia Gavriş a fost la el acasă. La domiciliul fratelui Augustei, Emil, de la Bucureşti, în timpul unor vizite, mi-a arătat o arhivă cu un număr uluitor de mare de piese de folclor, puse pe note, din Chelinţa natală, precum şi din multe alte zone ale ţării. În timpul ocupaţiei Ardealului, doinele, jocurile, pe care Emil le-a adunat din Chelinţa, le-a transcris pe note spre a nu cădea pradă uitării (Bilţiu, 2007: 27).

Cu siguranţă îndrumările legate de metodologia culegerii folclorului pe teren, precum şi asupra interesului pentru variate compartimente ale folclorului, Augusta Gavriş le-a primit de la tatăl său, dar şi de la dascălii de la universitate, mai ales de la cel care i-a predat această disciplină. După absolvirea facultăţii Augusta Gavriş a funcţionat ca profesoară de limba română la Liceul „George Coşbuc” din Cluj, unde a deţinut şi funcţia de director. A fost căsătorită cu universitarul Ion Ciobanu, profesor de biologie la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, căsătorie din care nu au rezultat copii. Nu deţinem date dacă pasiunea pentru folclor şi-a exercitat-o şi după absolvirea studiilor universitare. S-a stins din viaţă în anul 1991, la numai 74 de ani, vâstă la care decedase şi fratele său Emil, cu doi ani înainte.

Buna orientare a Augustei Gavriş în culegerea folclorului pe teren rezidă, nu numai în interesul acordat diverselor compartimente ale creaţiei populare, ci şi în grija pentru a nota plăsmuirile anonime în forme cât mai apropiate de cele în care i-au fost comunicate de subiecţii anchetaţi. Fără a nota toate particularităţile graiului local, aşa cum sunt ele exprimate în folclor, pentru unele forme preferând grafia literară, Augusta Gavriş a notat numeroase particularităţi dialectale, fonetice, morfologice şi lexicale, când a înregistrat plăsmuirile orale.

Dintre particularităţile fonetice ale graiului local, Augusta Gavriş notează trecerea vocalei „a” la „e”: „aşe” (aşa), a vocalei „e” la „i”: „dragostile” (dragostele), „fetii” (fetei). Autoarea manuscrisului notează, apoi, trecerea vocalei „e” la „â”: „galbână” (galbenă), trecerea aceleeaşi vocale la „ă”: „trizăci” (treizeci). Mai notează trecerea vocalei „i” la „â”: „ţâpat” (ţipat), „zâle” (zile). Apoi, trecerea vocalei „o” la „u”: „încungiurat”(înconjurat), trecerea vocalei „e” la „ă”: „căte” ( câte). De asemenea notează trecerea vocalei „u” la „o”: „aor” (aur). Asimilarea vocalelor o notează, aşa cum se produce în graiul local, precum a vocalei „e” din diftongul „ea”: „ste” (stea), apoi, a vocalei „a” din diftongul „ea”: „curăţască” (curăţească), apoi a vocalei „o” din diftongul „oa”: „tătă” (toată). Mai notează diftongarea unei vocale înaintea unei alte vocale: „Iuon” (Ion).

Dintre particularităţile consonantice, culegătoarea notează pe „d” protetic, particularitate frecventă în graiul maramureşean: „d-afla” (afla), apoi, trecerea consoanei „h” la „c”: „patriarc” (patriarh). Mai întâlnim notată dispariţia consoanei „h” înaintea altei consoane: „Ristos” (Hristos).

Din categoria particularităţilor morfologice, notează forma populară a locuţiunii adverbiale: „pângă” (pe lângă). Notează apoi formele dialectale de pronume posesiv „so” pentru „său”: „tată-so” (tătăl său). Apoi formele regionale de pronume personal „io” (eu), „ii” (ei). Întâlnim formele verbale de infinitiv populare: „mere” (merge) sau forme verbale de viitor populare „om mere” (vom merge), „or mere” (vor merge), „om face” (vom face).  Apoi locuţiunea prepoziţională populară „d-ingă” (de lângă). Nu ezită să noteze formele verbale prescurtate ca şi în graiul local: „mântuié” (mântuieşte).

Studenta în litere ştie acorda importanţa cuvenită formelor lexicale regionale, pe care le notează consecvent: „bozgoane” (farmece, vrăji), „marhă” (animale), „strujincă” (porţie), „ţintirim” (cimitir), „pălincă” (rachiu), „hodoroaică, moroaică” (maşină de treierat).

Priceperea autoarei manuscrisului, în privinţa înregistrării folclorului pe teren, rezidă şi în importanţa pe care o acordă explicării cuvintelor regionale necunoscute, pe care, însă, o face în paranteză, în dreptul termenului, în loc să întocmească un glosar la sfârşitul culegerii.

În privinţa datelor referitoare la identitatea textelor, Augusta Gavriş notează, cu unele ezitări, numele, prenumele, vârsta performerilor şi localitatea, fără a consemna anul culegerii lor. Performerii sunt de diferite vârste, bărbaţi şi femei, în acord cu aceiaşi bună orientare pe teren a culegătoarei.

Compartimentul poeziei obiceiurilor tradiţionale este cel mai bine reprezentat în manuscris. Variantele de colinde se reţin prin varietate tipologică, autenticitate, marcând bogăţia repertoriului speciei, satului din acel timp. Întâlnim variante de circulaţie largă, existente şi în zonele etnografice limitrofe: Codru, Sălaj, Chioar, precum pomul încărcat de rod sau variantele care sunt axate pe tema relaţiei gazdă-colindători, în care revine obsedanta aluzie la darurile tradiţionale. „Nouă, gazda ni-i dator, / C-o strujincă de pălincă, / Nici mai mare , nici mai mică, / Numa cum să ne-mbătăm, / Că mai bine colindăm.” În repertoriul de colinde întâlnim şi o variantă de baladă-colind, axată pe tema căsătoriei frate-soră, de largă circulaţie datorită capacităţii ei de impresionare şi caracterului ei puternic didactic-moralizator, pus în slujba eradicării incestului. „Cum cununi soră cu frate? / Dumnezău îi sus, te-a bate.” Cea mai bogată producţie de colinde o constituie cea religioasă, intens propagată de biserică. Sunt colinde de circulaţie, axate pe teme biblice bine cunoscute şi larg răspândite, precum izgonirea din rai a oamenilor primordiali. Culegătoarea nu face distincţia şi încadrează la colinde cântecele de stea şi cântecele bisericeşti de colindat, pătrunse pe cale cărturărească în repertoriul curent: „Tri păstori din Viflaim”, „În oraşul Viflaim”, „Când cina Isus la masă”. Din repertoriul de colinde nu lipsesc unele variante mai rare, cu un substrat mitologic bogat: „Raiul prădat de Iuda”, „Crăciun şi Crăciuneasă”, „Mănăstirea de tămâie” şi ele de circulaţie largă în Maramureşul istoric.

Bine orientată pe teren se dovedeşte culegătoarea şi prin importanţa acordată mulţămiturilor rostite la finele colindatului, în care abundă felicitările adresate gazdei, specifice sărbătorilor, şi aluziile la darurile rituale, ca obligaţie ceremonială a gazdei: „Puică neagră, bagă-n sac,/ Scoală, gazdă, dă-mi colac.” Este de mare importanţă o variantă de urare a colacului, numită în grai local „tarostea colacului”, care narează istoria pâinii sacre, de la arat şi semănat până la coacerea şi scoaterea ei din cuptor, prezentând multe similitudini cu poezia pluguşorului. Ea marchează tradiţia milenară a cultivării grâului în satele de pe valea Someşului. Aceiaşi bună orientare ne-o dovedeşte culegătoarea şi prin importanţa ce-o acordă formulelor de urare, rostite de copii, după colindat, la părăsirea casei gazdei: „Câţi cărbuni în vatră, / Atâţea peţitori la fată. / Câte aşchii la tăietor, / Atâtea fete după cuptor. / Câţi cucurijori, / Atâţia peţitori, / La Mărie, în sărbători.” Rezultă că formulele de acest gen erau adecvate la specificul familiei.

Referitor la poezia nunţii, variantele de oraţie de chemare se încadrează organic în repertoriul zonei Chioar, individualizându-se prin unele motive, mai ales cel prin care se face aluzie la caracterul de petrecere al ceremonialului, aşa cum se manifestă el în formă sincretică. „Să fie găzduit feştecare, / Tăt cu mese încărcate, / Cu băuturi şi bucate, / Tăt cu băuturi domneşti / Şi mâncări împărăteşti, / Să beţi, să vă mulătiţi, / Până veţi fi destuliţi / Şi-acolo va fi şi muzică, / Care la om bine-i pică, / Când ceatăra a suna, / Tăţi or începe-a juca.” Augusta Gavriş reproduce şi o variantă de oraţie, numită „Cererea miresei”, de largă răspândire în zona Chioar, Codru şi Ţara Lăpuşului, foarte îndrăgită datorită dramatismului pe care îl degajă, motivelor care marchează despărţirea fetei de casa părintească. Varianta de la Chelinţa este una contrasă, cu un text mult mai scurt faţă de alte variante de acest gen, din Chioar, care abundă în urări adresate noului cuplu: „Dând mâna, pă după masă, / Laolaltă să trăiască, / Laolaltă să vieţuiască.”

Strigăturilor de nuntă, care animă ceremonialul nupţial în Chioar, cu o încărcătură umoristică deosebită, culegătoarea le acordă spaţiul cuvenit. Sunt piese de circulaţie largă, în zonele Codru şi Chioar, şi sunt legate mai ales de mersul şi întoarcerea de la cununie, având ca adresanţi personajele principale ale nunţii: mireasa, mirele, soacra mare, naşa mare, naşul mare. Respiră un umor savuros variantele care fac aluzie la soarta viitoarei neveste: „Bucură-te, tu, mireasă, / Că bota-i pă grindă-n casă / Şi cioplită şi mezdrită, / Hăpt, p-a ta samă gătită; / Şi cioplită-n patru dungi, / Pă cât spatele de lungi.” Unele strigături tensionează atmosfera dramatică a despărţirii miresei de vechea stare: „Rămas bun, măicuţa me, /Apă bună nu-i mai be, / Adusă de mâna me. / Ţ-am adus bugăt, măicuţă / Şi-ncălţată şi desculţă, / Pântru nouă perinuţă.”

Bocetelor li se acordă un spaţiu restrâns, înregistrând doar două piese, cea mai impresionantă prin încărcătura dramatică fiind varianta de bocet la fată nelumită: „Dar încotro ne uităm, / Mirele nu ţi-l vedem, / Ce ginere-am căpătat, / De zestre nu m-o cercat. / Îi fecioru lutului, / Din fundu pământului.”

Baladele sunt cofundate de către culegătoare cu horile, confuzie justificată dacă avem în vedere că termenul de baladă în acest spaţiu, ca şi în întreaga Transilvanie, nu este cunoscut, specia interpretându-se în sfera liricului. Reproduce două variante de largă circulaţie în Transilvania, datorită puternicului lor caracter didactic-moralizator: „Sora otrăvind fratele” şi „Logodnicii nefericiţi”.

Descântecele fac parte din categorii tipologice de largă răspândire: „De deochi”, „De speriat”, „De strigat laptele”, „De dragoste”, „De ieşirea fetei din ură”. Unele variante pe care le intitulează „De măritat”, le reproduce la capitolul rezervat obiceiurilor de Anul Nou şi sunt precedate de vrăjuri ale fetelor, având ca finalitate stimularea dragostei şi măritişului. Acordând atenţia cuvenită acestei specii, înregistrează şi unele variante mai rare: „De albeaţă”, „De celtin”, „De ură-ntre săteni”.

Lirica populară nu este de mare varietate tematică, în afara celor şase piese aparţinând celor de amărăciune, necaz şi urât, ponderea o deţin cântecele de dragoste şi de dor, compartimentul cel mai fertil al liricii populare. Motivistica acestor piese este cea specifică mai ales nordului Transilvaniei, în care dragostea este tratată ca într-un roman complex, de la primii fiori până la împlinirea ei după moarte. Blestemele care abundă, specifice liricii nord-transilvănene, sunt un reflex al gândirii arhaice, dominate de credinţele în efectul ritului vorbit: „Tună, Doamne, şi trăzneşte, / Care nu să vesăleşte, / Pă prietena mea cea mare, / Bat-o steaua din cărare, / Pă prietena mea cea bună, / Bat-o steaua dingă lună / Şi voinţa ei cea bună.”

Strigăturile se remarcă printr-o oarecare varietate tematică, dacă avem în vedere că reproduce strigături despre joc, despre strigat, de dragoste, dar şi satirice, având menirea de a combate anumite metehne umane: lenea, beţia, etc.: „Pentru fetele de-amu, / Nu să face mălaiu. / Pentru fetele de-acuma, / O bătut mălaiu bruma.” Strigăturile de dragoste sunt remarcabile prin încărcătura de neîmpliniri, frământări şi dezamăgiri, în unele fata fiind cuprinsă de dorul arzător: „De-aici pân la badea meu, / Nu-i nici deal şi nici părău, / Numai singur doru meu, / Nu-i nici deal şi nici cărare, / Numai doru meu cel mare.”

Augusta Gavriş face un pas înainte, convinsă că poezia de ceremonial şi ritual nu trebuie ruptă de obiceiul pe care îl marchează. Chiar dacă descrierile sunt succinte, unele capătă importanţă, precum secvenţa nunţii numită „şiratău”, care este o petrecere a mirilor cu feciori şi fete înainte de nuntă. Faptul că secvenţa este specifică zonei Codru, nu este exclusă o influenţă, satul Chelinţa fiind situat la interferenţa dintre Codru şi Chioar. Chiar dacă actul chemării este abia schiţat, Augusta Gavriş descrie obiectul ceremonial purtat de chemători, un baston împodobit într-un mod foarte interesant cu elemente cu o mito-simbolistică distinctă: „Mărămi de cap colorate, busuioc în vârf şi cocoşi ( floricele ce se fac din grăunţe de porumb alb) înşiraţi pe aţă şi paie tot înşirate pe aţa cu cocoşi.” Dintre secvenţele ceremonialului nunţii se opreşte la „mersul după mireasă”, la „mersul după nănaşi”, „cununia religioasă”. Face referiri la „aruncatul grâului”, la „întoarcerea de la cununie”, la „aruncatul peste casă a blidului în care a stat apa cu grâul”. Descrie un ritual particularizant al acestei secvenţe constând în aruncatul grâului, cu răsturnarea şi stricatul mesei pe care a stat blidul cu grâul şi apa. Mai face referiri la ascunderea miresei, la înconjurul ritual al mesei de către actanţii principali, rituri specifice nunţilor din Chioar, Lăpuş şi Maramureş. Nu omite descrierea riturilor de amânarea venirii copiilor, constând din aruncarea în faţa miresei a unei aţe înnodate cu atâtea noduri care reprezintă anii până când cuplul nu doreşte să aibă copii. Mai descrie riturile oficiate de mireasă pentru inflenţarea însuşirilor copiilor din noua familie: „Mireasa se uită-napoi, când merge la cununie, ca să samene copiii cu ea.” Descrie călcatul mirelui pe picior de către mireasă, pentru a-l supune şi pune sub papuc. Face referiri la jocul ritual al miresei, care la Chelinţa, este însoţit de cântece ceremoniale.

Riturile de înmormântare, deşi descrise sumar, cuprind unele elemente interesante. În afară de pregătirea mortului pentru marele drum, căruia i se pune un ban şi o lumânare, în sicriu cu mortul se pun păpuşi ca să nu-şi ducă copiii după el. „Dacă este femeie îi pune furcă şi fus să nu să urască singură şi să nu vină ca strigoaie.” Aminteşte de spargerea ritualică a unui vas la scoaterea mortului din casă, care este „hârboi dacă e bărbat şi ulcea dacă e femeie, numai din lut, ca să nu ducă norocu din casă. Uneori hârburile se ţin în casă, trei zile, apoi s-aruncă-n grajdi.” Mai aminteşte de darurile rituale date celor ce scot mortul: „găină şi colac la cel ce prinde de cap şi o ulcea la cine prinde de picioare. Găina se dă ca să nu ducă alt cap după el”. Dintre riturile funerare descrise, face referiri la tratarea mortului-strigoi, prin trecerea unui fier înfocat prin coaste, punerea de usturoi în gura defunctului şi întoarcerea lui cu faţa în jos. Mai aminteşte de pomana dată copiilor, „un cocuţ cu ban”.

Succinte descrieri referitoare la jocul duminical, despre care aminteşte că se juca, vara, în şură, iarna, în casă. Era un obicei care se bucura de o participare totală, „toată lumea mere la danţ”.

Informaţiile despre obiceiul colindatului sunt şi ele sumare. Aminteşte de colindatul copiilor, despre care notează că „poartă bote şi straiţă”, de formulele de întrebare asupra acordului gazdei şi răspunsul acesteia, „mulţămita” rostită la sfârşitul colindatului, formulele orale, rostite la plecare de copii şi darurile primite: „cocuţi din făină de grâu”. Se opreşte asupra colindatului feciorilor, despre care notează că umblă pe la casele cu fete şi sunt ospătaţi de gazdă. Sunt interesante unele rituri oficiate la colindatul feciorilor. „La pragu casei cu fete se puneau iţele de la războiu de ţesut sau se aruncau peste primii colindători grăunţe de porumb, ca să umble peţitorii la fată ca iţele şi mulţi ca grăunţele.” Nu omite descrierea unor rituri de stimulare a rodului, pe care le întâlnim în Maramureş. „Femeia, în ajunul Crăciunului, merge cu mâinile pline de aluat, la pomii din grădină care n-au rodit, îi freacă cu mâinile şi zice: „Maică Sfântă, fă, ca să fie pomul încărcat de poame ca mâinile mele şi ca coveţile de aluat, în ziua de azi. Apoi îl ameninţă cu o secure că îl va tăia şi îl va pune pe foc dacă nu va rodi.” Face referiri la vrăjuri ale fetelor de măritiş, la Crăciun, între care prepararea rituală a turtei coapte pe vatră, care mâncată, seara, provoacă arătarea în vis a ursitului. Gătirea ritualică a mesei, practicată, pe larg, în Ţara Lăpuşului şi Maramureş, înregistrează la Chelinţa unele deosebiri. Pe masă, alături de fân şi sare, nu se pune un colac ceremonial, ci cel mai frumos cârnaţ. Masa stă astfel gătită până la Anul Nou, când fânul se dă la vite, iar din cârnaţ se mănâncă ca să fie un an cu noroc şi bogat.

Dintre obiceiurile de Anul Nou, autoarea face referiri la vergel, dar este atrasă mai mult de „bozgoanele” pe care le fac fetele pentru stimularea dragostei. Se reţine vraja cu cârnaţul plimbat prin apă, gest însoţit de descântec: „Sân Văsâi, vărgat, / Dă-mi, Domne, bărbat, / Că de nu mi-i da, / Io m-oi înfrupta /Şi-oi da aceluia care vrea să mânânce.” Mai descrie o vrajă în care fata ia iţele de la războiul de ţesut, merge pe ele călare, prin vale, descântând şi gândindu-se la drăguţ: „Să n-aibă stare şi alinare, / Cum n-are apa, pă vale / Şi fuşteii-n fire. / Să steie a plesni, / Până la mine a vini, / Să steie a crepa, / Până cu mine s-a cununa.”

Între practicile de ghicire a ursitului se opreşte asupra număratului parilor, punând accent pe decodificarea fiecărei categorii de par numărat: „cioturos-văduv cu copii, neted-sărac, scorţuros-bogat”. Face succinte descrieri legate de moşii de paie şi cârpe, care se puneau în ajunul Anului Nou, la fetele bătrâne şi feciorii tomnatici. Mai descrie o vrajă „de orândă”, având la bază cultul focului şi care se oficia la cuptor. „Fata înveleşte focul şi descântă: Nu învelesc focu, / Învelesc pă dracu. / Fă-te un şarpe balaur / Şi nu sta în loc, / Până la a mea orândă / Şi n-o lăsa-n loc, / Până la mine-a vini, / Cu mine-a vorovi, / Cu mine mâna a da, / Cu mine s-a cununa.”

Informaţii succinte găsim însemnate despre obiceiurile de Bobotează, oprindu-se la umblatul cu crucea, în care crucerii sunt însoţiţi de ceata copiilor, care oficiază Chiralexa, obicei însoţit de formule orale, larg răspândite în Transilvania, mai ales în Maramureş, prin care se performa, în plan magic, rodul bogat în grâne: „Grâu de primăvară / Şi-n pod şi-n cămară / Şi-n stoguri pe-afară.” Aminteşte de dăruirea copiilor cu nuci, care sunt aruncate pe jos, „pe care copii le culeg, în vreme ce popa blagosloveşte în casă.”

În cadrul obiceiurilor de peste an, Augusta Gavriş a consemnat două practici ritualice care aparţin de miezul substratului mitico-magic al sărbătorii. Drept urmare descrie focurile rituale aprinse „în grădină sau pe câmp”, precum şi înconjurul casei şi acareturilor, de către gospodina casei, cu un lanţ, „ca să nu îngăduie apropierea duhurilor necurate de gospodărie”.

Importante sunt însemnările Augustei Gavriş, legate de riturile oficiate la scosul animalelor, la păşune, care sunt trecute peste lanţ şi li se pune în coadă argint viu şi tămâie pentru a nu li se lua mana. În acelaşi scop, pe spatele vacilor se face cruce cu „ai” (usturoi) şi leuştean. Notează apoi anumite practici magice apotropaice, oficiate de către fete şi feciori. Fetele poartă argint viu, la gât, iar feciorii, cusut la haine. Capătă o importanţă deosebită riturile, având ca destinaţie neluarea feciorilor în armată, constând din întoarcerea blidelor, cu gura în jos, şi a tuturor oalelor din cui. Nu lipsesc informaţiile legate de medicina empirică. „Pentru a scăpa de bube, cei ce le au, poartă la gât o bucată de pânza unui ciur părăsit. Când cineva e bolnav, se ţine un vas, deasupra patului, cu gura în jos.”

Manuscrisul Augustei Gavriş capătă o importanţă deosebită prin bogăţia informaţiilor, legate de diferitele aspecte ale culturii populare locale. Cunoştinţele de specialitate se reflectă în buna ei orientare pe teren, prin abordarea unor aspecte necunscute ale culturii populare locale, cât şi prin anumite rituri particularizante pentru repertoriul satului. Capătă importanţă manuscrisul şi prin modul cum abordează obiceiurile, practicile magice, credinţele şi superstiţiile, la care se adaugă bogăţia producţiilor folclorice şi autenticitatea acestora, legate de diversele compartimente ale creaţiei populare. Este o contribuţie importantă la investigarea unui sat conservator, de mare vechime şi cu o cultură populară de mare bogăţie, frumuseţe şi varietate. Manuscrisul ne serveşte şi drept argument al eforturilor slujitorilor Arhivei de Folclor din Cluj, în scopul adunării plăsmuirilor de folclor de pe teren din spaţiul transilvan, în care scop au ştiut atrage, nu numai dascăli şi intelectuali de la ţară, ci şi studenţi în litere, înarmaţi cu necesarul de cunoştinţe privind tehnica culegerii folclorului pe teren.

 

BIBLIOGRAFIE

 

BILŢIU, Pamfil

2007 Emil Gavriş, personalitate marcantă a muzicii populare româneşti, în:

Şcoala maramureşeană, nr. 26-30, sept., Baia Mare.

BILŢIU, Pamfil

2003 Studii de etnologie românească, volumul I, Bucureşti, Editura

Saeculum I.O.

 

 Colecţia de folclor în manuscris a Augustei Gavriş (Rezumat)

 

Studiul nostru se întemeiază pe analiza morfologică a manuscrisului de folclor, adunat cu pricepere şi pasiune de Augusta Gavriş, din satul natal Chelinţa, în 1935, pe când era studentă la Facultatea de Litere din Cluj. Înarmată cu o serie de cunoştinţe de specialitate, culegătoarea dă dovadă de o bună orientare pe teren, reflectată în multitudinea de compartimente ale creaţiei populare, pe care le reprezintă în culegerea sa dintr-o vatră de veche civilizaţie românească situată pe valea Someşului.

După o succintă descriere a manuscrisului, am tratat în studiul nostru, detaliat, toate compartimentele creaţiei populare, aşa cum sunt ele reprezentate în manuscris, pentru a revela intenţia culegătoarei de a imprima colecţiei alcătuite un caracter cât mai complex şi mai amplu, prin adunarea unui material cât mai bogat şi mai variat. Am subliniat modul în care Augusta Gavriş ştie să investigheze obiceiurile tradiţionale, fără a le rupe de poezia de mare frumuseţe, pe care le marchează secvenţele şi actele lor ceremonial-rituale. Ne-am oprit şi la modul în care culegătoarea a ştiut acorda importanţa cuvenită şi unor aspecte mai puţin cercetate ale creaţiei populare, precum medicina populară şi magia.

În studiul nostru, analizând buna orientare pe teren a autoarei manuscrisului, am punctat şi limitele ei exprimate de unele minusuri, precum descrierea prea sumară a obiceiurilor, neacordarea atenţiei cuvenite unor compartimente  de bază ale folclorului, precum lirica populară la care se adaugă unele confuzii în clasificarea plăsmuirilor anonime.

În cercetarea noastră, alături de unele date legate de biografia culegătoarei, am inclus şi consideraţii referitoare la influenţa exercitată asupra culegătoarei a tradiţiei familiei sale pe linia interesului pentru folclor. Studiul se încheie cu sublinierea importanţei manuscrisului care rezidă în complexitatea culegerii, atenţia acordată obiceiurilor, autenticitatea şi ineditul materialului adunat dintr-o vatră folclorică puţin cercetată.

 

 

Cuvinte-cheie: obicei, creaţie populară, variantă, ceremonial, practică magică, culegere, culegătoare.

Şanse pentru redeschiderea Muzeului

"Petre Dulfu" la Tohat

• Alina TALPOŞ

Autorităţile locale din Ulmeni vor depune la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului un proiect vizând construcţia unui centru de promovare turistică.

Este vorba de reabilitarea clădirii fostei şcoli din localitatea Tohat. În cele din urmă, autorităţile locale au intrat în posesia avizului pentru schimbarea destinaţiei clădirii. În acest spaţiu a funcţionat ani buni Muzeul "Petre Dulfu", care s-a închis după Revoluţie. 
Clădirea dezafectată se degradează cu fiecare an care trece, iar proiectul european este o adevărată oportunitate pentru salvarea acesteia. "Prin acest proiect, avem posibilitatea de a reabilita clădirea. Dorim să promovăm potenţialul turistic al oraşului nostru şi împrejurimilor şi să creăm infrastructura necesară în scopul creşterii atractivităţii zonei ca destinaţie turistică. În acest context, ne propunem în perspectivă reînfiinţarea Muzeului Petre Dulfu, în satul său natal, în acelaşi spaţiu în care a funcţionat înainte de 1989", a conchis Gina Călăuz, city-managerul oraşului Ulmeni. 
Autorităţile locale au început deja pregătirile pentru demararea proiectului. Au încheiat un contract pentru efectuarea unui studiu geotehnic, a unei expertize tehnice şi a unui audit energetic. Acestei studii vor fi realizate conform ghidului solicitantului. Proiectul va putea avea o valoare cuprinsă între 170.000 şi 1.700.000 lei. Materializarea acestui program pe fonduri europene ar fi oportun pentru comunitatea locală, iar redeschiderea unui muzeu al scriitorului Petre Dulfu la Tohat ar fi o cinste adusă memoriei marelui om de litere. În prezent, nimic nu mai aduce aminte de scriitor în satul lui de naştere. Există doar un monument în faţa căminului cultural, pe care este gravată o strofă din celebrele scrieri ale lui Petre Dulfu.

PETRECERE DE NEUITAT A BOBOCILOR DIN ULMENI

Bal la curtea regelui

• Alina TALPOŞ

Bobocii de la Liceul Tehnologic "Dr. Florian Ulmeanu" din Ulmeni au avut parte de o petrecere inedită cu prilejul balului dedicat lor, organizatorii reuşind să transpună evenimentul într-o altă epocă, în care guvernatori sunt regi şi regine.

Astfel, proaspeţii liceeni au avut ocazia de a dansa la curtea regelui, în cadrul balului bobocilor, organizat pentru ei de elevii clasei a XII-a, coordonaţi de directoarele unităţii şcolare, Anca Rus şi Maria China, de consilierul educativ prof. Sorina Botiş, respectiv prof. Camelia Pinte şi Georgiana Covaci. 
Casa de cultură a oraşului Ulmeni s-a transformat, pentru câteva ore, într-o veritabilă casă regală, la realizarea decorului aducându-şi contribuţia prof. Lucian Pop. Invitaţii de onoare ai regelui au fost bobocii, care prin atitudine şi costumaţii au adus în scenă iubirile de poveste trăite de cupluri celebre din literatura universală. Cele şase perechi participante au reprezentat personaje precum Tristan şi Isolda, Romeo şi Julieta, Hamlet şi Ofelia, Othello şi Desdemona, Petruchio şi Katarina, Benedick şi Beatrice. Bufonii, personaje importante ale curţilor regale din evul mediu, şi-au făcut de asemenea simţită prezenţa. Rolul bufonilor era de a-i binedispune pe rege şi invitaţii acestuia, prin glume, gesturi amuzante şi dans. 
Aceştia au întreţinut atmosfera, au împărţit zâmbete şi bucurii, astfel încât toţi cei prezenţi s-au simţit invitaţii de onoare ai regelui. 
Cum regele şi regina aveau intenţia de a ceda tronul, bobocii şi-au prezentat costumele, au folosit replici celebre ale personajelor reprezentate, şi-au arătat talentul în paşi de dans, originalitatea, îndemânarea, dar şi cultura generală, răspunzând întrebărilor din viaţa şi opera lui William Shakespeare. Raluca Terheş şi Mircea Bogdan au fost desemnaţi Miss şi Mister Balul Bobocilor 2013.

 

Sursa:Glasul Maramuresului

DELEGAŢII  CODRENI LA MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ DE LA ALBA IULIA – 1 DECEMBRIE 1918

 

          Pe data de 27 noiembrie 1918 a avut loc, la Cehu Silvaniei, alegerea delegaţilor care să reprezinte, alături de George Pop de Băseşti, cercul electoral al Silvaniei la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Au fost aleşi următorii fruntaşi : preotul Alexandru Coste din Someş Uileac, preotul George Maior din Băiţa de sub Codru, dr. Alexandru Pop de Băseşti din Cehu Silvaniei, preotul Vasiliu Gavriş din Odeşti şi Alexandru  Vaida, notar din Cehu Silvaniei. Ca supleanţi au fost aleşi Simion Mărieş din Sălăţig şi Vasile Fălăuş din Nadişul Român (Vezi : Marin Pop, „Viaţa politică în nord-vestul României – 1869-1948. Partidul Naţional Român şi Naţional Ţărănesc din Sălaj”, ed. Argonaut şi ed. Porolissum, 2007, p.36).

          DR. ALEXANDRU POP DE BĂSEŞTI

 

                            

                   - născut la Băseşti în anul 1877;

                   - doctor în drept;

                   - până în 1918 a funcţionat ca avocat în Cehu Silvaniei;

                   - membru în consiliul baroului avocaţilor;

                   - director al băncii „Codreana”  din Băseşti;

                   - curator al bisericii din Băseşti;

                   - decedat la 9 octombrie 1929 în Cehu Silvaniei. Înmormântat la           Băseşti.

          ALEXANDRU VAIDA

                   - născut la 18 iunie 1894 în Nadişul Român;

                   - studii : Şcoala de notari din Făgăraş;

                   - până la Marea Unire a funcţionat ca notar;

                   - a participat la alegerea Consiliului Naţional Român din Nadişul           Român, fiind ales membru;

                   - după Unire a fost numit comisar în Direcţia de Poliţie de la Cluj;

                   - între anii 1923-1926 a funcţionat ca notar în Cehu Silvaniei;

                   - din 1926 până în 1940 a fost notar în Crasna;

                   - decedat în anul 1943, pe când era comandant într-o companie           românească de muncă.

 

 

 

          VASILIU GAVRIŞ

                   - născut în anul 1857 în loc. Chelinţa, din părinţii Ioan şi Maria

                   - studii teologice la Gherla;

                   - din 1884 preot greco-catolic la Odeşti până la pensionare;

                   - preşedinte al Sfatului Naţional Român  Comunal Odeşti, ales la 9 decembrie 1918

                   - director al Despărţământului Băseşti al ASTREI între anii 1919 -                  1924;

                   - a  fost de faţă  la decesul lui George Pop de Băseşti (23 februarie                1919);

                   - decedat la 10 februarie 1937 la Odeşti. Înmormântat în curtea             bisericii din localitate.

          GEORGE MAIOR

                   - născut la Cehu Silvaniei în anul 1862;

                   - studii liceale la Sighetul Marmaţiei (abs. în anul 1884);

                   - Seminarul Teologic din Gherla;

                   - până în anul 1918 a funcţionat ca preot în Nadişul Român;

                   - între 1918 - 1932 preot greco-catolic la Băiţa de sub Codru;

                   - între 1932 – 1936 preot în Tămăşeşti;

                   - a fost de faţă la decesul lui George Pop de Băseşti;

                   - decedat în 19 aprilie 1936. Înmormântat în Ţinţirimul bisericii din                 Tămăşeşti;

          IOAN COSTE

                   - Născut în anul 1881 în loc. Mogoşeşti;

                   - studii la Baia Mare;

                   - Seminarul Teologic  Greco – Catolic din Gherla;

                   - Hirotonit preot în anul 1907. Din 1908 până în 1949 preot paroh                  al Someş Uileacului;

                   - preşedinte al Consiliului Naţional  Român,  Gărzii Naţionale din                    Someş Uileac şi membru în conducerea Gărzilor Naţionale din               Sălaj;

                   - Deputat în Parlamentul  României Mari;

                   - Decedat la 16 ianuarie 1949 în Someş Uileac. Înmormântat  în            cimitirul din localitate;

         

 

 

                                                               Prof. Traian Rus

 

 

 

Varianta de rezervă pentru podul de la Ulmeni

• Anca MIKLOS

Construirea unui pod din beton armat la Ulmeni rămâne deocamdată un vis îndepărtat pentru maramureşeni.

"În cursul zilei de marţi, 5 noiembrie, s-a primit răspunsul la solicitarea noastră şi, din păcate, podul din beton armat peste râul Somes în punctul de trecere cu bacul de la Ulmeni nu a fost prins în acest capăt de finanţare pe actualul Program Operational Regional (POR)", a declarat Zamfir Ciceu, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş. 
Acesta a mai precizat că lobby-ul făcut de colegi lui din Consiliul Judeţean a fost zadarnic, dar a adăugat că are o variantă de rezervă pregătită tocmai pentru situaţia în care s-a ajuns. "Cred că varianta de rezervă este cea propusă de noi în cadrul Consiliului Regional de Dezvoltare a ADR Nord-Vest, şi anume ca acest pod să fie inclus în viitorul traseu al drumurilor judeţene care va fi finanţat în perioada 2014 – 2020. Cred că asta este cea mai realistă modalitate de abordare astăzi a realizării podului peste râul Someş şi avem convocată pentru data de 8 noiembrie, la ora 11.00, la sediul Consiliului Judeţean Cluj, întâlnire de lucru a preşedinţilor de consilii judeţene din regiunea de dezvoltare Nord-Vest", a explicat Zamfir Ciceu.

Sursa:Glasul Maramuresului

O FAMILIE DIN ULMENI A EMIGRAT ÎN SPANIA PENTRU A BENEFICIA DE SERVICII MEDICALE MAI BUNE

Învingător în lupta cu o tumoră cerebrală

• Ioan BUDA ŢEŢU

Pentru Marian Mureşan şi Luminiţa Matei viaţa părea a fi plină doar de bucurii.

Se cunoşteau de multă vreme, se iubeau, au făcut  nunta într-un loc idilic, dar apoi visul frumos a căpătat nuanţe de coşmar. La două săptămâni după nuntă, Marian a aflat că are o tumoră cerebrală şi pentru tânăra familie au început necazurile. 
Au făcut drumuri pe la spitalele din Cluj-Napoca, Timişoara şi Bucureşti, au făcut rezonanţe magnetice, tratament chimio-terapeutic şi radio terapeutic, toate astea întinzându-se pe o perioadă de doi ani. Apoi, cei doi tineri din Ulmeni au plecat în Spania. Acolo au constatat că sistemul sanitar funcţionează mult mai bine decât în România. Marian a avut o criză epileptică, a fost ţinut o lună de zile sub control, până i-au dat dignosticul corect şi tratamentul complet. A trecut prin două operaţii şi au urmat şase ani în care bărbatul a fost tratat de medicii spanioli. 
Medicii spanioli nu primesc cadouri de la pacienţi, îi opresc pe stradă ca să îi întrebe de sănătate, consultaţia prelungindu-se dincolo de poarta spitalului. Nu se fac trimiteri de la cabinetul din spital la cabinetul particular pentru alte analize. Aparatura este modernă, se găsesc medicamente neomologate încă în România, iar în cazul în care un medicament nu se găseşte în farmacie, este adus a doua zi prin comandă.  
Singurul lucru care îi face să se întoarcă, din când în când, în România sunt părinţii. 
"Dacă stai să te gândeşti la familie, îţi vine să te întorci în ţara ta. Dar viaţa acolo e mult mai bună, e clar. Dacă nu ar fi familia, nici nu s-ar pune problema să te întorci", spune Luminiţa Matei.

 

Dezvoltarea economică a zonei Codru depinde de podul de la Ulmeni

• Anca MIKLOS

Construcţia unui pod peste Someş la Ulmeni a revenit în atenţia autorităţilor. Decizia de a repune proiectul pe masa guvernanţilor a venit în urma semnalelor lansate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice că există posibilitatea relocării unor fonduri dinspre Programul Operaţional Sectorial către Programul Operaţional Regional 2007-2013.

Construirea unui pod peste Someş la Ulmeni este un deziderat vechi al riveranilor din partea de sud a judeţului, care au făcut de-a lungul anilor numeroase demersuri pentru a-şi vedea visul împlinit. 
"De această dată, se pare că norocul ne surâde. Pe ultima sută de metri, prin realocarea unor sume necheltuite din fonduri europene să găsim resurse pentru construirea acestui pod. Este un studiu de fezabilitate încă din anul 2010, studiu de fezabilitate care a fost introdus în Programul Naţional de Dezvoltare al Infrastructurii (PNDI). Acest studiu de fezabilitate a fost preluat de la Ministerul Transporturilor şi dus la Ministerul Dezvoltării de către domnul vicepreşedinte al CJ Gabriel Zetea. Eu cred că în perioada viitoare vom vedea dacă se vor găsi pârghiile necesare pentru concretizarea acestui proiect. Zilele următoare, mă voi afla în Bucureşti şi voi încerca să găsesc şi puterea politică necesară în construcţia acestui pod, pentru că, aşa cum ştim, când există voinţă politică, se găsesc şi resurse financiare, chiar dacă trecem încă printr-o perioadă economică grea, care nu se mai sfârşeşte", a declarat Lucian Morar, primarul oraşului Ulmeni.
Costul podului, potrivit studiului de fezabilitate, este de 6.000.000 euro.

 

 

Cântăreaţa Andreia Botiş, premiată la Festivalul Naţional „Alină-te, dor, alină”!

 
 
Cântăreaţa Andreia Botiş din Ulmeni (sat Chelinţa),  una dintre câştigătoarele importantului concurs realizat de către Mărioara Murărescu la TVR 1 a obţinut un premiu important la această ediţie 2013 a cunoscutului şi tradiţionalului concurs de muzică populară pentru tineri din România, desfăşurat la Cicîrlău, fondat de inegalabilul rapsod Nicolae Sabău. Pentru mine, succesul Andreiei este cu atât mai important cu cât ea a participat la două ediţii a Festivalului pentru tineri interpreţi „Florile Someşului”Mireşu Mare, la invitaţia şi rugămintea mea!

    Succes în continuare, frumoasă şi talentată codreancă! Marele cântăreţ, compozitor, violonist, jurist şi învăţător din Chelinţa, maestrul Emil Gavriş, de acolo, de Sus, te priveşte mândru şi te încurajează părinteşte!
 

                                                                                   Gelu DRAGOŞ
 
Sursa:Izvoare Codrene

 

O nouă sansă pentru construirea podului

 

de la Ulmeni

• Anca MIKLOS

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) a lansat semnale că există posibilitatea relocării unor fonduri dinspre Programul Operaţional Sectorial către Programul Operaţional Regional 2007-2013.

Prin urmare, MDRAP a remis spre Consiliul Judeţean Maramureş o adresă  în care se precizează: "Având în vedere evaluarea riscurilor în implementarea programelor operaţionale şi adoptarea de măsuri alternative pentru a evita dezangajarea automată a fondurilor structurale, atât la finalul anului 2013, cât şi la finalul actualei perioade de programare, se analizează posibilitatea relocării de fonduri către Programul Operaţional Regional 2007-2013 de la Programul Operaţional Sectorial Transport 2007-2013 şi Programul Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013".

Lobby pentru proiectele Maramureşului
Totodată, în adresă se solicită informaţii privind proiectele aflate în implementare, care au ca beneficiari autorităţile locale. "Am identificat acele programe naţionale în care Maramureşul a depus documentaţii mature şi care nu au mai fost finanţate, pentru a fi retrase de la ministerul de resort, ca apoi să fie înaintate spre Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest, în vederea introducerii lor la finanţare", a precizat preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Zamfir Ciceu. Prin urmare, miercuri, 15 octombrie, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Gabriel Zetea, s-a aflat în Bucureşti, unde a fost trimis la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, pentru a solicita restituirea documentaţiilor depuse pentru Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii din judeţul Maramureş, în anul 2011 aprobat prin OUG nr. 105 din 22 noiembrie 2010, în vederea redepunerii lor pe Programul Operaţional Regional. 
Unul din proiectele luate în calcul pentru a fi redepuse pe POR este "Podul peste Someş în punctul de trecere cu bacul de la Ulmeni în aval de podul de cale ferată - judeţul Maramureş", obiectiv situat în oraşul Ulmeni, în punctul de intersecţie a Drumului Judeţean 182B cu râul Someş.

Sursa:Glasul Maramuresului

COLECŢIA DE FOLCLOR ÎN MANUSCRIS

A AUGUSTEI GAVRIŞ

Martor la izvoare

Pamfil Bilţiu

 

În arhiva Institutului de Folclor din Cluj s-a păstrat şi un manuscris care cuprinde colecţia de folclor a Augustei Gavriş din Chelinţa, pe când era studentă la Facultatea de Litere din Cluj. Ceea ce trebuie subliniat la această culegătoare, soră a maestrului Emil Gavriş, este intenţia de a aduna un material cât mai bogat care să cuprindă cât mai multe genuri şi specii ale folclorului. Interesul pentru folclor a studentei de atunci se datorează tradiţiei familiei, fratele ei Emil adunând un material bogat din această vatră de folclor, care a rămas, de asemenea, într-o colecţie bogată în manuscris. Nu putem minimaliza cunoştinţele în materie de folclor dobândite în timpul studenţiei, la care se adaugă modul în care Ion Muşlea a atras o serie de colaboratori ai Arhivei de Folclor, între care şi studenţi.

Buna orientare pe teren a Augustei Gavriş ne este certificată de interesul acordat obiceiurilor de peste an, cât şi celor legate de momentele cruciale ale vieţii omului. Drept urmare, aceste obiceiuri le descrie sumar, acordând o mare importanţă poeziei de mare frumuseţe care marchează bogatele lor secvenţe şi ritualuri. Crăciunul este privit ca obicei complex, pe care îl descrie pe scurt, după care reproduce treisprezece variante de colindă, cântece de stea şi o urare a colacului. Se opreşte asupra obiceiurilor de Anul Nou, în care descrie vrăjurile fetelor de stimularea dragostei, colindatul copiilor şi al ţiganilor. Capitolul legat de obiceiurile de Crăciun cuprinde şi o pagină-autograf pe care notează „Augusta Gavriş, studentă în litere, Cluj 1935”.

O importanţă aparte acordă nunţii în capitolul: Nunta în com. Chelinţa, jud. Sălaj. După succintele descrieri ale actelor ceremoniale, pe parcursul a şaptesprezece pagini, reproduce o oraţie de chemare la nuntă, una de colăcărie şi unsprezece chiuituri. Nu neglijează nici ceremonialul funebru, descrierile fiind urmate de reproducerea unor piese de bocet. Mai descrie pe scurt şi obiceiurile de Bobotează şi Bunavestire, în care reproduce şi unele leacuri aparţinând medicinii empirice, dar şi rituri de neluat feciorii în armată.

La compartimentul folclorului literar Augusta Gavriş reproduce balade, lirică populară de mare varietate tematică, mai ales cântece de dragoste şi dor, dar şi cântece de amărăciune şi necaz, de nenoroc şi de urât. Descântecele o preocupă în mod aparte, reproducând variante: „De deochi”, „De speriat”, „De adus laptele”, „De ieşirea fetei din ură”, „De dragoste”.

Manuscrisul care este un caiet dictando, format 19 x 16 cm., descoperit de prof. Traian Rus, ne dezvăluie o culegătoare de folclor ordonată, care îşi transcrie citeţ, cu cerneală neagră, piesele şi descrierile culese căutând să respecte cât mai bine straiele lingvistice în forme cât mai apropiate de cele care i-au fost comunicate de performerii ei, bărbaţi şi femei de vârste diferite.

 

Augusta Gavriş s-a născut în anul 1917, la Chelinţa, dintr-o familie de învăţători. După absolvirea facultăţii a funcţionat ca profesoară de limba română, şi directoare, la Liceul „George Coşbuc” din Cluj. A fos căsătorită cu dascălul universitar Ion Ciobanu, profesor de biologie la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj. Nu au avut urmaşi. S-a stins din viaţă în 1991, la 74 de ani, vârstă la care decedase şi fratele ei Emil, cu doi ani mai înainte.

"Toamna Someşană" la Ulmeni

• Alina TALPOŞ

Sfârşitul de săptămână a fost unul plin de veselie pentru localnicii din Ulmeni şi localităţile aparţinătoare, unde s-a derulat cea de-a patra ediţie a zilelor oraşului, derulate sub egida "Toamna Someşană".

Manifestările au cuprins o paletă largă de activităţi menite a pune în valoare potenţialul local şi a promova tradiţiile şi obiceiurile străvechi, muzica tradiţională, dansul şi frumosul port popular. Organizatorii evenimentelor au fost Primăria şi Consiliul Local Ulmeni, iar în fiecare din cele două zile de petrecere au participat în centrul oraşului peste 5.000 de persoane. Cei prezenţi au avut parte de un program variat, pentru toate gusturile, bucurându-se să redescopere vechi tradiţii, să savureze programe artistice de calitate, să participe la competiţii sportive, manifestări artistice şi culturale.

Lansări de carte, întreceri sportive
Sâmbătă dimineaţa, au demarat competiţiile sportive, la sala de sport din oraş. Zece echipe de fotbal locale s-au bătut pentru a obţine Cupa "Toamna Someşană". Au urmat o serie de manifestări culturale găzduite de casa de cultură din oraş. 
S-au lansat mai multe cărţi, în prezenţa unui auditoriu generos, fiind promovate atât talentele locale, cât şi autori oaspeţi din Râmnicu Vâlcea sau Baia Mare. S-au prezentat volumele de versuri "De-acasă", autor Atanasiu Oros, "Suflet de-o clipă", de Ioan Meteş Morar Chelinţanul, romanul "Culorile destinului", scris de Milian Oros şi inspirat din evenimentele petrecute în închisorile comunismului între anii 1956-1968. De asemenea, s-a lansat monografia "Someş Uileac - vatră de legendă şi istorie", autor Traian Oros. S-au scos la rampă şi volumele I şi II ale scrierii "Nu vă temeţi", aparţinând lui Vasile Morar, care numără peste 1.000 de pagini fiecare. Autorul a asigurat că în curând va vedea lumina tiparului şi al treilea volum al consistentei lucrări. 
Primarul Lucian Morar a apreciat activitatea literară a scriitorilor locali, asigurând că Petre Dulfu, vestitul om de litere originar din Tohat, are urmaşi demni. Tot sâmbătă a avut loc vernisajul expoziţiei ARS Campus, unde au fost prezentate lucrările realizate în tabăra de creaţie plastică care a avut loc la Ulmeni în perioada 26 august - 3 septembrie a.c.. 
Pe scena amenajată în centrul oraşului  s-au derulat o serie de manifestări artistice începând cu ora 16.00. Atmosfera de sărbătoare a fost deschisă de DJ Moshu şi a fost întreţinută de un recital al formaţiei Seven, cei prezenţi fiind încântaţi şi de prestaţia Patriciei Moldovan. Un eveniment deosebit s-a derulat începând cu ora 17.45 sub egida "Eu miss de pe Someş", concurs menit a pune în valoare frumuseţea tinerelor din oraş. Seara, atmosfera a devenit incendiară, cei prezenţi savurând un recital Naguale şi aclamându-l  pe celebrul Laurenţiu Duţă. Distracţia a continuat cu o discotecă în aer liber şi un show de lasere profesionale. Duminică, au fost continuate activităţile sportive în cadrul unui derbi maramureşean, liga a IV-a, cu meciuri de fotbal susţinute de echipele de juniori şi seniori Viitorul Ulmeni - Speranţa CSS-2 Coltău.

Aurora Puşcaş, cetăţean de onoare
La ora 16.30, s-a salutat oficial participarea la eveniment a autorităţilor judeţene şi invitaţilor. S-au bucurat alături de localnicii din Ulmeni prefectul judeţului, vicepreşedinţii CJ, senatori şi deputaţi ai Maramureşului, primari, şefi ai instituţiilor.
Primarul Lucian Morar (foto) a declarat: "Este o bucurie pentru noi că am reuşit să organizăm această sărbătoare pentru locuitorii oraşului şi ai localităţilor aparţinătoare. Ne-am străduit să oferim un program artistic variat, pentru toate gusturile, şi mulţumirea cea mai mare este că am reuşit să-i adunăm aici pe toţi aceşti oameni, care au uitat de grijile cotidiene şi s-au simţit bine preţ de câteva ore. Tradiţii, valori, trăiri intense, emoţii, zâmbete, toate ne fac să credem că strădania noastră şi-a atins scopul şi lumea apreciază demersul pe care l-am făcut. În plus, vremea a ţinut cu noi, ceea ce este un mare avantaj". 
În prezenţa autorităţilor judeţene, i-a fost înmânat titlul de cetăţean de onoare profesoarei Aurora Puşcaş, pentru merite deosebite  în promovarea imaginii oraşului Ulmeni, prin învăţământul privat. În această toamnă, s-a inaugurat la Ulmeni o şcoală privată ultramodernă, care face cinste întregii comunităţi.

28 de cupluri omagiate la "Nunta de aur"
Nu au fost uitaţi nici localnicii care au împlinit 50 de ani de căsnicie. Aceştia au fost emoţionaţi cu ocazia reînnoirii jurămintelor, s-au bucurat să primească diplome de recunoaştere şi flori, lăsându-se admiraţi de cuplurile tinere, aflate la început de drum. Cu toţii au apreciat grija autorităţilor locale şi au asigurat că o căsnicie de durată se bazează pe respect, înţelegere şi toleranţă. Primarul Lucian Morar le-a urat tuturor viaţă lungă şi i-a poftit la o masă festivă, unde cuplurile de aur au putut schimba opinii şi depăna amintiri. Nici fermierii nu au fost neglijaţi, specialişti din judeţ aflându-se în mijlocul lor pentru a le da informaţii calde despre înfiinţarea camerelor agricole. Pe scenă au mai urcat ansamblurile "Mugurii Codrului" din Băiţa de sub Codru, respectiv "Muncelul" din Gârdani, care au prezentat dansuri şi cântece populare codreneşti. 
Seara s-a încheiat cu recitalurile incendiare susţinut de Fane Florian şi formaţia Profi, Ioana Pricop şi Dragoş Nistor, Marius Ciprian Pop, Triton şi Luminiţa Ţicleanu. Nu a lipsit din program show-ul de lasere profesionale. Sărbătoarea s-a încheiat cu un superb foc de artificii, spre marea bucurie a celor care au rezistat până la ora 23.00 în faţa scenei, încurajându-i cu aplauze pe artiştii care au venit să-i încânte şi să le bucure inimile. 
"Personal, mă bucur că această ediţie a sărbătorilor oraşului Ulmeni a fost o reuşită, iar lumea s-a simţit bine şi a răspuns invitaţiei noatre de a petrece câteva ore de relaxare în compania unor artişti consacraţi, nume grele ale scenei româneşti. Este un efort să organizezi un astfel de eveniment, dar consider că merită, deoarece oamenii sunt dornici să trăiască astfel de clipe. Sărbătoarea oraşului Ulmeni este o revenire la tradiţii, o redescoperire a valorilor culturale, o oază de veselie mult aşteptată. Oamenii mai au nevoie şi de astfel de clipe, menite a-i scoate din rutină şi a-i binedispune. Vom încerca şi pe viitor să le oferim momente frumoase, pentru a ne putea bucura împreună", a conchis primarul oraşului, Lucian Morar.

"Roata", danţ vechi de 100 de ani
Începând cu ora 13.00, scena amenajată în centrul oraşului a fost din nou reanimată. Corul din Ulmeni a prezentat un recital deosebit, urmat de un program artistic susţinut de elevii Liceului Tehnologic "Dr. Florian Ulmeanu", din Ulmeni, sub coordonarea învăţătoarei Lăcrimioara Covaci şi a profesoarei Raluca Luca. Apoi, au urcat pe scenă copiii din Someş Uileac, coordonaţi de învăţătorul Ioan Tohătan şi educatoarea Ileana Conea, care au susţinut programul Românie, plai de dor. Straiele populare au fost scoase din lăzile de zestre, fiind etalate cu mândrie de tinerii din zonă. Aceştia au demonstrat în unanimitate că tradiţiile locale sunt pe mâini bune şi vor fi promovate cu entuziasm de generaţia tânără. Ansamblul din Arduzel, coordonat de instructorul  Moni Csilla, a promovat dansuri tradiţionale maghiare. Nici tohătanii nu s-au lăsat mai prejos. Un dans deosebit, vechi de aproximativ 100 de ani, a fost prezentat de Ansamblul "Feconda", din Tohat. Dansul a fost repus în scenă în primăvara acestui an, cu ocazia sărbătorii fiilor satului, după o pauză de aproximativ 40 de ani. Cei care l-au reconstituit l-au dansat pe vremuri la danţ sau verjel, învăţându-i acum pe tinerii din sat să-l joace, pentru a nu lăsa să se piardă un ritual vechi, încărcat de semnificaţii şi expresivitate. Un spectacol folcloric deosebit au susţinut şi membrii Ansamblului "Codrenii" din Ulmeni şi solista Andreia Botiş. A fost răsplătită cu aplauze generoase şi prestaţia Angelei Vălean, o fiică a Tohatului. Apoi, a venit rândul greilor să se afirme. Ansamblul Folcloric Naţional Transilvania a susţinut un program variat de cântec şi joc, iar solistul Petrică Mureşan a fost apreciat de toţi cei prezenţi.

ÎN 5-6 OCTOMBRIE

Zilele oraşului Ulmeni -

Toamna Someşană

• Alina ANDREICA

În 5-6 octombrie 2013, Ulmeniul va fi gazda Zilelor Oraşului şi a Toamnei Someşene, evenimente ajunse la cea de-a IV-a ediţie.

Manifestările vor debuta sâmbătă, 5 octombrie, la ora 10.00, în Sala de Sport Ulmeni desfăşurându-se Cupa "Toamna Someşană".
Manifestările culturale din cadrul sărbătorii vor debuta tot sâmbătă, 5 octombrie, la Casa de Cultură Ulmeni. De la ora 11.00, va avea loc o lansare de carte, de la ora 12.00 este programată întâlnirea oamenilor de afaceri, iar de la ora 13.00 va avea loc prezentarea lucrărilor de artă realizate în tabăra de creaţie plastică "ARS CAMPUS". Manifestările artistice vor debuta în centrul oraşului Ulmeni de la ora 16.00. Pe scenă vor urca DJ Moshu, formaţia Seven, Patricia Moldovan, Naguale şi Laurenţiu Duţă. De asemenea, se vor organiza concursul de frumuseţe "Eu mi-ss de pe Someş", discoteca în aer liber şi un show de lasere profesionale.

Sărbătoarea de la Ulmeni continuă şi duminică, 6 octombrie
Manifestări sportive: Derbi maramureşean, liga a IV-a, seria sud, ora 14.00: Fotbal-juniori "Viitorul Ulmeni"-Speranţa CSS- 2 Coltău, iar de la ora 16.00: Fotbal-seniori "Viitorul Ulmeni" - Speranţa CSS - 2 Coltău (terenul de fotbal, Ulmeni).
Manifestări artistice: recital Corul din Ulmeni, programe artistice susţinute de elevii Liceului Tehnologic "Dr. Florian Ulmeanu" din Ulmeni, de copiii din Someş - Uileac "Românie, plai de dor!", Ansamblul de dansuri din Arduzel, "Roata"- dansul vechi de 100 de ani - Ansamblul "Feconda" din Tohat, spectacol folcloric susţinut de Ansamblul "Codrenii" din Ulmeni şi Andreia Botiş, recital Angela Vălean, spectacol folcloric "De dor şi de bucurie", susţinut de Ansamblul Folcloric Naţional Transilvania. Invitat de onoare este Petrică Mureşan.
Tot duminică, de la ora 16.30, are loc înmânarea titlului de cetăţean de onoare prof. Aurora Puşcaş. 
Pe scenă vor mai evolua: Ansamblul de dansuri "Muncelul" din Gârdani, Ansamblul folcloric  "Mugurii codrului" din Băiţa de sub Codru, Fane Florian şi formaţia Profi, Ioana Pricop şi Nistor Dragoş, Marius Ciprian Pop, Triton şi Luminiţa Ţicleanu. Seara se va încheia cu un show de lasere profesionale şi focuri de artificii. 
"Sărbătoarea oraşului îşi propune o revenire la tradiţii şi o redescoperire a valorilor culturale locale. Se doreşte a fi un bun prilej de relaxare şi o oază de veselie", a precizat primarul de Ulmeni, Lucian Morar.

CU EMIL GAVRIŞ LA BUCUREŞTI

 

Martor la izvoare

Pamfil Bilţiu

 

Eram pe la începutul carierei când l-am cunoscut pe acest fiu de seamă al Maramureşului. Eram la Bucureşti cu treburi, când mi-a fost prezentat de către Eugen Gal, un prestigios realizator de filme documentare etnologice şi emisiuni de folclor la Televiziunea Română. Discuţiile prelungi, din acea seară, s-au derulat la „Carul cu bere”, loc îndrăgit de maestru, unde îi plăcea să stea la taifas cu prieteni şi colegi din lumea culturală. Parcă îl aud şi acum rostind „E un loc sacru aici, sfinţit de glasurile, fără asemănare, ale lui Zavaidoc, Vasile Cristian şi Maria Tănase. Când vin aici, parcă văd umbrele acestor mari artişti. Parcă văd chipul atâta de frumos al lui Vasile Cristian, idolul femeilor, care a frânt inimi de admiratoare, una mai frumoasă ca cealaltă. Şi câţi oameni de seamă şi artişti au petrecut aici unde suntem!”

Am discutat multe, căci am cunoscut atunci nu numai pe interpretul de muzică populară, ale cărui cântece au făcut înconjurul pământului românesc şi globului, dar şi o personalitate complexă în care se contopeau organic violonistul de vocaţie şi de real talent, dirijorul cu o activitate bogată, apoi compozitorul talentat, autorul de lucrări de folclor muzical. Nu trebuia mult stârnit pentru a depăna atâtea amintiri dintr-o carieră strălucită, în care întreaga sa trudă, toate laturile sale şi le-a exercitat cu o pasiune rar întâlnită.

La locuinţa sa primitoare din Drumul Taberei l-am vizitat de multe ori, unde am fost primit cu multă căldură de fiul său, inginer de profesie, şi de către buna doamnă Gavriş. Adesea, îmi depăna amintiri legate de mari interpreţi, alături de care a evoluat pe scenă: Rodica Bujor, Maria Lătăreţu, Alexandru Grozuţă, Ion Luican, etc. Multe amintiri, unele cu tâlc şi încărcate de umor, aidoma unor veritabile anecdote, povestite erau legate de lungile şi desele turnee în străinătate, căci artistul a cutreierat un sfert din globul pământesc: Germania, Cehoslovacia, Iugoslavia, Turcia, Italia, Rusia, Israel, Anglia, Franţa, Bulgaria, Australia şi multe altele. Cele mai palpitante amintiri erau legate de turneele în S.U.A., în oraşele unde emigraseră mulţi români. Acolo, cântecele sale au fost un veritabil balsam sufletesc numai bun de ostoit sufletele dezrădăcinaţilor de la ţară aruncaţi în vâltoarea civilizaţiei occidentale.

 

Acasă la Emil Gavriş am descoperit o personalitate cu multă dragoste pentru folclorul din satul natal Chelinţa. Mi-a arătat o foarte bogată colecţie de folclor, care cuprindea un material variat şi valoros. Înainte de război, din teama de a nu se pierde acest inestimabil tezaur, muzicianul a pus fiecare piesă pe note, alcătuind o bogată arhivă. Tot am discutat despre nevoia publicării acestei bogate colecţii, dar atunci era foarte greu de publicat. Am discutat despre modul dificil în care a răzbit să-şi publice compoziţiile proprii în volume. Ţinea mult la volumul „Când amintirile ...”, apărut în anul 1984, un volum, de succes, de romanţe şi alte piese componistice, apreciat de personalităţi de seamă muzicale ale timpului. Multe dintre compoziţiile sale ne evidenţiază legătură cu folclorul meleagurile natale: „Someş, Someş, apă rece”, „Când de-acasă am plecat”. Ne-a vorbit şi despre volumul „50 de melodii din Maramureş”, pe care a încercat să-l publice la Casa Creaţiei Populare Maramureş, neizbutind însă. Ne-a arătat şi volumul de „Colinde din Chelinţa, Maramureş”, şi alte lucrări de folclor muzical în manuscris. Trudă multă a depus pentru cauza folclorului muzical.

La Ulmeni s-a inaugurat noul sediu al Liceului George Pop de Băseşti

Scris de Mihai Sălceanu, 10 septembrie 2013

 

În Ulmeni s-a inaugurat luni, 9 septembrie, una dintre cele mai moderne instituţii de învăţământ din Ardeal. Este vorba de noul sediu al Liceului Teoretic „George Pop de Băseşti”. Evenimentul a avut loc în prezenţa unui număr mare de participanţi, inclusiv autorităţi din judeţele Satu Mare, Sălaj şi Maramureş. Menţionăm că Fundaţia Sfântul Anton de Padua administrează 6 licee cu sediile în Satu Mare, Baia Mare, Ulmeni, Sighetu Marmaţiei, Târgul Lăpuş şi Vişeul de Sus.

Elevii din Ulmeni vor avea posibilitatea să înveţe într-o cladire nou construită şi utilată la standarde moderne. Piatra de temelie a fost pusă în 4 iulie 2012, un an şi două luni fiind de ajuns pentru ca noua clădire să poată fi dată în folosinţă, după cum au arătat cei din conducere. Clădirea construită pe 3 nivele dispune de 6 săli de clasă, birouri şi o sală festivă de aproximativ 300 de locuri.

“Mi-am împlinit un vis, acela de a duce mai departe tradiţia familiei mele, a străbunicului meu, George Pop de Băseşti, cel care s-a luptat pentru emanciparea, atât prin cultură cât şi prin credinţă, a neamului românesc”, a spus Aurora Puşcaş, directoarea Liceul Teoretic „George Pop de Basesti” din Ulmeni.

Slujba de sfinţire a fost săvârşită de către arhiereul vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, PS Iustin Sigheteanul.

 

Sursa: Informatia Zilei

LA ULMENI

Şi-a vândut pământul ca să ridice o biserică

• Ioan BUDA ŢEŢU

Biserica ortodoxă cu hramul "Sfinţii Arhangheli" din Ulmeni are o poveste întinsă pe durata a trei secole.

Ridicată în 1720, de către credincioşii greco-catolici din Şomcuta Mare, biserica ar fi fost distrusă, poate, în 1895, când în capitala Chioarului a fost ridicată o biserică nouă. Atunci, unul dintre bogătaşii din Ulmeni s-a decis să vândă din pământurile sale şi să o aducă la el în localitate. Biserica este şi acum funcţională, aici fiind efectuate slujbe religioase, nunţi sau botezuri.

El a cumpărat biserica, el a ridicat-o...
În faţa bisericii este o troiţă ridicată în memoria ctitorului bisericii. Pe troiţă scrie că este ridicată "În memoria lui Covaciu Maşteiu, născut 1844, care spre mărirea lui Dumnezeu o zidit biserica aceasta din averea sa proprie la an 1895. So redicat crucea aceasta pe spesele sale la an 1906 şi-i va fi monument. Să-i fie amintirea binecuvântată."
Stră-strănepotul său, Mircea Covaciu, povesteşte despre ctitorul bisericii că era unul dintre cei mai bogaţi oameni din zonă. Avea pământuri şi câteva dintre ele le-a vândut când a cumpărat biserica. A adus biserica din Şomcuta Mare şi a aşezat-o pe o fundaţie pe care o făcuse cu piatră de la Ţicău. A ridicat biserica în mare parte singur, fiind ajutat de credincioşi la anumite lucrări mai grele. În timp ce se monta biserica, prin zonă a trecut un pictor italian, care a fost plătit pentru a reface pictura. Biserica era din lemn, peste el a fost aşezat un strat de tencuială, s-a pictat, dar de-a lungul anilor pictura s-a şters şi s-a zugrăvit peste ea. "S-a făcut o greşeală. A rămas doar iconostasul", spune Mircea Covaciu.

Rugăminte pe patul de moarte
Covaciu Maşteiu a avut doi copii, amândoi fiind trimişi la şcoli înalte. Băiatul era inginer şi s-a stabilit în Timişoara. Mircea Covaciu spune că nu l-a cunoscut. Fiica, tot intelectuală, a locuit în ultima perioadă a vieţii în Dej, dar venea la mormântul tatălui său în fiecare an, de Luminaţie. 
"Fata lui a murit prin 1986-87. Nu ştiu când, dar a venit apoi un preot din Dej la mine şi mi-a spus că i-a zis pe patul de moarte că, dacă se demolează centrul oraşului (conform politicii ceauşiste de sistematizare a localităţilor - n.r.), să mut eu mormântul tatălui său. Nu a avut copii, de aia m-a rugat pe mine", povesteşte stră-strănepotul lui Covaciu Maşteiu. 
Nu a fost nevoie să fie mutat mormântul din curtea bisericii, dar a trebuit reparată troiţa ridicată în memoria ctitorului bisericii. În 2006, la 100 de ani de la ridicarea troiţei, o furtună ce a lovit zona Ulmeni-Arduzel a dărâmat un brad mare ce crescuse lângă ea. Atunci a fost nevoie să fie reparată troiţa, partea de sus fiind refăcută din marmură, nu din piatră, cum fusese iniţial.
Biserica este trecută pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: MM-II-m-A-04787.

 

 

Sursa:Glasul Maramuresului

Chelinţa - un sat uitat de lume, locuit de romi



JOI, 05 SEPTEMBRIE 2013

SCRIS DE IULIA B. MUREŞAN


Este de neimaginat cum în secolul nostru mai pot trăi oameni, fie ei şi romi, în condiţii cumplite, vitrege de viaţă, în case asimetrice, tip dărăpănătură, construite din lut, paie şi bârne (trunchiurile copacilor tăiate din pădure), într-o mizerie de neînchipuit, în compania unui miros pestilenţial, greu de suportat, înghesuiţi într-o cămăruţă câte 13 suflete! Când i-am văzut, i-am asemuit cu populaţia din Somalia. Oameni paşnici, dealtfel, cu frica lui Dumnezeu, mulţi dintre ei pocăiţi, care nu fură şi nu dau în cap nimănui. Este de neimaginat, de asemenea, cât de puţin cer oamenii aceştia de la viaţă! Pentru ei, ţelul suprem este ca primarul să le tragă nişte stâlpi de curent, pentru a avea lumină în casă! Altceva nimic! Opt familii încă nu au curent, nici televizor, nici frigider, nici maşină de spălat. Au paturi confecţionate de ei din lemnele aduse din pădure. O mamă s-a revoltat în faţa noastră că s-a săturat să mai spele cu mâna după trei copii care toată ziua se murdăresc. Vrea şi ea o maşină de spălat pe care şi-o permite s-o cumpere, la second hand, însă... n-are curent. 
Nici nu poate fi vorba despre drumuri asfaltate, despre condiţii umane. O altă romă, Soltenia Cardoş, s-a plâns că, pentru a ajunge la casa ei din deal, trebuie să treacă prin ogrăzile altor trei vecini pentru că nu s-a construit încă un drum până la casa ei.
Familia Rozalia Şerban (văduvă, cu trei băieţi însuraţi) locuieşte într-o casă cu două camere. Membrii familiei numeroase numără 11 suflete. Printre acestea sunt trei copii micuţi, până într-un an. Trăiesc din ajutor social, alocaţiile copiilor şi mai merg să muncească cu ziua unde sunt chemaţi, pentru a-şi rotunji veniturile. Părerea lor despre primar este bună: "A făcut destule pentru noi. Este foarte bun ca primar (n.n. Lucian Morar). Da' ce să facem că şi noi suntem mulţi (râde). Nu sunt servicii nicăieri. Nici băieţii mei nu lucrează. Mai am unul plecat în Grecia, pe care l-au disponibilizat acum. Ce să facem, să dăm în cap oamenilor? Nu, că suntem cu frica lui Dumnezeu. Mâncăm cât avem, cât nu, răbdăm de foame. Nu toţi ne putem realiza în străinătate. Avem noroc cu magazinul de lângă noi, că ne dă mâncare pe listă. Ne aşteaptă şi două luni. Tare cumsecade sunt oamenii ăştia. Ce ne-am face fără ei? Nu vedem toată ziua decât fasole, cartofi, varză, bonuri, liste şi datorii. Da' îi bine şi aşa cât nu murim de foame"- a declarat Rozalia Şerban.
Altor două familii le-a înghiţit pământul casele, în urma unei alunecări de teren. Au primit de la primar câte o baracă, unde-şi trăiesc viaţa. De multe ori, iarna, îngheaţă în ele, acestea fiind confecţionate din tablă. 
Dorin Şerban locuieşte pe o stradă fără curent electric. De 7-8 ani n-a văzut. Acesta propune primarului să le tragă bani din ajutorul social, doar să le instaleze stâlpi de iluminat în zonă. Câţiva dintre copii sunt de şcoală şi n-au cum să meargă să înveţe. În situaţia aceasta sunt opt familii. Contrastul cel mare este că, povestind ei situaţia prin care trec, condiţiile cumplite de viaţă şi lipsa banilor, îşi permiteau totuşi să tragă dintr-o ţigară şi să bea câte o înghiţitură de cafea. Doar sunt şi ei oameni, nu?

 

Sursa:Graiul Maramuresului

Peste 100 de copii în tabăra de creaţie de la Ulmeni

 Autor: Alina TALPOŞ | (02 septembrie 2013, 08:28)
  • Peste 100 de copii în tabăra de creaţie de la Ulmeni

Săptămâna trecută, la Ulmeni s-a derulat tabăra de creaţie Ars Campus, manifestare ajunsă la cea de-a doua ediţie şi organizată sub egida Asociaţiei cultural-creştin-umanitare Ars Vivat, în parteneriat cu Primăria locală şi Liceul Tehnologic Dr. Florian Ulmeanu.

Ideea organizării taberei îi aparţine Ginei Călăuz, city-managerul oraşului Ulmeni, care şi-a dorit de multă vreme să realizeze o asemenea manifestare în beneficiul comunităţii locale. „Am o satisfacţie interioară maximă, deoarece am reuşit să-i mobilizăm pe aceşti copii şi să-i iniţiem în activităţi plăcute, menite a le dezvolta simţul artistic. Îmi doresc permanentizarea acestui proiect pilot pe viitor”, a conchis Gina Călăuz.

În acest an, au fost prezenţi în tabără 10 artişti plastici de renume din ţară, cu toţii răspunzând invitaţiei de a participa la această tabără fără a fi remuneraţi în vreun fel. Este primul an în care sunt implicaţi şi copiii şi tinerii comunităţii într-o astfel de activitate, iar organizatorii au fost uimiţi de numărul mare de elevi care au dorit să ia parte la aceste activităţi, înscriindu-se la tabără. 113 copii şi tineri au frecventat în aceste zile atelierele de creaţie organizate de artiştii coordonatori ai taberei.

Directorul de tabără a fost Marcel Stanciu, profesor la Palatul Copiilor din Baia Mare, care a apreciat toate activităţile derulate în zilele trecute la Ulmeni: „Este salutară ideea de a organiza o tabără pentru copiii din zonă şi m-am bucurat să văd că interesul a fost foarte mare, având în fiecare zi între 90 şi 100 copiii pe atelierele de lucru. Este deosebit de important ca autorităţile să investească în copii şi educaţia lor, deoarec ei sunt viitorul”.

# Icoane pe foiţă metalică, zgărdane, modelaje şi picturi

Lucrul pe ateliere a fost captivant pentru fiecare participant la tabără. S-au insuflat micilor artişti secrete din domeniile picturii, modelajului, metaloprastiei, graficii, realizării zgărdanelor, fotografiilor şi land artului. Fiecare participant a avut ocazia de a-şi exersa aptitudinile artistice pe mai multe domenii ale artei, activităţile desfăşurate stimulându-le creativitatea, solicitându-le atenţia, îndemânarea, inteligenţa şi abilitatea de socializare.

Am poposit în atelierul de zgărdane, coordonat de artisul plastic Maria Stanciu, profesor la Palatul Copiilor din Baia Mare. Cei 18 copii antrenaţi în confecţionarea frumoaselor podoabe din mărgele pentru înfumuseţarea gâtului şi-au realizat fiecare câte un zgărdan, pe care îl vor purta cu mândrie la costumul popular îmbrăcat la ocazii speciale. Modelele specifice adoptate au fost cele din zona Codrului, fiecare copil muncind între 12 şi 16 ore la realizarea propriei podoabe. Culorile predominante folosite au fost alb ţi negru, specifice costumelor care se poartă în zonă.

O aglomeraţie mare a fost şi în atelierul de metaloplastie, condus de prof. Florin Lazăr de la Clubul Copiilor din Jibou. Copiii au fost îndrumaţi cu multă răbdare să realizeze icoane sau forme animaliere pe foiţă de aluminiu sau cupru. Este un meşteşug destul de rar întâlnit în ţară, care presupune o tehnică de prelucrare pe verso, în basorelief. Cei care au dat curs acestei provocări au avut nevoie de un control bun asupra desenului şi a volumului. Confecţionarea unei icoane durează două zile în cazul unui începător. Vasile Mugur, elev în clasa a XI-a, aflat la masa de lucru, a precizat: „N-am mai făcut aşa ceva şi chiar sunt încântat de ceea ce am învăţat aici, în tabără. Sunt foarte mândru de lucrarea meu. Am pus mult suflet în realizarea ei şi am descoperit că-mi place să lucrez folosind această tehnică a metaloplastiei”.

# Foc de tabără in ultima seară

Manifestarea s-a încheiat duminică seara cu un impresionant foc de tabără, pe terenul aflat în vecinătatea sălii de sport. Managerul proiectului, prof. Gina Călăuz a precizat că intenţionează să facă lobby pentru deschiderea unui club al copiilor în oraşul Ulmeni, având în vedere faptul că există spaţiul disponibil unde să se desfăşoare astfel de activităţi.

Primarul Lucian Morar a conchis: „Este o bucurie pentru noi că am reuşit să sprijinim derularea unor activităţi cultural artistice de amploare în oraşul nostru. Cu atât mai mult suntem mulţumiţi că am reuşit să oferim acestor copii, care au participat în acest zile la activităţi, o săptămână recreativă de neuitat. Ne străduim să sprijinim astfel de demersuri, deoarece cultul pentru frumos trebuie inoculat din fragetă pruncie, iar aceasta a fost ocazia perfectă pentru a-i determina pe copiii noştri să socializeze şi să se bucure împreună, sub patronajul artei”.

 

 

 

 


Luni (26 august), la Casa de Cultură din Ulmeni s-a dat startul celei de-a doua ediţii a taberei de creaţie "Ars Campus". Evenimentul se derulează pînă în data de 3 septembrie, sub egida asociaţiei cultural-creştin-umanitară "Ars Vivat" din Ulmeni şi a partenerilor: Primăria oraşului Ulmeni şi Liceul Tehnologic "Dr. Florian Ulmeanu". 
Deschiderea oficială a taberei a avut loc în prezenţa primarului oraşului Ulmeni, Lucian Morar, şi a cuprins prezentarea artiştilor plastici sub îndrumarea cărora cei 93 de copii şi tineri din Ulmeni şi satele aparţinătoare vor fi iniţiaţi în domeniul artei în cadrul următoarelor ateliere de lucru: pictură, sculptură (modelaj), metaloplastie, grafică, land art, foto şi zgărdane. La manifestare au mai fost prezenţi şi: pr. Radu Botiş, preşedintele asociaţiei amintite, conducerea Liceului  Tehnologic "Dr. Florian Ulmeanu": Ancuţa Rus, director, şi Maria China, director adjunct, cadre didactice, consilieri locali, copiii şi tinerii participanţi în tabără, părinţi şi bunici. Tot în debutul taberei, prof. Gina Călăuz, managerul proiectului, le-a expus celor prezenţi activităţile şi lucrările realizate la prima ediţie. "Ideea întocmirii acestui proiect şi a derulării activităţilor a apărut ca o necesitate de formare locală şi din dorinţa de a continua activităţile şi rezultatele de excepţie de la ediţia anterioară", a adăugat managerul de proiect. Activităţile instructiv-educative din acest an vor fi îmbinate cu activităţi de recreere şi petrecere a timpului liber. Proiectul contribuie astfel la dezvoltarea şi formarea percepţiei artistice în rîndul tinerilor, la stimularea spiritului competiţional între participanţi, la dezvoltarea şi cultivarea relaţiilor de socializare, comunicare şi prietenie.

 

Sursa:Graiul Maramuresului

De o sută de ani - cu bacul peste podul din Ulmeni spre Chelinţa

DUMINICĂ, 01 SEPTEMBRIE 2013

SCRIS DE IBM


O formă rudimentară de transport a rămas încă şi în zilele noastre la Ulmeni. Pod peste Someş nu există, iar autoturismele sunt încărcate pe un fel de plută care-i spune bac şi trecute pe malul celălalt al Someşului, contra sumei de 5 lei. Această practică există de aproximativ 100 de ani, după spusele celor doi vâslaşi. Pe bac lucrează două persoane, care, cu o botă lungă, în loc de vâslă, fac ca bacul să se "urnească" din loc. Multă lume care trece Someşul în acest fel, pentru prima dată, are emoţii, de frică să nu se scufunde.
Una dintre persoanele care lucrează pe bac ne spune: "Pot să încarc  autoturisme până la maxim 7 tone, când e apa mică şi 130 tone când apa e adâncă. Au fost şi accidente. Apoi, într-o iarnă, un autoturism în care, ca şi pasageri erau  un tată şi doi copii, au încercat să treacă Someşul îngheţat cu maşina. Sigur, gheaţa s-a spart, iar maşina s-a scufundat. Atunci o fost grav că a murit unul dintre cei doi copii".
Cu toate acestea, toţi primarii care s-au perindat prin Ulmeni au rămas indiferenţi la asemenea practică rudimentară. Fiecare dintre ei a promis că va construi un pod mare şi frumos. 
N-au făcut-o nici în 2013. Motivul: nu sunt bani.  Altă cale cu autoturismul nu există de a ajunge la celălalt mal. Există doar o cărare pe care poţi merge pe jos sau cu bicicleta. În rest, Chelinţa este un sat izolat iarna, când bacul nu funcţionează.

Sursa:Graiul Maramuresului

Tabara de creaţie la Ulmeni

• Alina TALPOŞ

În 26 august, la Casa de Cultură din Ulmeni a avut loc deschiderea taberei de creaţie "Ars Campus", manifestare ajunsă la a II-a ediţie.

Tabăra se derulează sub egida Asociaţiei cultural-creştin-umanitare "Ars Vivat" Ulmeni şi are ca parteneri primăria oraşului, respectiv Liceul Tehnologic "Dr. Florian Ulmeanu". Deschiderea oficială a taberei a avut loc în prezenţa primarului Lucian Morar şi a fost urmată de prezentarea artiştilor plastici sub îndrumarea cărora cei 93 de copii şi tineri din Ulmeni şi localităţile aparţinătoare, înscrişi la tabară, vor fi initiaţi în domeniul artei plastice, în cadrul atelierelor de lucru: pictură, sculptură (modelaj), metaloplastie, grafică, land art, foto, zgărdane. Au mai fost prezenţi la eveniment preşedintele Asociaţiei, preotul Radu Botiş, precum şi numeroşi reprezentanţi ai comunităţii locale. Gina Călăuz, managerul proiectului, a prezentat slideshow-uri privind activităţile şi lucrările realizate anul trecut, pentru a realiza o retrospectivă a precedentei ediţii a taberei.

 

Data 29-08-2013

Sursa:Glasul Maramuresului

 

Lansare de carte

                                   

                                            Sub semnul “ Din suflet prin Cuvânt“

 

            Luni, 19 august, când ziua se îngemăna cu amurgul, pe Terasa din interiorul Palatului Banffii ( Muzeul de Artă din Cluj-Napoca) a avut loc un eveniment cultural deosebit ce s-a dorit, la propunerea scriitorului Al.Florin Ţene, preşedintele Ligi Scriitorilor Români, a se desfăşura şi sub semnul apropiatei sărbători a Zilei Naţionale a Limbii Române, din 31 august,   iniţiată de Corneliu Leu la care a participat ca fondator şi Liga Scriitorilor.

            În cadrul acestei manifestări literar-artistice, deschisă de jurnalistul Claudiu Pădurean au fost lansate două cărţi de excepţie: “ Geneza“ de Ioan Ciorca, prima carte, dintr-o serie de 21 de volume aparţinând colecţiei “Carte pentru suflet “, apărută sub egida Asociaţiei cultural creştin umanitară “Ars Vivat “, din Ulmeni-Maramureş. Fiind vorba de Cărţile Scripturii în prima adaptare integrală  în versuri din literatura română, şi studiul preotului stavrofor Radu Botiş “Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos”. Despre cele două cărţi au vorbit: Claudiu Pădurean, Mihaela Rotaru, Ioan Ciorca, pr.Radu Botiş, prof.Valeria Oros şi George Terziu.  

            Traian Corneanu(a susţinut o alocaţiune despre folcloristul Emil Gavriş ). Al.Florin Ţene, membru corespondent al Academiei Americană Română, cu această ocazie a înmânat preotului Radu Botiş, membru Ligi Scriitorilor, Filiala Maramureş, medalia”Virtutea Literară “, semn de recunoştiinţă pentru activitatea depusă în promovarea culturii şi a educaţiei moral-creştine în rândul tinerilor. Al.Florin Ţene a încheiat cuvântarea  cu poemul “Gloria Limbii Române “, poem apărut în presa literară cu ocazia apropiatei Zilei Naţionale a Limbii Române.

            Manifestarea, apreciată de numerosul public prin vii aplauze, a fost onorată  cu prezentarea unui CD dedicat memoriei lui Emil Gavriş, conţinând o parte din piesele acestuia, iar cântăreaţa Andreia Botiş, cunoscută din emisiunile TV ale realizatoarei Marioara Murărescu, a susţinut un recital de melodii populare maramureşene.

 

                                                                                                Prof.Antonia Bodea

 

 

Ulmeni, capitala artei plastice din Ţara Codrului

• Alina TALPOŞ

În Ulmeni se va organiza, în această vară, începând cu data de 11 august, Tabara de (re)creaţie-artă plastică Ars Campus, manifestare ajunsă la ediţia a II-a.

Prima ediţie a taberei a avut loc în vara anului 2011, bucurându-se de un real succes. Partener în proiectul este primăria locală, care şi-a propus să sprijine implicarea tinerilor în manifestări cultural artistice menite a le stimula creativitatea. Activităţile vizează de fapt iniţierea copiilor şi tinerilor din Ulmeni şi localităţile aparţinătoare în domeniul artei plastice. "O conjunctură favorabilă va da posibilitatea ca, prin unirea eforturilor organizatorilor, artiştilor plastici, partenerilor şi a sponsorilor care susţin un asemenea demers, copiii şi tinerii din zona Ulmeni să fie iniţiati în domeniul artei plastice", a conchis Gina Călăuz, managerul proiectului. Rezultatele selecţiei se vor transmite până în 12 august a.c.. Începând cu data de 25 august, copiii şi tinerii selecţionaţi la tabară vor frecventa atelierele de lucru pe diferite domenii ale artei plastice sub îndrumarea a zece artişti plastici cu experienţă relevantă în acest domeniu. Activităţile  instructiv-educative vor fi îmbinate cu acţiuni de recreere şi petrecere a timpului liber. Proiectul îşi propune să contribuie la dezvoltarea şi formarea percepţiei artistice în rândul tinerilor, stimularea spiritului competiţional între participanţi, dezvoltarea şi cultivarea relaţiilor de socializare, comunicare şi prietenie.

 

Sursa:Glasul Maramuresului

Carte aparuta sub egida ARS VIVAT

ULMENI

Şantiere blocate din lipsa banilor

• Alina TALPOŞ

Două mari proiecte de investiţii sunt demarate la Ulmeni din 2012, iar în prezent şantierele sunt pustii din cauza lipsei banilor.

Este vorba de lucrările la canalizare, care s-au stopat din lipsa fondurilor, după ce au fost demarate în mare trombă anul trecut. Lucrările s-au derulat în localităţile Arduzel şi Mânău. Proiectul de investiţii este finanţat din Fondul de Mediu şi prevede extinderea reţelei de canalizare în localităţile aparţinătoare oraşului Ulmeni. Până în prezent, stadiul de execuţie pe şantier este de aproximativ 20%, iar banii reprezentând prima tranşă de plată nu au fost încă plătiţi, pentru a putea fi viraţi constructorului. 
Un alt proiect de investiţii demarat în oraş este cel privind amenajarea parcului din centrul Ulmeniului. Lucrările sunt însă blocate din toamnă, aşteptându-se virarea banilor către firma executantă. Autorităţile locale au făcut numeroase adrese la Administraţia Fondului pentru Mediu în scopul plătirii sumelor restante, dar deocamdată nu s-a făcut niciun progres în această direcţie. Primarul din Ulmeni, Lucian Morar, a făcut numeroase drumuri în capitală, pentru a solicita aceşti bani, însă nu a primit vreun răspuns concret cu privire la decontarea sumelor restante. Explicaţia celor de la AFM a fost că lucrează cu deficit de personal şi instituţia a trecut prin reorganizare. Toată lumea cunoaşte însă faptul că actualul guvern a blocat toate proiectele de investiţii demarate, deoarece s-a ajuns la fundul sacului. Situaţia de la Ulmeni este una general valabilă în toată ţara. Nimeni nu poate şti când vor fi reluate lucrările pe şanţierele din judeţ. Primarii speră ca în acest an să le fie alocate măcar sumele restante, pentru a putea scăpa de presiunile făcute de construtorii care ameninţă cu blocarea conturilor.

 

Sursa:Glasul Maramuresului

 

Sustineti editarea pe suport dvd/cd a Bibliei versificate (audiobook).


Autor:Ioan Ciorca


Tel.0745583224


stirileprotv.ro/.../noul-testament-rezumat-in-patru-vers...



                                                  Editia a II a

 

                            Carte aparuta sub egida ARS VIVAT

SĂRBĂTOARE ÎN SATUL LUI PETRE DULFU

Roata, danţ vechi de 100 de ani,rejucat după patru decenii

• Alina TALPOŞ

Reportaj

Data 28-05-2013

O sărbătoare tradiţională de amploare a avut loc duminică, în localitatea Tohat, unde s-a născut şi a copilărit cunoscutul om de litere Petre Dulfu.

Tohătanii s-au adunat cu mic cu mare la căminul cultural din centrul localităţii pentru a participa la prima ediţie a sărbătorii "Ästa-i danţu’ din bătrâni la Feconda" - nume pe care l-a purtat la origini Tohatul. Mare parte dintre localnici au scos de la naftalină straiele populare, dorind să arate oaspeţilor frumuseţea portului tradiţional. Evenimentul a fost aşteptat cu mare emoţie, deoarece în Tohat nu a mai avut loc o manifestare culturală de zeci de ani. Lăudabila iniţiativă a organizării unui astfel de program aparţine profesoarei Ana Mateşan (65 ani), care este originară din Sălsig şi este căsătorită la Tohat. Aceasta a mărturisit că se simte împlinită, deoarece a reuşit să-i adune la Tohat chiar şi pe fiii satului plecaţi departe.

Danţul la şură, readus în viaţa sătenilor
Sala căminului cultural s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru cei adunaţi la sărbătoare, iar voia bună şi veselia se citeau pe feţele tuturor. Programul artistic a fost deschis de corul Bisericii din Tohat, condus de preotul Cosmin Tohătan, care a interpretat melodii tradiţionale de rezonanţă. Un moment emoţionant l-a constituit recitarea a trei poezii dintre celebrele scrieri ale lui Petre Dulfu. Acestea au fost rostite de localnici iubitori de folclor şi tradiţii, care s-au emoţionat până la lacrimi atunci când au recitat la scenă deschisă versurile poetului, fiind încurajaţi de aplauzele generoase ale asistenţei. A urmat o suită de dansuri şi cântece populare. Startul la distracţie l-a dat Ansamblul ,"Plaiuri Someşene" Fărcaşa, iar voia bună a fost întreţinută de membrii Ansamblului "Codrenii" din Ulmeni. Apoi, au urcat pe scenă reprezentanţii Ansamblului "Tradiţii Maramureşene" din Baia Mare.

"Foaie verde foi de soc/ Să pornim alta din loc"
Cel mai emoţionant moment al programului artistic a aparţinut dănţăuşilor din Tohat, care au pregătit un dans de excepţie. Cu ajutorul bătrânilor din sat au fost recompuse coregrafia danţului şi strigăturile specifice. Cele şase perechi de dansatori au reuşit să impresioneze pe toată lumea cu autenticul moment artistic. Danţul se numeşte "Roata" şi a fost iniţiat pe timpuri de un fiu al satului, Ionul lui Irimie. Momentul a fost cu atât mai emoţionant, cu cât nu s-a mai dansat în sat de mai bine de 43 de ani. A fost redescoperit cu ajutorul familiei Aurel şi Rujica Bran, care şi-au amintit întocmai stilul de dans şi strigăturile: "Foaie verde foi de soc/Să pornim alta din loc./Las-o asta ducă-să,/Vie alta puie-să;/Lasă meargă cea ciupoasă,/Vie alta mai frumoasă".
După finalizarea programului artistic, jocul s-a mutat de pe scenă în sală. Cei mai emoţionaţi au fost bătrânii, care priveau de pe margini perechile de dănţăuşi de pe ring. Lenuţa Chiş (78 ani) a mărturisit: "Am venit şi eu să văd ceva ce n-am mai văzut de zeci de ani şi mi-am adus aminte de vremurile tinereţii, când danţul la şură era cel mai aşteptat eveniment al săptămânii. Duminica, după ieşitul de la biserică, toată lumea se aduna într-o şură la danţ şi până seara se juca fără oprire sub cetera lui Victoru lui Patric. Fetele din sat aduceau pe rând de mâncare la tizeş şi la muzicanţi. Ele nu aveau voie să meargă la danţ neînsoţite de părinţi. De feciorul conducea fata acasă, mama sau bunica tinerei era în spatele lor. Aşa o fost lumea. Când am văzut danţul acela vechi, pe care am jucat şi eu în tinereţe, m-au năpădit lacrimile".

Coşercile, mândria gospodinelor
O impresie deosebită au făcut coşercile frumos gătite de gospodinele din Tohat, care s-au străduit să le ofere oaspeţilor cele mai gustoase preparate. Acestea au fost udate din belşug cu horincă, iar distracţia a continuat până târziu. Gina Călăuz, city-managerul oraşului Ulmeni, fiică a satului, a prezentat una dintre cele mai bogate coşerci aduse la paradă, plină cu produse tradiţionale dintre cele mai apreciate de gurmanzi. Primarul oraşului Ulmeni, Lucian Morar, s-a angajat că va sprijini şi pe viitor organizarea acestui eveniment, deoarece este un prilej ideal pentru ca lumea să se reîntâlnească şi să se redescopere, straiele populare să fie scoase la vedere şi dansul tradiţional să fie gustat şi de tinerii din zonă. Numai astfel aceştia vor prelua obiceiurile şi vor putea să le transmită mai departe peste generaţii.

 

Sursa:Glasul Maramuresului

Poveşti din Ţara Codrului

Profesorul de Istorie, Traian Rus, scoate la iveală o carte, astfel numită (apărută la Ed. TEOGNOST, Cluj-Napoca, 2013).
Viaţa unui dascăl/profesor de la ţară se desfăşoară/are loc într-un spaţiu limitat, să nu zicem anonim din punct de vedere al localităţii. Care poate deveni importantă prin, pur şi simplu, existenţa sa. "Omul sfinţeşte locul" - se spune. Azi, putem afirma: "Locul sfinţeşte omul".
Deşi cu afinităţi de Învăţător care "este făclia care se stinge luminând", Profesorul Traian Rus a reuşit, deşi cam târzior, să facă din locul în care s-a "măritat" - este ginere în Oarţa de Sus - un loc de meditaţie asupra a ceea ce am fost/ce şi cine suntem. Nu poate fi deloc puţin. Nu poate fi decât ceea ce suntem noi înşine. Atâta cât putem să fim, existând cu faţă curată în vremelnicele treceri ale zilei de ieri/de azi/de mâine-poimâine.
O carte (trans)scrisă de Profesorul Traian Rus. De fapt, este viaţa sa. A Domniei Sale. Zice, fără să rostească: "Am reuşit să fac o lucrare. Este, în fapt, întreaga mea viaţă. Sunt EU". Este o cronică a unei vieţi dăruite cunoaşterii. De Sine.
Mă uit la "casa cu pereţi albaştri, cum rostea Poetul Ion Iuga. A devenit Muzeul din Oarţa de Sus. Cu mare efort pentru Profesorul Traian Rus, dar şi "ajutorul/invidia" pe care le-a simţit.
Cartea "Poveşti din Ţara Codrului" se citeşte cu plăcere: asemenea unor "Cronici" de acum câteva sute de ani. Este un fapt: al dăinuirii în timp.
Începe cu Ioan Alexandru, poema "Casa părintească": "Sat transilvan, căsuţe din pământ,/ Muşcate la fereastră, busuioc la grindă,/ Ştergar curat, icoane pe pereţi, / Ziua-Nvierii şi noapte de colindă".
Apoi, face o "dare de seamă" asupra Istoriei. Cu ilustraţii. Cu sinteze asupra zonei. Se redă şi "Imnul Şantierului", din 1985, de pe Ogrăzi, unde s-au descoperit 303 denari de argint: "Haide, hai pe şantier!/ Nu te teme, nu-i lejer. Refren: Ograda-i plină de monezi/ Trebe numai să le vezi".
Istoria este… istorie: despre Bodava, Ghiile Botei, Moneta de Histria, tumulul şi tezaurul de aur de la Oarţa de Sus - Bicaz, dar şi George Pop de Băseşti, Vasile Lucaciu. Şi scrisori din război, Şi consemnări despre personalităţi din zonă.
Cele mai interesante pentru noi, contemporanii, sunt "dialogurile" actuale, cu oamenii din sat. Rapsozi, care chiar horesc şi se "reproduc" aceste texte. Texte de folclor, "poveşti" despre locuri şi oameni, despre dascăli şi cărţi, despre Muzeul Satului "Muzeul sufletului nostru".
Cartea se citeşte nu numai din curiozitate, ci cu sufletul deschis.
Prin Prof. Traian Rus, Oarţa de Sus revine la o viaţă pe care o are din străvechime, şi ştie să şi dăinuie: "U-iu-iu, până ce-s viu/ Dacă-oi muri, mort să hiu"!
Este o laudă că mai avem asemenea oameni.

                                                                          Dumitru IUGA

 

GELU DRAGOŞ:Oarţa de Sus, un loc binecuvântat de Dumnezeu!


 
        Sâmbătă, 11 mai, într-o autentică zi de vară la ce temperaturi erau afară, împreună cu preşedintele Ligii Scriitorilor din Maramureş dr. Mihai Ganea şi consoarta dânsului, criticul literar Virginia Paraschiv am poposit pentru prima dată în Oarţa de Sus, meleaguri codreneşti minunate, unde, în zilele de 11 şi 12 mai au loc mai multe manifestări sub înaltul patronaj al Mitropolitului Clujului, Sălajului şi Maramureşului, Înalt Preasfiinţia Sa ANDREI ANDREICUŢ ( foto ) ocazionate de lansarea cărţii „Poveşti din Codru”, Editura „Teognost”, Cluj Napoca a scriitorului Traian RUS şi a Hramului Bisericii Ortodoxe din localitate.

     Sâmbătă, 11 mai, la iniţiativa inimosului profesor Traian Rus, profesor de istorie-geografie între anii 1970-2010 la Oarţa de Sus, dintre care 25 de ani director al şcolii, a avut loc Sfinţirea troiţei ( restenirii adusă din Stremţ şi datată din 1904! ) din curtea Muzeului Satului de către Înalt Preasfinţia Sa, Mitropolitul Andrei Andreicuţ, în prezenţa prefectului Anton Rohian, a primarului prof. Bogdan Pop, a membrilor LS MM şi a unui numeros public.
A urmat prezentarea cărţii „Poveşti din Codru”, moderator scriitorul Milian Oros, preşedintele Asociaţiei culturale „Bodava”, apoi s-a ales Boactărul satului” în persoana unui personaj pitoresc, pe numele lui Dorel Bancoş. La final, numerosul public din curtea Muzeului Satului a fost încântat de Programul cultural-artistic pregătit şi regizat de către cunoscuta cântăreaţă Malvina MADAR IEDERAN.
    Duminică, 12 mai va fi Hramul Bisericii Ortodoxe din Oarţa de Sus şi se aşteaptă puhoi de credincioşi, majoritatea dornici să-l reîntâlnească pe Înalt Preasfiinţia Sa, Mitropolitul Ardealului ANDREI!

    Nu pot la final de articol, să nu remarc munca titanică depusă de profesorul Traian Rus şi cei din preajma dumnealui pentru înfiinţarea unui Muzeu al Ţării Codrului  cât şi manifestarea de ţinută care a avut loc ieri! A fost o prelungire a orelor de istorie pe care le ţinea dumnealui în cei peste 40 de ani la orţeni! Ce minunaţi oameni au „răsărit” în timp de acolo, domnule Profesor!
 
                                                                                 

 

 

Vasile Iuga de Sălişte – un cavaler al memoriei neamului 

Sun la poarta locuinţei lui Vasile Iuga, editorul şi preşedintele Societăţii Culturale Pro Maramureş „Dragoş-Vodă”. Apare, îmbrăcat într-un impecabil costum negru. La cei 62 de ani ai săi, Iuga e un ins longilin care, înainte de a începe discuţia noastră mă invită să-i văd tipografia şi legătoria de cărţi, aflate la etaj. Între rafturile bibliotecii observ zeci de exemplare legate în piele din „Diplomele maramureşene din secolele XIV-XV”, ale lui Ioan Mihaly de Apşa, iar pe mese, în tomuri, filele lucrării în curs de apariţie, „Oameni de seamă ai Maramureşului. Dicţionar 1700 – 2010”. Gazda se mişcă repede prin încăpere, cu agilitate, asemeni unui alchimist aflat în laboratorul său, mângâind, în trecere, stivele de hârtie şi sulurile de piele cu o dragoste aproape paternă.

 Urmaş de voievozi

 Coborâm în salonul de la parter şi luăm loc la o masă din lemn masiv. Bărbatul, un om evident foarte ocupat, nu pierde vremea cu conversaţii inutile. Îşi evocă, din start, primii ani de viaţă şi şcoala generală, absolvită în oraşul Săliştea de Sus, localitate a Maramureşului Istoric. Îşi începe povestea cu evocarea figurii bunicului său, Ion Iuga, cantorul bisericii din localitate şi combatant în Primul Război Mondial, a cărui vorba nu a uitat-o nici azi: „Mă copile, dacă îi ajunge la viaţa ta un pic de domn, să nu uiţi să scrii despre istoria Maramureşului şi a voeivozilor Bogdan şi Iuga, care-s strămoşii familiei noastre.” Îl tot sfătuia, de asemenea, să se ferească de politică, fiindcă-i  – aşa cum este… Bunicul lui şi-a luat şi „doza” de detenţie politică, asemeni majorităţii preoţilor sau diacilor greco-catolici care au refuzat să treacă la ortodoxie. Deşi la acea oră nu se întrevedea nici o schimbare la orizont, acesta presimţea căderea comunismului, „pentru că roata istoriei se învârte, după care, o dată la cincizeci de ani revine în acelaşi loc – iar în curând comuniştii vor fi jos şi s-or ridica alţii.”

Tânărul Iuga absolvă şcoala generală la Sălişte, după care urmează liceul la Borşa. Cu diploma de bacalaureat în mapă, ia drumul Clujului în anul 1975, unde urmează o şcoală tehnică în domeniul chimiei. După absolvire îşi câştigă pâinea muncind ca inspector al Laboratorului de Protecţia apelor potabile şi reziduale din cadrul Regionalei C.F.R. Cluj. Peste ani este şi el promovat, pe funcţia de şef de laborator. Însă, culmea ironiei, deşi e şef nu are în subordinea sa nici un subaltern, fiind  obligat să-şi exercite de unul singur sarcinile de serviciu. Din anul 1995 se lasă de munca „la stat” şi înfiinţează Societatea Culturală Pro Maramureş „Dragoş-Vodă”, al cărei obiect de activitatea constă în reconstituirea trecutului Maramureşului. Se înnegurează pentru o clipă, ca după un gând urât. Îmi spune apoi, cu jumătate de gură, că viaţa în Cluj n-a fost tocmai roză pentru el şi că prin anii ’80 a avut şi el probleme cu securitatea.

 Salvat de Elena Ceauşescu

 Îşi nuanţează povestirea Vasile Iuga: „Locuiam într-o clădire situată vis-a-vis de Catedrala Ortodoxă, într-o garsonieră splendidă. Dar şi securitatea pusese ochii pe ea, intenţionând s-o transforme în casă conspirativă. Eu îi încurcam şi trebuia să dispar de acolo. Şi au început presiunile asupra mea, ca să-mi iau tălpăşiţa. Am reuşit până la urmă, prin regretatul poet Adrian Păunescu să ajung în audienţă la Elena Ceauşescu. Asta se întâmpla în anul 1981. Am întrebat, printre lacrimi, pe cel de-al doilea om din stat, cum e oare posibil ca un „pui” de maramureşean să nu poată locui şi el în centrul Clujului, când alte naţionalităţi îl populează până la refuz…Elena a fost impresionată de cuvintele mele şi m-a liniştit, spunându-mi că e vorba de o încurcătură şi n-o să mai am nici un fel de probleme de acum încolo. Şi aşa a fost. Am putut să mă concentrez în linişte asupra problemelor mele de serviciu, dar şi asupra pasiunii pentru restituirea trecutului istoric”.

După revoluţia din 1989, Vasile Iuga are privilegiul să intre într-o legătură mai strânsă cu academicianul Ştefan Pascu, în cadrul nou-înfiinţatei societăţi culturale „Avram Iancu”. Reuşeşte, printr-un admirabil efort personal să facă rost de la Bucureşti de 50 de tone de lingouri de bronz, pe care le aduce la Cluj în trei TIR-uri, în vederea realizării, în faţa  Catedralei, a complexului statuar închinat lui Avram Iancu. Continuă el: „ Proiectul s-a realizat numai în parte, adică doar statuia lui Avram Iancu şi a buciumăreselor, renunţîndu-se la tribunii „Crăişorului”. Asta pentru că anumiţi domni din politică nu au dorit să-i creeze lui Avram Iancu o importanţă prea mare în istoria Transilvaniei…”

 Editor de marcă şi „detectiv” de blazoane

 Pe biroul său observ câteva cărţi de mărimi impresionante, majoritatea legate în piele extra-fină. Răsfoiesc una din ele. E scrisă de Ioan cav. de Puşcariu şi tratează istoriile familiilor nobiliare din Maramureş. Explică Iuga: „Autorul a scos în anii 1892 şi 1895  trei volume referitoare la aceste familii. Eu i-am reeditat opera pe considerentul că e descendent al familiilor maramureşene şi în aceste pagini îşi reconstituie arborele genealogic. Am găsit documente despre Puşcariu în timp ce răsfoiam însemnările lui Gavrilă Iuga, străbunic de-al meu, fost prefect de Maramureş până în anul 1940. Puşcariu era de fapt născut la Bran, dar a venit în Maramureş să-şi descopere originile şi aici l-a întâlnit pe Gavrilă Iuga.”  Iau în mâini o altă carte masivă ca s-o studiez. În acelaşi timp ochii-mi fug pe un articol apărut în presa maramureşeană, care se află pe masă. Scrie acolo, negru pe alb, că editarea lucrării „Diplomele maramureşene din secolele XIV – XV”, în limba română, constituie „evenimentul editorial al secolului”. Îşi continuă Vasile Iuga relatarea: „ În anul 2000 am reeditat lucrarea scrisă în anul 1900, în limba latină, de către Dr. Ioan Mihaly de Apşa, iar peste alţi nouă ani, prin strădania profesorului Vasile Rus, am publicat-o şi în limba română. Mi-am girat casa, împrumutându-mă cu bani din bancă, doar ca s-o văd odată publicată. Nici până la această oră n-am recuperat decât aproximativ şaptezeci la sută din investiţie…Reeditând aceste cărţi am revenit la o altă idee a bunicului, care obişnuia să susţină sus şi tare că familia noastră are blazon, are „carte” şi diplomă de la împărat”, chiar dacă diploma a fost nevoit să şi-o ardă, ca să nu-l persecute şi mai rău comuniştii. Adaugă de asemenea că, practic, a studiat originile a 1.500 de familii din cele peste 3000 existente în Maramureş, reproducându-le stemele găsite, după lungi căutări, prin hârţoagele arhivelor imperiale de la Viena şi Budapesta. Aşa că în opinia lui i se potriveşte ca o mănuşă munca de „detectiv” de blazoane şi a arborelui genealogic, în slujba celor interesaţi, desigur, cu condiţia să aibă descendenţă nobiliară. Pe deasupra, arată că tot el le confecţionează apoi, din piele sau semi-piele, pentru ca omul să şi le poată expune.

  „Ce n-a făcut Ministerul Culturii, am făcut noi…”

Îl întreb, ca să-l stârnesc puţin, dacă nu i se par cam multe aceste titluri nobiliare în Maramureş… Îmi răspunde, cu calm: „Cei care au luptat alături de principii şi împăraţii acelor vremuri au fost recompensaţi pentru vitejia lor prin titluri nobiliare, blazoane şi proprietăţi. Practic, aceştia asigurau liniştea şi pacea din „coasta” nobililor, întâmpinându-i cu spada în mână pe turci, tătari şi alţi migratori. Fiindcă la acea vreme, în secolul XIV – XV nu se punea problema devotamentului faţă de patrie  ci doar faţă de voievod sau cneaz. Strămoşii noştri erau devotaţi cauzei strămoşilor şi îşi cinsteau istoria pentru a o lăsa drept pildă generaţiilor ce următoare. Acesta este şi principiul meu de viaţă…”

Îmi spune apoi că una din cele mai reuşite acţiuni ale sale de „detectiv” al istoriei a fost descoperirea, în Statele Unite ale Americii, după o lună de căutări, a mormântului căpitanului Nicolae Dunca de Şieu, mort pe câmpul de luptă în Războiul Civil din 1862. Şi rezumă, în câteva fraze, tulburătoarea poveste a acestui brav maramureşean: „Căpitanul Dunca, nobil cu blazon din Şieu, ajunsese în S.U.A. ca om de legătură al domnitorului Al. Ioan Cuza, după ce se umpluse de glorie şi în Italia, alături de marele revoluţionar Giuseppe Garibaldi. După ce la numai 23 de ani ajunge căpitan de cavalerie, guvernul italian îl sprijină să ajungă în America. Acolo, în armata nordistă se afirmă prin numeroasele sale fapte de arme, fiind apoi numit ofiţer al Statului Major şi comandant al Regimentului 8 infanterie New York. Cade ucis, la 24 de ani, în bătălia de la Cross Keys (Virginia) la 8 iunie 1862, în timp ce transmite ordinul generalului Fremont, comandantul suprem al armatei Nordului. I-am găsit până la urmă piatra funerară în Cimitirul Naţional al Eroilor din localitatea Staunton, Virginia. Cum vă spuneam, după o lună de căutare a cinci persoane, prin trei cimitire ale eroilor americani. Practic, ce n-a făcut Ministerul Culturii, am făcut noi, ca societate culturală…” De altfel, pentru efortul şi contribuţia lui Iuga la descoperirea eroului de origine română, Primăria oraşului Staunton, prin primarul John G. Avoli, i-a înmânat, în anul 1999, cheia oraşului. Pe deasupra, s-a înfăptuit şi înfrăţirea între oraşul american mai sus pomenit şi localitatea Vişeu-de Sus din Maramureş.

Concluzionează, în final, apoteotic, Vasile Iuga: „De altfel, destinul meu este să scot la lumină istoria şi evenimentele importante din viaţa elitelor maramureşene, care s-au remarcat în viaţa publică, indiferent de domeniu. Şi am s-o fac până la sfârşitul zilelor mele, chiar pe banii mei, cum am făcut-o nu de puţine ori până acum…”

 

                                                                   Sorin Grecu

 

 

 

ULTIMA ORA - FURTUNA VIOLENTA - Acoperisul sediului APIA din Ulmeni a fost smuls de vijelie
23:32:59 3 mai 2013  | autor:  L.C.

 

Foto: Sediu APIA Ulmeni devastat de furtuna (c) eMaramures.roPagube importante inregistrate in localitatea maramureseana Ulmeni, ca urmare a vijeliei din aceasta seara, de 3 mai. Autoritatile au aratat ca acoperisul de tabla aflat pe cladirea centrului APIA din oras a fost pur si simplu smuls de vant, bucatile de metal fiind aruncate in curtea imobilului. Ploaia si vantul au durat mai putin de o ora in localitate, insa cantitatea de precipitatii cazuta a depasit 33 de litri pe metru patrat, ceea ce a facut ca strazile si santurile sa se umple de apa. 

"Prefectul Anton Rohian a fost anuntat despre producerea situatiei de urgenta si a dispus deplasarea la fata locului a unui echipaj de pompieri militari de la Garda de Interventie Farcasa. Acoperisul de tabla a fost smuls de vijelie, pe o suprafata de aproximativ 100 metri patrati. Precipitatiile sub forma de ploaie au ajuns interiorul imobilului si au degradat un tavan din rigips, pe o suprafata de 18 metri patrati", a aratat purtatorul de cuvant al Comitetul Judetean pentru Situatii de Urgenta, Dan Buca.

Practic, furtuna a afectat intreaga cladire, pentru ca ploaia s-a scurs pana la primul etaj si chiar la parter. Autoritatile au aratat ca nu a fost nevoie de interventia pompierilor militari pentru evacuarea apei din cladire si ca localnicii s-au descurcat sa stranga tabla cazuta de pe acoperis si sa puna in siguranta cladirea. 

In urma precipitatiilor abundente nu au fost inregistrate, din fericire, inundatii. Comitetul Judetean pentru Situatii de Urgenta monitorizeaza in continuare situatia, chiar daca frontul atmosferic s-a indreptat catre Ucraina.

O altfel de istorie a literaturii române contemporane

-         


Liviu Antonesei, Grigorie M. Croitoru, George Coandă, Dan Şalapa, Liviu Andrei, Eugen Evu, Maria V. Croitoru, Vali Niţu, Gheorghe Vicol, Mirela Ispăşoiu, Gheorghe Mizgan, Florin Grigoriu, Cristian Gabriel Groman, Mariana Zavati Gardner, Radu Botiş, Dominic Diamant, Ştefan Bruno, Lia Filoteia Ruse, Ştefan Dorgoşan, George Ioniţă.

 

            Lucrarea va conţine recenzii, cronici sau semnalări de carte referitoare la cărţile unor autori de limbă română, scrise de-a lungul carierei acestora.  

         

        Parteneri Media: Revista IMPACT CULTURAL (Târgovişte), Revista internaţională de Cultură CERVANTES (Satu Mare), Revista NOUA PROVINCIA CORVINA (Hunedoara), Revista TIMPUL (Iaşi), Revista FALEZE DE PIATRĂ şi CITITOR DE PROZĂ (site-uri de cultură), Slova Creştină, Glas Comun, Slova Copiilor, Asociaţia Cultural Creştin Umanitară Ars Vivat (coordonate de Pr. Radu Botiş), Radio ZIDUL, Ziarul ”RĂSUNETUL” (Bistrița), Televiziunea AS TV Bistrița, Revistele: Agora Literară, Napoca News, Cetatea lui Bucur, Moldova Literară, Dobrogea Culturală, Regatul Cuvântului, Constelaţii Diamantine, Memoria Cuvintelor (apar sub patronajul Ligii Scriitorilor din România)

 

Această acţiune de anvergură internaţională va fi mediatizată de GRUP MEDIA SINGUR.

 

 

Director Editura SINGUR,

Ştefan Doru Dăncuş

 

Director Grup Media SINGUR,

Grigore Timoceanu

 

Director comunicare,

Emilia Dănescu

 

                  

 

         Asociaţia Cultural Creştin Umanitară „Ars Vivat“

 

 

                                  Ulmeni,Maramures

 

                                                                (2011-2013)

 

 

     Asociaţia Cultural Creştin Umanitară „Ars Vivat“a fost infiintata in anul 2011 si reprezinta un liant intre Primaria orasului Ulmeni si comunitatea locala.Inca de la infiintare asociatia,conform Statutului,a actionat pentru inlaturarea unor carente existente,primele actiuni  vizind asigurarea unui climat socio cultural.

     Cu ocazia Zilelor orasului Ulmeni Toamna Someseana,editia a III a(2011),asociatia a reunit un grup de tineri, in cadrul Taberei de pictura si arta fotografica  Ars Campus.

    Sub egida asociatiei au fost publicate cartile Ulmeni,studiu monografic si Dumnezeu cite un pic(autori Radu Botis,Mircea Botis respectiv poetul Vasile Morar,membru al Uniunii Scriitorilor din Romania).

     Pentru simplul fapt ca suntem oameni si trebuie sa fim solidari cu cei care trec prin suferinta,membrii asociatiei s-au implicat in stringerea de fonduri pentru actorul Mircea Anca(originar din Ulmeni),acesta sa poata fi operat intr-o clinica din Israel(transplant de maduva).

     Din partea asociatiei au  fost donate un numar de 30 de calculatoare pentru fratii romani de la Uzdin,Voivodina(Serbia).

   Sâmbătă, 17 noiembrie 2012 orele 14,00, la Pizzeria Romantica din centrul oraşului Ulmeni,lansare de carte:„FC Baia Mare-Generaţia Mateianu”,autor Ion P.Pop.

     Prezent la acest eveniment si domnul Alexandru Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România.

     Editare CD: Emil Gavris-Mandru fecior din Chelinta (Electrecord).

     Parteneriat media in cadrul proiectului:O altfel de istorie a literaturii romane contemporane:

                                    Director Editura SINGUR,

                                    Ştefan Doru Dăncuş

 

                                    Director Grup Media SINGUR,

                                    Grigore Timoceanu

LANSARE de CARTE (19.08.2013): „GENEZA”,autor IOAN CIORCA

TERASA DESCHISĂ DIN INCINTA MUZEULUI DE ARTĂ DIN CLUJ-NAPOCA (PALATUL BÁNFFI, PIAŢA UNIRII NR. 30) 

 

TABARA DE CREATIE “ARS CAMPUS”(RE)CREATIE, EDITIA A II a (26.08 - 03.09.2013)

 

 

Gala Transilvania-folk” 1 septembrie 2013 ,ora 16,30,la Caminul Cultural din ULMENI.

    

    

 

Vineri, 5 aprilie, la Liceul Tehnologic "Dr. Florian Ulmeanu" din Ulmeni, au avut loc Sesiunea judeţeană de referate şi comunicări ştiinţifice a învăţătorilor şi Expoziţia judeţeană de material didactic pentru învăţământul primar. 
"Temele care s-au situat în centrul activităţilor au fost: "Exemple de jocuri didactice şi activităţi recreative utilizate în învăţământul primar" şi "Exemple de materiale concrete puse la dispoziţia elevului pentru asigurarea caracterului practic aplicativ al învăţării". Coordonatorii activităţilor au fost:  inspector şcolar pentru învăţământul primar, prof. Lioara Adela Coroiu, directorul liceului "Dr. Florian Ulmeanu", prof. Anca Crina Rus, şi directorul adjunct al aceleiaşi instituţii, prof. Maria China. De asemenea, au onorat cu prezenţa reprezentantul Casei Corpului Didactic, metodistul  Mircea Coroiu, inspector Hitter Annamaria şi primarul oraşului Ulmeni, Lucian Morar. Participanţii au fost bine primiţi de către organizatorii Luca Raluca, Sas Dacian, Covaciu Lăcrămioara şi Mateaş Lavinia. Invitaţii au avut parte de o serie de surprize plăcute, fiind cuprinşi de spiritul ludic, prin participarea la un joc ce le-a captat atenţia şi i-a făcut să se transpună pentru un moment în copii. A urmat vizitarea Expoziţiei de material didactic, moment ce a reprezentat intrarea într-o lume feerică. Exponatele, reprezentând rodul muncii şi creativităţii învăţătorilor şi elevilor, au arătat că în judeţul nostru se îmbină utilul cu plăcutul în procesul instructiv-educativ. La susţinerea lucrărilor pe secţiuni s-a realizat un schimb de experienţe şi idei, benefic pentru toţi participanţii. La buna desfăşurare a activităţităţilor a pus serios umărul conducerea ISJ Maramureşe, formată din profesorii Ana Lucreţia Maria Moldovan, Deliana Mariana Ardelean şi Cristian Heiberger". Informaţii furnizate de prof. Goergiana Covaci.

 

Sursa:Graiul Maramuresului

 

 

Primarul oraşului Ulmeni, Lucian Morar, a încheiat un protocol de colaborare cu Organizaţia Studenţilor Medicinişti (OSM) din Cluj-Napoca. Parteneriatul are ca scop evaluarea stării de sănătate a populaţiei din urbea codreană şi localităţile aparţinătoare acesteia. De precizat că aceste servicii medicale se acordă gratuit. Trebuie să mai notăm că, în urmă cu mai mulţi ani, mediciniştii clujeni au iniţiat proiectul "Împreună pentru Sănătate", şi au ca motto un citat din Schopenhauer: "Sănătatea nu e totul, dar fără sănătate totul e nimic". Anual, 70 de voluntari activi se deplasează în diverse aşezări ale ţării. Anul acesta, Lucian Morar i-a adus la Ulmeni. Sîmbătă şi duminică, membrii OSM au efectuat, la Ulmeni şi Someş Uileac, investigaţii medicale precum: anamneză, dozarea glicemiei, măsurarea tensiunii arteriale, EKG, examen de ochi etc. Informaţii furnizate de d-na Gina Călăuz, city-manager al oraşului Ulmeni.

 

Sursa:Graiul Maramuresului

 

SCHIMBARE DE LOCAŢIE

Pod peste Someş, între Sălsig şi Gârdani

• Alina TALPOŞ

Proiectul podului rutier peste râul Someş, care urma să fie construit la Ulmeni, a intrat într-un con de umbră. După ce vreme de câţiva ani s-au făcut demersuri pentru demararea construcţiei acestui pod, se pare că până la urmă va fi ridicat un pod peste Someş, dar nu la Ulmeni, ci la limita teritorială dintre Sălsig şi Gârdani. Cel puţin aceasta este varianta pe care autorităţile judeţene o susţin la ora actuală. Această răsturnare de situaţie se datorează implementării proiectului vizând construcţia drumului expres.

Emil Marinescu, vicepreşedintele CJ Maramureş, a subliniat că, în momentul de faţă, construcţia unui pod peste Someş se justifică cel mai bine între Sălsig şi Gârdani. Drumul expres ar porni din Baia-Sprie, ar merge spre Dealul Dura şi ar forma o bretea de legătură cu Ardusatul, implicând construcţia unui pod peste râul Lăpuş, respectiv Someş. Drumul expres va face conexiunea între localităţile Ardusat, Seini, Satu Mare, Petea. De asemenea, ar face o legătură cu autostrada Transilvania, care are conexiuni de legătură cu E 58 printr-un pod peste Someş, în zona Sălsig-Gârdani. S-ar crea astfel o legătură cu DJ 184 Baia Mare-Şomcuta, cu DN 18 B Baia Mare - Târgu Lăpuş şi cu DN 18 în Baia-Sprie. De asemenea, ar fi realizată o conexiune la Seini cu drumul judeţean care leagă Seiniul de Oraşul Nou. "Drumul expres este prioritatea numărul unu în acest moment pentru judeţul Maramureş şi va trebui să facem demersurile necesare în vederea implementării proiectului. Este nevoie de o reactualizare a proiectului care a fost depus la Compania Naţională de Drumuri. Maramureşul este titularul proiectului. Astfel, locaţia podului peste Someş între Sălsig şi Gârdani este cea mai potrivită a fi susţinută în acest moment. Dacă acest pod ar fi amplasat la Ulmeni, s-ar rezolva doar o problemă de interes local, ori lucrurile trebuie privite în ansamblu, în sens global",
a asigurat vicepreşedintele CJ, Emil Marinescu.

Extaz la Sălsig
Autorităţile locale din Sălsig sunt încântate de posibilitatea construcţiei podului la limita cu localitatea Gârdani. Primarul Florian Luca a precizat că podul a fost proiectat iniţial în acest punct în 2008. Există un proiect de dezvoltare a drumurilor naţionale, care cuprinde realizarea podului peste Someş între Sălsig şi Gârdani, iar astfel se va crea cea mai scurtă şi simplă legătură cu Ţara Codrului. De la Şomcuta, drumul ar veni pe Calea Mireşului, ar ocoli Mireşu Mare, la ieşirea dintre Lucăceşti şi Dăneşti, ar traversa Someşul între Sălsig şi Gârdani. "Podul ar fi util pentru cei care doresc să ajungă mai repede la Şomcuta şi să ia drumul spre Bucureşti. La Ulmeni, se poate face un pod de interes local, exclusiv pentru localnicii din Chelinţa. Un pod de interes naţional trebuie făcut între Sălsig şi Gârdani, deoarece ar asigura legătura directă cu M3 Ungaria, fiind cea mai scurtă variantă, dar şi cu autostrada care se face spre Cluj", a conchis primarul Florian Luca.

Şi Fărcaşa susţine varianta construirii podului la Sălsig
Am stat de vorbă şi cu autorităţile din Fărcaşa pentru a vedea care este opinia lor legată de construcţia podului peste Someş.
Acestea au asigurat că oportun ar fi ca podul să fie ridicat între Sălsig şi Gârdani, deoarece ar face legătura directă Cehu-Zalău, prin Ariniş. Comuna Fărcaşa are două poduri plutitoare pe care le întreţine primăria. Viceprimarul Floare Mureşan a afirmat că 1.200 ha din terenul arabil al comunei este peste râul Someş. Tot peste Someş sunt şi cele 80 ha de păşune aparţinând satului Tămaia. În plus, ar fi realizată legătura directă cu Ţara Chioarului.

Agonie la Ulmeni
Scenariul este dezaprobat de primarul Lucian Morar, din Ulmeni, care se zbate să construiască un pod peste Someş de când a preluat primul mandat.  "Cei care susţin această idee vor să îngroape proiectul podului peste Someş. Vor să blocheze definitiv un proiect, după ce ani de zile s-au făcut paşi importanţi în vederea implementării lui. La Ulmeni, este deja terenul pregătit. Pentru locaţia podului la Ulmeni s-au plătit 150.000 lei doar pentru studiul de fezabilitate. Să fim realişti. Nu există în prezent bani pentru a crea drumuri noi. Să le putem pune la punct pe cele existente", a conchis Lucian Morar. Acesta a mai admis că, în prezent, execuţia podului peste Someş la Ulmeni este foarte încurcată, deşi licitaţia pentru pod şi investiţii este deja câştigată. "Există un contract semnat şi nu văd de ce s-ar cheltui atâţia bani pentru a începe din nou demersuri care să aducă lucrarea într-un stadiu echivalent. Până acum, s-au cheltuit peste 200.000 lei şi ar fi păcat ca aceşti bani să se fi irosit. Nu mai trebuie spus că ar fi o mare dezamăgire pentru toată lumea. Oricum, eu am început să lucrez la o alternativă pentru podul de la Ulmeni. Este vorba de transformarea punţii pietonale de la Chelinţa în pod rutier, care să permită tranzitarea râului pentru maşinile până în 16 tone", a conchis primarul din Ulmeni. Proiectul ar prevedea o bandă pentru autovehicule şi una pentru pietoni şi biciclişti. Puntea a fost construită în 1993-1995 şi deserveşte numai traficului pietonal, fiind folosită de cei 1600 de locuitori ai Chelinţei. Transformarea punţii în pod ar necesita circa un milion euro, în timp ce podul peste Someş necesită cinci milioane euro.

Problema nu e locaţia, ci finanţarea
Deşi se vorbeşte despre o relocare a podului la Gârdani, autorităţile judeţului spun că acesta rămâne deocamdată o simplă discuţie. "În acest moment, nu este problema locaţia, ci finanţarea, pentru că nu ştim ce se întâmplă cu PNDI. Din punctul meu de vedere, un pod construit la Gârdani ar fi o variantă optimă pentru nodul rutier ce ar lega Codru-Ulmeni-Mireş, dar la Ulmeni există un studiu de fezabilitate realizat deja, ori la Gârdani trebuie început totul de la zero", a declarat Zamfir Ciceu, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş.

ARS VIVAT

   Prof. Traian Rus

          Stau comod pe fotoliul meu şi îmi răsfăţ sufletul, ascultând melodii în interpretarea lui Emil Gavriş. Melodii superbe. Melodii vechi. Melodii vesele, satirice, pline de umor. “După mure”, “Ia mai zi măi, din vioară”, “Cine-o făcut crâşma-n drum”, “Pavele, Pavele”. Două dintre ele, “Doina din Chelinţa” şi “Jocul bătrânilor din Chelinţa”, mă readuc în satul şi în anii copilăriei mele.                                                                                                                         În ultimii ani cărările vieţii m-au condus spre un consătean dintr-o generaţie mai tânără, preotul iconom stavrofor Radu Botiş. Întâlnirile şi discuţiile, evenimentele care ne-au adus împreună, informaţiile care mi-au venit pe diverse canale, mi-au permis să-l cunosc într-o oarecare măsură, să-i descopăr treptat calităţile, realizările, dar şi proiectele. Trebuie să recunosc că a fost o „descoperire” extrem de plăcută pentru mine. Mi s-a relevat o personalitate impresionantă, complexă, un intelectual de rasă, dar şi un om adevărat, care s-a dedicat în totalitate comunităţilor pe care le-a păstorit, oraşului Ulmeni, satului nostru, Chelinţa. Nu m-am putut abţine să nu-i consacru câteva cuvinte. O merită din plin, cu atât mai mult cu cât, mai ales în ultima vreme, parcă ne doare gura să ne apreciem unii pe alţii. Impulsul l-a constituit o recentă vizită la Chelinţa, o întâlnire cu părintele Radu, dar mai ales audierea C.D.-ului, „Emil Gavriş –Mândru fecior din Chelinţa”.

            Parcurg site- ul personal www.radubotis.ro. Dau peste o cămară în care părintele  şi-a adunat roadele. O cămară care îmi relevă omul harnic, destoinic, plin de har. Îi găsesc profesiunea de credinţă : pilda talantului. Îşi află menirea în înmulţirea talantului, atât spre slava Mântuitorului, cât şi întru folosul celor din jur. Ştie că şi mântuirea sufletului său o poate dobândi numai pe această cale. Activitate literară bogată, aureolată de succese : membru atât în Asociaţia cât şi în Liga Scriitorilor, filialele din Maramureş, diplome, premii, referinţe critice măgulitoare. Creaţii superbe, laice, dar mai ales religioase. Cărţi : „ Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos” (Premiul I la Cărţile Anului, secţiunea Didactică, Baia Mare, 2012), „Viaţa vie a unui mănunchi de creştini români - Arduzel”, „ Ca tămâia înaintea ta – poezii”, „ Activitatea preotului Vasile Lucaciu în America”, „Ulmeni, Maramureş – studiu monografic”, „Glas comun – un an de la apariţie”. Colinde. Textier la cinci albume audio. Prezenţe în numeroase reviste literare din ţară şi din străinătate. Prezenţe în antologii. A înfiinţat şi conduce trei reviste on-line: „Glas comun”, „Slova creştină”, „Slova copiilor”. Toate trei bine apreciate, cu autori de calitate. Redactor şi colaborator la alte reviste din ţară şi străinătate. Colaborator la posturi de radio.           Poeziile ne prezintă Preotul, Creştinul, Omul, Românul. Mi s-au lipit de suflet. Iată una dintre ele:

DIN SUFLET ORIŞICÂND RĂSUNĂ

 

Din Basarabia răsună

Un bucium peste plai străbun,

Parcă din ceruri se adună

Şi îngerii şi Tatăl Bun.

 

Din Basarabia răzbate

Ecou de frate pân’ la cer,

Iar Prutul inima împarte

În mare jale şi mister

 

Din Basarabia se vede

Salutul fratelui cuprins

De dorul sfânt în care crede

Şi de oftat pe veci nestins.

 

Din Mama Ţară tot răsună

Alt bucium peste plai straăbun,

Parcă din ceruri se adună

Şi îngerii şi Tatăl Bun.

 

 

            Este atât de complexă şi de profundă personalitatea preotului Radu Botiş, încât demersul meu se va limita doar la câteva aspecte, poate nu cele mai relevante din activitatea domniei sale, aspecte legate de Asociaţia Cultural Creştin Umanitară „Ars Vivat”.

            Ştiu din experienţa proprie ce dificultăţi presupune înfiinţarea şi funcţionarea unei asociaţii culturale. Chiar dacă îşi propune cele mai nobile ţeluri, obiective care în aparenţă ar fi uşor de realizat, drumul până la realizarea lor este greoi, plin de obstacole. Unele sunt de natură materială, suportul financiar, altele de natură umană : lipsa de interes şi platitudinea celor mai mulţi dintre semeni, obtuzitatea autorităţilor, invidia, celelalte rele ieşite din cutia Pandorei. Ca să poţi realiza ceva trebuie să te strecori printre toate acestea, să pui de cele mai multe ori de la tine, Aşa am făcut şi eu. Aşa face şi părintele Radu Botiş. Doar o familie care să-ţi fie mereu alături şi să te înţeleagă, te ajută să-ţi poţi realiza proiectele. O familie capabilă de jertfă. Şi jertfa o facem de multe ori cu inima strânsă. Nu este deloc uşor să iei de la cei dragi şi să oferi altora.

            „Ars Vivat” se poate deja lăuda cu multe, deşi este doar un copilaş. De menţionat sunt mai ales activităţile culturale : donaţia către şcolile româneşti din Uzdin, Serbia, a 30 de calculatoare printr-un proiect cu Primăria Oraşului Ulmeni, tabăra de pictură cu artişti plastici din Maramureş, organizată în 2011, implicarea în organizarea manifestărilor culturale dedicate zilelor oraşului, editarea şi publicarea studiului monografic „Ulmeni, Maramureş”, lansarea cărţii lui Ioan P. Pop „Generaţia Mateianu”. Multe altele.

            Spre fericirea, sau poate spre nefericirea domniei sale, mintea nu-i are deloc astâmpăr. Naşte noi şi noi proiecte. Unele după altele. Ca un torent. Şi chinul şi efortul se reiau mereu. Aşa îi este destinul. Proiectele legate de cel mai celebru dintre chelinţeni, cântăreţul, dirijorul şi compozitorul nostru de suflet, Emil Gavriş, îl ard. Doreşte reeditarea întregii lui creaţii, întocmirea unei monografii exhaustive Emil Gavriş, înfiinţarea în cadrul căminului cultural din Chelinţa a unui muzeu memorial. Primii paşi i-a făcut deja. A stabilit legătura cu urmaşul lui Gavriş, a intrat în posesia arhivei cântăreţului şi a început elaborare monografiei. A editat primul C.D., cuprinzând 26 de melodii. A făcut demersuri pentru suportul financiar necesar. La rândul meu i-am venit în întâmpinare prin publicarea datelor despre familia Gavriş şi prin procurarea caietelor de folclor cules din Chelinţa în 1935 de Augusta Gavriş, sora cântăreţului, aflate în arhiva Institutului de Folclor din Cluj-Napoca. Sper să-l pot ajuta în continuare în acest demers minunat şi am să-i fiu aproape în depăşirea tuturor obstacolelor. Sper să fiu şi un liant în atragerea comunităţii în proiect.

            În ceea ce priveşte „Ars Vivat” , mă regăsesc în câteva obiective şi voi fi bucuros să mă implic în :

            a) - organizarea de concursuri, spectacole, festivaluri literare, de muzică, tradiţii şi obiceiuri din zona Someş-Codru pentru tineri şi copii;

            d) – implicarea copiilor, tinerilor şi adulţilor în păstrarea, promovarea şi cultivarea zonei folclorice Someş-Codru;

            g) – descoperirea şi promovarea de tinere talente în diverse domenii;

            i) – lansări de carte, C.D.-uri, întâlniri cu scriitori, oameni de artă;

            Propun asociaţiei şi stabilirea de noi obiective, pe care le derulaţi oricum : extinderea spaţiului de interes pentru întreaga Ţară a Codrului, cercetarea spaţiului codrenesc sub aspect istoric şi etnofolcloric, înfiinţarea de muzee ale satelor codreneşti pentru conservarea memoriei şi promovarea valorilor noastre culturale.

            Dragul meu prieten mai tânăr,

            Ceea ce faci este de toată lauda,faci cu multă trudă. Şansele reuşitei depind însă de mulţi factori. Uneori de întâmplare, de oportunităţi. Trebuie totuşi să accepţi că reuşite mai multe se pot obţine în echipă. Bucuria este mai mare dacă o împarţi cu alţii, iar eşecurile se împart. Dacă cei cu care ai pornit la drum au luat-o pe alte căi va trebui să-i înlocuieşti cu alţii. Aceştia există. Trebuie doar căutaţi, chiar dacă nu sunt mulţi. Uneori te pot ajuta oamenii mai simpli. Ar trebui măcar 20-25 membri activi, iar aceştia pot veni spre tine prin socializare. Un impact foarte mare îl au adunările generale, în care se fac bilanţuri şi se împart sarcini. Nu ştiu dacă „Ars Vivat” le-a ţinut. „Războiul” cu autorităţile locale îl înţelegem uneori greşit. Am dori mereu mai mult şi mai repede, iar ei, sau nu realizează oportunitatea a ceea ce le cerem, sau pur şi simplu nu pot. Îţi recomand răbdare, gând bun pe mai departe şi… diplomaţie. Toate se vor împlini.

Va veni şi vremea lansării C.D.-ului şi a monografiei şi a muzeului. Eu îţi mulţumesc.! Stau pe fotoliul meu şi-l ascult pe Emil Gavriş. Mi-ai dăruit balsam pentru suflet.

                                                               VIVAT !

 

 

              Prof. Traian Rus

Florica Bud, director al ICR Baia Mare


Moment de cultură excepţional la Ulmeni ( III )

 Emoţionat, Gelu Dragoş a spus: „Domnule profesor Ion P. Pop, domnule preşedinte al Ligii Scriitorilor - Alexandru Florin Ţene, distinşi oaspeţi! Este greu să vorbeşti după poetul Vasile Morar, care asemeni mie cu dirigintele meu Ioan Georgescu Muscel pe care-l preţuiesc, şi marele poet din Chelinta îl iubeşte nedisimulat pe Profesorul său, iar cuvintele lui spuse din inimă m-au făcut să-mi notez câteva gânduri despre autorul cărţii FC Baia Mare .- Generaţia Mateianu pentru că este greu să vorbeşti după Morar!. Ion P. Pop este un generos, este un condei de cursă lungă. Bine documentat, riguros, iubeşte statistica, performanţa dar şi metafora, în acelaşi timp are informaţie densă pe metrul pătrat. Are cea mai de durată rubrică de sport din România, intitulată cu har „Basorelief”, motiv pentru care prietenul „academician ojetist”colonel Mihai Cozma l-a numit pe drept cuvânt „Domnul Basorelief”. Este preşedintele Asociaţiei Presei Sportive din România, filiala Maramureş încă de la înfiinţarea acesteia, iar domnul Pop, generos cum este i-a adus la Baia Mare să-i cunoaştem pe valorile naţionale Cristian Ţopescu, Octavian Vintilă, Emanuel Fântâneanu, Micaela Mateianu, soţia „Minunii Blonde” şi pe Dumitru Graur, actualul preşedinte al APS. Maestrul Pop a organizat împreună cu doamna muzeograf Lucia Pop o Expoziţie de materiale sportive şi aici vorbim de diplome, medalii şi articole din ziarele vremii doar cu tematică sportivă la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie, poate o altă premieră naţională. Deşi timpul este preţios, aş vrea să nu uităm faptul că nu numai fotbaliştii din Generaţia Mateianu îl respectă pe marele ziarist sportiv IPP, LECTOR ci şi handbaliştii din „Diamant de Maramureş”, iar dacă nu mă credeţi întrebaţi-l pe Ioan Marta. Apoi aş dori să închei spunând că sportul maramureşean este pe mâini bune în ceea ce priveşte presa sportivă din Nord, adică a rămas în familia domnului Ion P. Pop, fiindcă Ramona Ioana Pop (RIP) este cea mai valoroasă realizatoare de emisiuni sportive din Maramureş, numai dacă mă gândesc la miile de articole scrise şi mai ales la emisiunea „Minutul de aur” de la eMaramureş. La final, domnule Ion P. Pop, vă mulţumesc că existaţi şi vă doresc sănătate pentru a vă duce proiectele la bun sfârşit, iar părintelui şi scriitorului Radu Botiş felicitările mele pentru iniţiativă şi faptul că ne-a adunat aici.” Aplauzele auditoriului au fost pentru cronicarul Ion P. Pop, dar şi pentru cel care şi-a notat pe loc aceste gânduri despre mentorul său. Domnul dr. Mihai Ganea preşedintele Ligii din Maramureş a vorbit apoi despre ceea ce este Liga Scriitorilor şi ce muncă de Sisif duce domnul Alexandru Florin Ţene şi consoarta lui pentru ca Liga Scriitorilor să aibă acelaşi statut şi privilegii (dacă cumva scriitorii au privilegii în România!) din partea Ministerului Culturii, la fel ca şi Uniunea Scriitorilor sau Institutul Cultural. Au recitat apoi poezie din creaţia proprie două tinere membre a Ligii Scriitorilor Maramureş, eleva de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Baia Mare Lavinia Tabita Pop din Iadăra şi studenta la jurnalism la „Nord” Mădălina Zete din Ilba-Seini. Apoi Mădălina ne-a încântat cu şlagărul „Fată dragă” al regretatei Mădălina Manole (Tot o „fată dragă” a fost pentru suporterii băimăreni în anii optzeci şi FC Baia Mare cu Viorel Mateianu la timonă!). După aceste momente emoţionante, a mai urmat unul: am ascultat primele colizi după începerea Postului în interpretarea magnifică a unei „moştenitoare” a Tezaurului folcloric, Andreea Botiş, nimeni alta decât fiica cea mare a părintelui Radu Botiş. Ca un corolar, mâine va urma ultimul episod de la o manifestare literar-muzicală unică organizată de Liga Scriitorilor în cinstea unui membru de seamă al ei, pe numele lui - Ion P. Pop din România. Unde? La Ulmeni, desigur! Gelu DRAGOŞ

Moment de cultură excepţional la Ulmeni ( II)


 Domnul Ion P. Pop, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Presei Sportive din România, filiala Maramureş a oferit trei diplome de excelenţă următorilor: scriitorului Alexandru Florin Ţene, preot Radu Botiş şi profesorului Traian Rus. A fost invitat la microfon fostul mare fotbalist Adalbert Rosznayai care, cu modestia-i recunoscută, a spus: „Vreau să-i mulţumesc domnului Ion P. Pop pentru această carte minunată, deoarece prin ea lumea tânără ne descoperă iar cei mai în vârstă ne redescoperă sau îşi aduc aminte cu nostalgie de vremile trăite în alt regim, dar aş vrea să vă spun totuşi ceva: noi cei din Generaţia Viorel Mateianu, pe lângă sportul de performanţă, am mai făcut şi şcoală, majoritatea am urmat liceul şi apoi o facultatate şi am reuşit să ne realizăm în viaţă. Despre Ion P. Pop pot să spun că făcea parte din viaţa noastră de zi cu zi, şi că întotdeauna a fost alături de noi, atât la victorii cât mai ales la înfrângeri.
         Marin Sabou a ţinut să precizeze: „Domnul profesor a fost de departe cel mai titrat ziarist din Baia Mare şi Maramureş, şi, la invitaţia Domniei-sale, nu puteam să ratez această întâlnire. Vorbind de Generaţia Mateianu aş dori să vi-i reamintesc pe aceştia din memorie: Ariciu, Frank, regretaţii Borz, Radu Pamfil, Cucu Moldovan, apoi Mureşan, Imre Szepi, Deac, Molnar,  Dragomirescu, Condruc, Koller, Rosznayai, Illeş, Bălan, Hoffmaister, Terheş, ş.a., care mi-au fost nu doar coechipieri ci şi prieteni. Nea Vio avea obiceiul să ne scoată după meciuri la iarbă verde, la un film sau la Teatrul de estradă. Ce mai, eram o mare familie!”
        Zoltan Illeş a continuat ideea lui Sabou spunând că: „Cel mai talentat fotbalist după părerea căpitanului Ioan Condruc a fost Marin Sabou. Dacă copiii noştri idolatrizează în ziua de azi vedete ca Messi, Cristiano Ronaldo, noi îi idolatrizam pe cei din Generaţia Mateianu. Am înfiinţat şcoala care îi poartă numele în 1994. Viorel Mateianu era bolnav şi mi-a spus: Băi Zoly, cei care aveţi putere financiară nu lăsaţi să piară fotbalul din Baia Mare din respect pentru suporterii fotbalului băimărean. Din păcate, după trei ani de la această discuţie „Minunea Blondă” s-a stins, dar noi ne întâlnim anual împreună cu doamna Micaela pentru a-l comemora, şi asta şi prin grija acestui neobosit Ion P. Pop care face posibil orice conexiune cu fotbaliştii acelor vremi. Cu şcoala mea de fotbal am reuşit să promovez şi fotbalişti de Liga I, dar sistemul actual din fotbal este mizer şi o spun aici , la Ulmeni, în premieră, că am de gând să închid şcoala. Este prea multă mizerie în Liga lui Mitică!”
         După aceste emoţionante mărturisiri ale celor trei fotbalişti, domnul Radu Botiş a înmânat diplome de Excelenţă din partea Asociaţiei „Ars Vivat” domnilor Ion P. Pop, Alexandru Florin Ţene, profesorului Traian Rus şi primarului Lucian Morar.
         O prezenţă inedită a fost cea a inginerului agronom Ioan Mătieş din Mireşu Mare, candidat din partea ADR în Camera Deputaţilor, înColegiul Codru-Chioar, care a spus câteva cuvinte celor prezenţi: „Rolul meu este de altă natură, nu pot şi nu-i normal să mă implic în discuţiile literare, motiv pentru care am să trec direct la subiect. România merge încet spre a deveni o... ruină, motiv pentru care m-am hotărât să candidez pentru Parlamentul României. Am o familie frumoasă, putere financiară, dar cred că a sosit momentul să fac ceva şi pentru semenii mei. Dacă voi fi ales în înaltul for, voi propune o Lege a întăbulării gratuite iar Camerelor agricole le voi da statutul şi rolul pentru care au fost create. Vreau să felicit pe părintele Radu Botiş pentru iniţiativa de a aduna cântecele marelui rapsod Emil Gavriş într-un CD şi promit că am să mă implic financiar pentru realizarea lui. Felicitări de asemenea şi domnului Ion P.Pop pe care-l cunosc de ceva timp pentru aceasta a nu ştiu câtea carte!.”
         Criticul Virginia Paraschiv, care şi-a luat şi rolul de moderator în serios, după speeach-ul domnului Mătieş a fost musai să adauge: „Domnilor oameni politici, înaintea de a cădea în capcana cumpărării voturilor, mai bine aţi cumpăra cărţile autorilor din Maramureş.” A fost cedat apoi microfonul poetului şi ziaristului Gelu Dragoş pentru a vorbi despre mentorul său, profesorul Ion P. Pop.
                                                                                           Gelu DRAGOŞ

Moment de cultură excepţional la Ulmeni ( I )


Sâmbătă, 17 noiembrie 2012, la Pizzeria „Romantica” a avut loc un moment de cultură deosebit datorită lansării cărţii „FC Baia Mare – Generaţia Mateianu”, Editura „Enesis”, autor  ION P.POP cât şi profesionalismului dovedit de scriitorul Radu Botiş, preşedintele Asociaţiei „Ars Vivat”, gazda evenimentului. Peste 40 de persoane l-au aşteptat pe cronicarul sportiv cel mai titrat din Ardeal, iar printre cei prezenţi i-am remarcat , pe lângă trei dintre eroii cărţii: Adalbert Rosznayai, Marin Sabou, Zoltan Illeş, pe scriitorul Alexandru Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, poeta Titina Nica Ţene, poetul Vasile Morar, profesorul Traian Rus, scriitorul Mihai Ganea, criticul literar Virginia Paraschiv, prozatorul Milian Oros, jurnalistul Gelu Dragoş, poetul Dumitru Fânăţeanu, prozatorul Ioan Meteş Morar Chelinţanu, profesor Viorel Pop, scriitorul Alexandru Ganea, prozatoarea Aurelia Oancă, epigramistele Viorica Găinariu-Tazlău şi Aurelia Velea, cântăreaţa Andreea Botiş, poetele Mădălina Zete şi Tabita Pop, actorul Doru Fârte, Gina şi Florian Călăuz, ec. Ioan Ardusădan, ing. Ioan Mătieş, candidat pentru Parlamentul României, reprezentanţi ai administraţiei locale şi alţi invitaţi.
             Vădit emoţionat, domnul Ion P. Pop, după cuvântul de bun venit rostit de părintele Radu Botiş, a spus: „În afară de iniţiativa particulară a lui Vasile Morar, nimeni, nici un oficial nu m-a invitat la Ulmeni până acuma, deşi după absolvirea facultăţii am profesat în Chelinţa şi doi ani am fost chiar directorul Şcolii din Ulmeni.” Apoi domnul Pop i-a invitat în prezidiu, alături de Domnia-sa, de domnul Alexandru Florin Ţene, de Virginia Paraschiv şi Radu Botiş, pe Adalbert Rosznayai, primul fotbalist care a obţinut titlul de maestru al sportului, pe Marin Sabou, căpitan II în echipa lui Mateianu şi fotbalistul care a jucat, caz unic, la o singură echipă: FC Baia Mare; Zoltan Illeş, patronul clubului şi şcolii de fotbal „Viorel Mateianu”Baia Mare.
            Autorul cărţii a ţinut să mulţumească celor care au făcut posibilă prezentarea cărţii la Vişeu de Sus, unde a fost prezent şi fotbalistul Ioan Condruc, la Sighetu Marmaţiei prin grija lui Virgil Codrea, moderator Octavian Butuza, la Satulung, cu sprijinul Cenaclului „Petre Dulfu” din localitate, moderator Gelu Dragoş şi două lansări în Baia Mare la Şcoala de fotbal „Viorel Mateianu” şi Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”.
           A luat apoi cuvântul eseista Virginia Paraschiv care a ţinut să precizeze faptul că pentru ea profesorul Ion P. Pop este un oaspete deosebit la Atelierul Literar al Ligii Scriitorilor Maramureş şi că a impresionat-o încă de la început cu fragmentul citit atunci: „De dragul tău mi-am cumpărat adidaşi”.
         Actorul Doru Fârte, originar din Ulmeni a apelat la telefonul personal pentru a pune muzică şi a citi din cartea „FC Baia Mare – Generaţia Mateianu”. La finalul numărului său a spus simplu: „Deşi nu i-am devenit ginere cum mi-aş fi dorit, sunt onorat pentru invitaţie, iar oraşul Ulmeni şi domnul Pop merită această onoare de a se întâlni în mijlocul lui noiembrie.”  A vorbit apoi fără microfon, vocea îl ajută, un discipol al maestrului Ion P. Pop, poetul Vasile Morar: „Demult n-am învârtit atâtea idei din Chelinţa până aici. N-am găsit nimic glorios. Despre Ion P. Pop nu se poate vorbi uşor, deoarece maramureşenii ştiu că dânsul scrie cronică sportivă de când se ştiu ei. Domnul profesor toată viaţa m-a protejat şi mi-a dat spaţiu datorită unei generozităţi cum numai la dânsul am găsit. (...) Provincialismul este un lucru păgubos şi vina este a noastră deoarece ne asumăm acest lucru. Dacă Ion P. Pop ar fi avut o măsuţă în Bucureşti altfel era perceput astăzi. Dar geniul lui Ion P. Pop a fost, este şi rămâne, iar el a fost urmat de geniul jucătorilor de la FC Baia Mare, iar cartea care ne-o propune astăzi este să ne aducem aminte de momentele glorioase ale unei echipe fanion a Maramureşului cât şi despre tinereţile noastre.”
                                                                          Gelu DRAGOŞ

 

 

 

Sub egida LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI 
  
Medalionul literar-muzical “Când amintirile se-ntorc ca păsările călătoare“ 
  
Noaptea încă învăluia cu mantia ei străzile Clujului care dormeu pe cearceful de lumină al lampadarelor, când un grup de membri ai Ligii Scriitorilor se îndreptau cu un taxiu spre Gară pentru a se deplasa la Ulmeni-Maramures, unde în după amiaza zilei de sâmbătă, 17 noiembrie a.c, se va desfăşura un eveniment cultural deosebit. 
  
După o întârziere de o oră şi jumătate a acceleratului ce venea de la Bucureşti am pornit la drum. Trenul ca un şarpe fosforescent aluneca cu viteză într-un sacadat marcând secundele ce se scurgeu. Oprind în Gara Gherla am discutat între noi despre istoricul acestui oraş unde au fost descoperite urmele castrului roman în care au staţionat Ala II Gallorum et Pannoniorum, oraş atestat documentar la 6 ianuarie 1291, menţionat ca nume Gerlahida. Ne-am adus aminte că aici trăiesc şi scriu doi prozatori T. Ungureanu şi I.Dămăcuş. Părăsind gara, acceleratul străfulgera cu viteză întunericul ce mai stăruia peste întinsele câmpii străjuite la orizont de umbrele dealurilor. După mai bine de o jumătate de oră s-au arătat luminile municipiului Dej. Atestat documentar la 1061, sub denumirea Dees. În cele câteva minute staţionate, pentru a schimba locomotiva, ne-am amintit că aici a trăit poetul şi criticul literar Radu Săplăcan, stins prea devreme, că poeta Raveca Vlaşin ne trimite din vechiul Comitat Solonoc-Dăbâca poezii scrise cu sensibilitate. 
  
Ajunşi la Jibou mantia nopţii a devenit de un albastru stelar.Ne-am amintit că purta numele de Sibo, fiind un punct de popas în drumul sării de la Dej. Aici a locuit o vreme latinistul Vasile Sav şi soţia istoricului Ilie Vulpe, Florina. 
  
Ajunşi în Gara Ulmeni-Maramures pe peron ne-a aşteptat preotul Stavrofor Radu Botiş, scriitor, membru al Ligii Scriitorilor, organizatorul acestui eveniment cultural, în colaborare cu dr.Mihai Ganea, preşedintele Filialei Maramureş al Ligii Scriitorilor. 
  
Micul orăşel care este atestat documentar de prin anul 1405 sub numele Silimeghiu ne-a primit cu răsăritul soarelui alături de prietenia călduroasă a părintelui Radu Botiş, autor a multor cărţi religioase. 
  
Frumoasa manifestare desfăşurată într-un local din centrul localităţii, la care au participat mulţi iubitori de cultură, scriitori maramureşeni, membri ai Ligii Scriitorilor şi ai Uniunii Scriitorilor, a fost conducă de criticul literar Virginia Paraschiv. Cu acest prilej a fost lansat volumul „FC Baia Mare -GENERAŢIA MATEIANU “, de cunoscutul ziarist sportive Ion P.Pop, membru al Ligii Scriitorilor.Despre această carte au vorbit fotbalişti care au jucat la FC Baia Mare în perioada Mateianu: Adalbert Rosynay, Zoltan Ille şi Marin Sabou, au mai vorbit Radu Botiş, Mihai Ganea, Vasile Morar, Traian Rus, actorul Doru Fârte, Milian Oros, ziaristul Gelu Dragoş,Viorel Pop, Ioan Matieş şi mulţi alţi, inclusiv autorul. Au recitat tinerele poete Tabita Lavinia Pop şi Mădălina Zete.  
  
În acest context Al.Florin Ţene, aflat în prezidiu, a vorbit despre amintirile sale petrecute în tinereţe la Baia Mare, când a înfiinţat Cenaclul literar, NORD, în 1962, împreună cu regretatul poet şi coleg de facultate Vasile Radu Ghenceanu, pictorul Mihai Olos, şi poetul Ion Ghiur. Amintindu-şi de vizitele sale în casa sculptorului Vida Gheza şi multe alte amintiri care, încă, mai dau culoare istoriei locale.  
  
Au mai fost prezentate cărţile semnate de Titina Nica Ţene, Radu Botiş, Viorica Găinaru-Tazlău, Gelu Dragoş şi Al.Florin Ţene. 
  
Liga Scriitorilor, prin preşedintele ei a înmânat Diplome de Excelenţă scriitorilor dr.Mihai Ganea şi Radu Botiş, pentru întrega activitate în promovarea literaturii române, iar Al.Florin Ţene a primit DIPLOMĂ DE EXCELENŢĂ din partea Asociaţiei Presei Sportive din România pentru contribuţia deosebită adusă la promovarea prin scris al sportului românesc, iar din partea Asociaţiei Cultural Creştin Umanitară ARS VIVAT “Diploma de Excelenţă “, pentru promovarea culturii şi artei româneşti. 
  
Manifestarea s-a încheiat cu un concert de colinde susţinut de Corul de fete VOCI MARAMUREŞENE “Leru-I ler şi dalbe flori “. Solistă fiind Andreia R. Botiş. Asistenţa tehnică cu aparatură performantă a fost asigurată de dr.Mihai Ganea. 
  
Ne-am întors când noaptea învelise cu plapuma ei Capitala Ardealului pentru un somn binemeritat. 
  
Al.Florin Ţene 

Profesorul Ion P. Pop a revenit la Ulmeni cu nostalgie


 Sâmbătă, 17 noiembrie, ora 13,oo în faţa Hotelului „Sport”din Baia Mare, unde cronicarul sportiv Ion P. Pop îşi ţine arhiva personală impresionantă, s-au adunat „ca la nuntă”maşinile firmei „Ginflor” pentru a duce oaspeţii scriitorului la Ulmeni, unde a avut loc un eveniment deosebit: prezentarea (cea de-a şasea!) ultimei cărţi scrise de profesorul Ion P. Pop „F.C. Baia Mare – Generaţia Mateianu”, Editura Enesis.
          Prin grija scriitorului şi preotului Radu Botiş, preşedintele Asociaţiei culturale „Ars Vivat” la eveniment au participat şi Alexandru Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România şi poeta Titina Ţene.
         Evenimentul la care au participat peste 40 de persoane din Baia Mare, Codru şi Chioar s-a desfăşurat la Pizzeria „Romantica” şi i-a avut ca protagonişti pe trei dintre fotbaliştii emblematici ai Generaţiei Mateianu: Adalbert Rosznay, Marin Sabou şi Zoltan Illeş dar şi pe membrii Ligii Scriitorilor din Maramureş, preşedinte dr. Mihai Ganea. Deşi primarul Lucian Morar a lipsit din motive obiective (campanie electorală) l-a suplinit cu brio tatăl său, cunoscutul poet Vasile Morar care l-a elogiat pe fostul său profesor, ajuns apoi director la şcoala din Ulmeni. În cuvinte alese au vorbit despre puternica personalitate a profesorului, cronicarului sportiv, ziaristului şi omului Ion P. Pop în ordine: cei trei fotbalişti enumeraţi mai sus, scriitorul Alexandru Florin Ţene, preot Radu Botiş, actorul Doru Fârte (care a citit din cartea prezentată), prof. Traian Rus, poetul Vasile Morar, scriitorul Milian Oros, eseista Virginia Paraschiv, ziaristul Gelu Dragoş, scriitorul Mihai Ganea. Au recitat poetele Tabita Lavinia Pop şi Mădălina Zete. A luat cuvântul şi inginerul agronom Ioan Mătieş, candidat în Parlamentul României, care a promis sprijin în editarea unui CD cu toate cântecele lui Emil Gavriş, originar din Chelinţa, un demers al aceluiaşi neostenit şi neliniştit Radu Botiş.
     Din manifestarea care a ţinut peste trei ore (adică cât două meciuri de fotbal!) am reţinut că Ion P. Pop;  „a creat stilulul Ionică Pop” (Traian Rus), „este un impecabil exemplu de etică” (Virginia Paraschiv), „Ion P. Pop scrie sport de când mă ştiu eu” (Doru Fârte), „geniul gazetăresc a lui Ion P. Pop a fost urmat de geniul jucătorilor de la F.C, şi nu invers.” (Vasile Morar), „este cel mai titrat ziarist sportiv din Maramureş” (Marin Sabou),  „documentat, stil inconfundabil, ne dă informaţie densă pe metru pătrat”(Gelu Dragoş), „generos, şinea cu echipa şi la bine şi la rău” (Adalbert Rosznay).
   La final domnul Alexandru Florin Ţene a concluzionat : „...Pot decreta Ulmeniul capitala culturală a ţării după întâlnirea noastră din această superbă după-amiază de noiembrie!”.
                                                                                   Gelu DRAGOŞ

Scriitorul Ion P. Pop îşi prezintă cartea „FC Baia Mare- Generaţia Mateianu” la Ulmeni


 Sâmbătă, 17 noiembrie 2012 orele 14,00, la Pizzeria Romantica din centrul oraşului Ulmeni, va avea loc un eveniment literar deosebit, moderat de către preot Radu Botiş, la care sunt invitaţi trei dintre eroii acestei cărţi „FC Baia Mare-Generaţia Mateianu”: Marin Sabou, căpitanul frumoasei echipe, Adalbert Rozsnyai, maestru al sportului, campion cu Dinamo Bucureşti şi puncher de temut pentru adversarii echipei FC Baia Mare, Zoltan Illieş, directorul Şcolii de fotbal „Viorel Mateianu”.
        Oaspeţi de onoare vor fi Alexandru Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor şi membru corespondent al Academiei Americano- română, doamna Titina Ţene, membră în filiala Cluj a Ligii Scriitorilor. Vor participa şi membri marcanţi ai Ligii Scriitorilor Maramureş, printre care romancierul Mihai Ganea, preşedintele filialei, eseista Virginia Paraschiv, scriitorul Milian Oros. De asemenea un aport la buna desfăşurare a întâlnirii cu profesorul Ion P. Pop de la Ulmeni îşi vor aduce contribuţia profesorul Traian Rus, originar din Chelinţa şi actorul Doru Fârte, originar din Ulmeni.
          Din pleiada de personalităţi literare şi sportive ne putem da seama că sâmbătă, orele 14,00 „toate drumurile Ulmeniului” duc la Pizzeria Romantica. Cronicarul sportiv Ion P. Pop o merită cu prisosinţă.
                                                                              Gelu DRAGOŞ

FOLCLOR - Patru castigatori in prima prima seara a spectacolului-concurs “Mostenitorii si muguri de tezaur”, din Baia Mare | autor: Diana Grad

Muzica populara din Maramures a fost la inaltime aseara, 24 octombrie, in cadrul cunoscutului spectacol-concurs “Mostenitorii si muguri de tezaur”. Cei patru maramureseni care au urcat pe scena Casei de Cultura din Baia Mare, in prima zi a competitiei, au impresionat atat de mult juriul incat fiecare dintre ei a primit punctajul maxim, fiind la egalitate. “Mostenitorii si muguri de tezaur” e una dintre competitiile la care viseaza sa ajunga majoritatea tinerilor interpreti de muzica populara. Privit ca o rampa sigura de lansare, concursul din Baia Mare ii pune la mare incercare pe cantareti pentru ca, pe langa probele practice, trebuie sa isi dovedeasca si cunostintele teoretice. “Concursul este o deschidere catre cariera muzicala. De multi ani mi-am dorit sa ajung aici si iata ca acum a venit momentul”, a marturisit Nicoleta Petrehus, una dintre participantele care a reprezentat zona Chioarului si care a urcat pe podium aseara. Tinerii interpreti spun ca au mai mari emotii cand se prezinta in fata juriului, pentru evaluare, decat atunci cand sunt in timpul probelor. Asta pentru ca punctele sunt acordate de artisti cunoscuti de muzica populara - adevarate modele pentru concurenti. „Sincer, din juriu, doamna Angela Buciu e cea care ma face sa am emotii mai mari... Dar poate nu o sa ma uit la ea si imi vor trece emotiile”, a spus, zambind, Carmen Stetco, concurenta care a reprezentat zona Maramuresului istoric. Intalnirea cu concurentii si publicul i-a incantat pe realizatorii emisiunii „Tezaur Folcloric”, care sunt de parere ca Maramuresul e unul dintre judetele cu mare potential in ceea ce priveste muzica populara. “E firesc sa venim aici mereu, pentru ca s-a creat in timp o legatura cu totul speciala intre Tezaurul Folcloric, maramureseni si Ansamblul Transilvania. Si, ca sa tinem vie aceasta legatura, trebuie sa batem drum lung si sa venim aici”, a declarat realizatoarea Marioara Murarescu. Pe langa zecile de artisti care au publicul tinut in priza, in prima seara a manifestarii, si-au facut loc pe scena si „mugurasii”, spre deliciul celor prezenti. „Muzica populara e o obligatie de la tati. Pentru aceasta seara, am pregatit cantecul „Io-s Marie din Botiza”, pentru ca sunt pe jumatate maramureseanca, pe celalata jumatate moldoveanca si pe mijloc bucuresteanca”, a spus Mariuca Sidau. Castigatorii din prima seara a concursului au fost Nicoleta Petrehus, Carmen Stetco, Catalin Busecan si Andreia Botis(Ulmeni). Spectacolul continua si in aceasta seara, la Casa de Cultura a Sindicatelor. Pe langa concurenti, pe scena va urca si maestrul Dumitru Dobrican, care aniverseaza 45 de ani de activitate si care va fi sarbatorit cu mare fast. Evenimentul va incepe la ora 18.00 iar printre cei care vor canta in fata publicului se numara Dumitru Farcas, Angela Buciu, Nicolae Sabau, Cristian Pomohaci, Nicolae Muresan, Liliana Laichici, Anghelina Timis, Radu Ciordas, Georgel Nuca, Ruxandra Pitulice si Marinel Petreus.  eMM.ro

Guvernul a "tăiat din pix" podul de la Ulmeni

• Anca MIKLOS

De ani buni se fac demersuri pentru construcţia unui pod peste Someş, la Ulmeni.

Obiectivul are o importanţă magistrală în zonă, iar investiţia este aşteptată cu sufletul la gură de localnici şi de toţi cei care tranzitează râul în condiţii nesigure. Someşul este o barieră şi, de multe ori, îi ţine izolaţi pe locuitorii care aparţin aceluiaşi oraş, Ulmeni. Agenţii economici şi fermierii sunt de asemenea interesaţi de construcţia podului, pentru a-şi putea extinde afacerile "peste apă". Podul ar urma să facă legătura între Chioar şi Codru şi ridicarea lui ar avea un impact social şi economic major. Din păcate, de toate aceste planuri şi promisiuni s-a ales praful, iar banii respectivi nu au mai ajuns la Ulmeni. "Podul peste Someş de la Ulmeni era cuprins într-un proiect mai mare, care face parte, la rândul lui, din PNDI (Planul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii), a cărui finanţare a fost oprită de actualul guvern, la rectificarea bugetară", a declarat Lucian Morar, primarul oraşului Ulmeni. Poduri peste Someş care leagă Maramureşul de judeţele limitrofe sunt la Ardusat şi Jibou, dar pentru a face un drum de la Ulmeni la Mireşu Mare sau Chelinţa trebuie făcut un ocol de 60 de kilometri. "Podul de la Ulmeni ar scurta distanţa dintre Baia Mare şi judeţul Sălaj cu cel puţin 10 kilometri, plus că ar scoate Zona Chioarului din izolare", a subliniat Lucian Morar. Edilul este hotărât să nu renunţe la construcţia podului, mai ales că se află deja la faza de proiect tehnic, şi spune că va face lobby la Consiliul Judeţean Maramureş şi la Guvern până când va obţine cei 5 milioane euro necesari pentru realizarea proiectului.

Loading...
     
     
     

Asociaţia Cultural Creştin Umanitară „Ars Vivat“,Ulmeni, str. F.C. Ulmeanu, nr. 13,jud.Maramures

 

  www.asociatiaarsvivat.jimdo.com

 

 Dupa 23 de ani de la trecerea in ,,lumea celor fara dor”a solistului Emil Gavris,Asociatia cultural crestin umanitara ARS VIVAT din Ulmeni isi propune sa omagieze imaginea acestui mare artist al muzicii populare romanesti prin editarea materialului discografic existent in fonoteca Electrecord.

 

 

 

Pensionarii maramureşeni, tot mai saraci

• Dragomir IGNAT

O statistică a reţinerilor din pensiile maramureşenilor pe luna august arată că, în loc să se îmbunătăţească, situaţia lor financiară se deteriorează lună de lună.

Un număr de 4.152 de pensionari au avut reţineri din pensie luna trecută.
Cei mai mulţi, 1.538, sunt datori la bănci şi, pentru că nu şi-au putut achita ratele, instituţiile bancare au trimis somaţii de poprire la Casa Judeţeană de Pensii (CJP) Maramureş. Urmează reţinerile pentru impozite, taxe şi amenzi. Faptul că 1.349 de pensionari nu şi-au achitat impozitele şi taxele locale, deşi ne apropiem de trimestrul patru financiar al anului, a determinat primăriile să ceară CJP Maramureş popriri din veniturile pecuniare. Noul Cod fiscal permite autorităţilor locale să solicite pentru rău-platnici popriri din pensii. Au fost 364 de cazuri în care beneficiarii au trebuit să restituie sume pe care le-au încasat din cauza unor erori de calcul al pensiei, iar 114 pensionari au avut reţineri la pensia de întreţinere. Nu ne referim doar la pensia pentru copii, ci şi la cazuri când pensionarii au în întreţinere membri ai familiei, părinţi, soţi sau bunici.
Altă categorie de reţineri se referă la popririle judecătoreşti. 311 pensionari au trebuit să plătească sume stabilite de instanţe pentru terţe persoane. Alţi 476 de pensionari au fost executaţi silit pentru neplata unor sume de bani. Un tablou sumbru, care arată că viaţa de zi cu zi a pensionarilor devine tot mai grea.

Sursa:Glasul Maramuresului

Ulmeni: Proiectul podului peste râul Someş riscă să nu primească finanţare

  Oana Dulf      

Proiectul podului peste râul Someş, din localitatea maramureşeană Ulmeni, are din ce în ce mai puţine şanse de a fi implementat. Asta deoarece, ultima rectificare bugetară a adus mai multă sărăcie în vistieria Ministerului Dezvoltării. În acest sens, şi şansele ca Primăria Ulmeni să primească finanţare pentru acest proiect sunt mai puţine.

 

Investiţia podului peste Someş, în localitatea Ulmeni, s-ar putea să rămână la stadiul de proiect, vorbe şi drumuri bătute degeaba până în capitală. Asta deoarece, Ministerul Dezvoltării a fost văduvit de o sumă importantă de bani la ultima rectificare de buget iar autorităţile maramureşene ar putea tăia acest proiect de pe lista investiţiilor în judeţul Maramureş. "Eu sper şi o să văd în zilele următoare dacă este afectată şi investiţia podului de peste Someş pentru că ar fi un mare păcat ca după foarte mulţi ani de zile în care forţe politice, începând de la mine, ca primar al oraşului ulmeni, cu parlamentari, cu Consiliul Judeţean, am făcut demersurile necesare pentru realizarea acestui obiectiv de interes judeţean, acum să fim văduviţi de realizarea acestui pod", susţine primarul oraşului Ulmeni, Lucian Morar.

 

Primarul oraşului Ulmeni spune că va face demersuri către autorităţile judeţene şi le va cere să intervină pentru „salvarea” acestui proiect, astfel încât bacul folosit de localnici pentru a trece râul spre Mireşu Mare sau Ulmeni să devină o amintire. "Eu sper ca bacul în câţiva ani de zile să devină o amintire şi poate, de ce nu, un obiectiv turistic, şi să trecem de la era primitivă la un an 2012 în care să nu mai fim puşi în situaţia de a fi la îndemâna naturii sau a vremii şi de câte ori timpul nu permite, oamenii să nu poată traversa de pe un mal pe altul a râului Someş în zona Ulmeni pentru că acolo este un trafic destul de intens iar acest pod ar fluidiza traficul din zonă", a adăugat Morar.

 

Construirea podului peste râul Someş, în localitatea Ulmeni, ar scurta anumite distanţe dar şi durata de deplasare a celor care au drum prin zona Codrului.

 

Sursa:Maramedia

PÂNĂ CÂND...

 

 

Pentru Dumnezeu, pentru ţara lui

Legea este sfântă, grija orişicui,

Nu mai este vreme, nu vrem împrumut

Apărăm cu cinste tot ce am avut.

 

Ne zâmbesc străinii hulpavi la hotar

Stropii cu otravă întind în pahar,

Copii îi adună de pe strazi, din case

Mame privesc jalea, plâng neputincioase.

 

Soarele nu-i soare, raze pârjolesc

S-a întins prea mult pustiul grotesc,

Bucăţi din ţarină s-au vândut bizar

Lacrimi, umilinţă, seceta, amar.

 

Până când se strânge lanţul umilinţei

Până când se întinde timpul neputinţei,

Până când cu toţii în genunchi vom sta

Până când, o Doamne, mai putem răbda?!

 

Români, România-grădina sfinţită

Vin alţii, o lasă mereu neîngrijită,

Neghina tot creşte iar bobul de grâu

Se scutură-n locul secatului râu.

 

Umiliţi atâta,trupu’ istovit

Pare fără vlagă, TU ne-ai părăsit

Întristaţi am spune în necazu’ nost;

- Iisuse reînalţă NEAMUL cum a fost.

 

Asta ni-i rugarea, fie în bun ceas

Oricine s-audă lacrima din glas,

Inima ce plânge, zbuciumul firesc

Din suflet strigarea în grai românesc.        

 

Autor :  Omu’ de sub cruce

 

 

Podul peste Someş costă 5 milioane euro

• Alina TALPOŞ

Începerea lucrărilor de construcţie la podul peste râul Someş, în localitatea Ulmeni, este aşteptată cu nerăbdare de întreaga suflare din zonă, deoarece trecerea apei se face în condiţii rudimentare, cu ajutorul unui bac plutitor.

Primarul oraşului Ulmeni, Lucian Morar, a precizat că, în prezent, se lucrează pe proiectul tehnic, iar Consiliul Judeţean trebuie să-şi asume eventualele cheltuieli care nu au fost prevăzute în studiul de fezabilitate. Primarul este optimist şi speră ca în această vară lucrările la podul rutier peste Someş să fie începute. Valoarea totală a proiectului de investiţii se ridică la 5.000.000 euro, fondurile necesare implementării proiectului fiind asigurate prin Ministerul Dezvoltării.
"Proiectul este aprobat şi aşteptăm ca, în cel mai scurt timp, să se deschidă finanţarea, pentru a putea începe lucrările. Este o investiţie pe care toată lumea o aşteaptă cu foarte multă nerăbdare, iar oamenii sunt dornici să se pună piatra de temelie la acest pod. Someşul este de multe ori un impediment în calea celor care locuiesc în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, dar nu pot circula fără restricţii de pe-o parte pe alta a râului. Probleme în acest sens se întâmpină atât iarna, când Someşul este îngheţat, cât şi primăvara sau chiar vara, când precipitaţiile sau lipsa lor, după caz, influenţează debitul râului", a conchis Lucian Morar. Realizarea podului ar aduce, cu siguranţă, beneficii întregii zone, deoarece legătura între Ţara Codrului şi Ţara Chioarului ar fi realizată fără ocoliri.

Prioritatile lui Lucian Morar pentru Ulmeni: Podul peste Somes si infrastructura

04 Jul 2012

Reales primar al orasului Ulmeni pentru inca patru ani, primarul Lucian Morar a spus ca printre obiectivele principale in noul mandat se regaseste realizarea podului peste raul Somes – investitie cuprinsa in PNDI -, dar si dezvoltarea infrastructurii – apa, canalizare si drumuri.

In privinta podului peste Somes, edilul spune ca in prezent se lucreaza la proiectul tehnic, iar firma care va face lucrarile a cerut Consiliului Local sa-si asume eventualele cheltuieli care ar putea sa apara pe parcurs.

“Bineinteles ca realizarea podului peste Somes este cel mai important obiectiv pe care il asteptam in zona, dar si infrastructura localitatilor – apa, canalizare si drumuri. Inca n-au inceput lucrarile, eu stiu ca se lucreaza la proiectul tehnic, acuma sa se aseze si Consiliul Judetean, pentru ca firma care a castigat licitatia pe PNDI pe toate lucrarile, a dat spre proiectare acest pod unei firme cu care colaboreaza si care ne-a contactat.

Ne-au cerut, noua, Consiliului Local Ulmeni, sa ne asumam eventuale cheltuieli care n-au fost prevazute in studiul de fezabilitate, numai ca acest pod se gaseste pe firul unui drum judetean si atunci Consiliul Judetean este cel care acest atribut. Pana nu se rezolva problema in Consiliul Judetean, nu pot sa fac lobby-ul necesar la nivelul CJ sa se ia aceasta decizie. Nu ca ar fi cheltuieli neindentificate la aceasta ora, dar sa aiba si ei o acoperire”, a precizat Lucian Morar.

Primarul a mai spuns ca printre prioritati se mai afla si atragerea de investitori.

“Bineinteles, atragerea de investitori pentru crearea locurilor de munca este o prioritate care nu ma priveste direct, dar tangential ne priveste. Suntem in contacte cu tot felul de investitori, numai ca vremurile nu sunt foarte incurajatoare pentru cei care ar avea posibilitati de a face investitii. Invatamantul, sanatatea sunt obiectivele oamenilor, care aici se indreapta, spre lucrurile acestea”, a conchis Lucian Morar.

Vlad HERMAN

Într-o lume postmodernă în care adevăratele valori sunt nesocotite, iar nonvalorile promovate, părintele Radu Botiş ne propune o temă de reflecţie tuturor celor implicaţi în actul educaţional, profesori, preoţi şi părinţi, accentuând în mod special asumarea şi promovarea valorilor creştine care Îl au în centru pe Hristos Domnul. Mărturia şi mărturisirea acestor valori, într-o lume secularizată şi secularizantă devine activă din momentul conştientizării noastre că aparţinem Trupului mistic al lui Iisus Hristos ca mădulare vii.

Avându-L drept model pe Hristos- Învăţătorul prin Excelenţă, educatorul zilelor noastre trebuie să-l facă pe copil să ajungă în mod liber, fără constrângeri la înţelegerea adevărurilor de credinţă şi a valorilor morale, dar mai ales a simţi că trebuie să se roage din tot sufletul lui Dumnezeu, cu atât mai mult păstorul sufletesc care prin trimiterea sa specială, acordată de Biserică, va trebui prin cuvânt şi viaţă să reaşeze pe toţi credincioşii săi în acea părtăşie eclesială spre promovarea împărtăşirii sacramentale depline.

Provocarea interiorităţii, credinţa ca trăire şi meditaţie, pedagogia iniţierii şi slujirea aproapelui (liturghia fratelui), reprezintă câteva paradigme catehetice, care reunesc într-o formă dialogică două dinamici: una kerigmatică a credinţei pascale şi una antropologică a întrupării, care de fapt conduc spre acelaşi obiectiv cunoaşterea lui Dumnezeu.

                         Cuvântul ca mesaj duhovnicesc îşi îndeplineşte sensul înalt numai atunci când slujeşte adevăratei realităţi, când are o putere ziditoare. Cuvântul zideşte din conştiinţa răspunderii faţă de semen, atunci când omul înţelege cuvântul ca pe o realitate dialogală. Prin Cuvântul lui Dumnezeu se împlineşte o terapie duhovnicească. Cuvântul Scripturii are puterea renaşterii spirituale a vieţii integrale, fiind instrument forte în educaţie.

                           Predica rostită de Hristos-Cuvântul nu este un simplu discurs oratoric, ci este un act solemn de comunicare şi împărtăşire a Evangheliei lui Dumnezeu “(I Tesaloniceni 2,2). Prin prezenţa Sa în actul propovăduirii, Hristos-Domnul intră în legătură directă cu ascultătorii Cuvântului divin, dar într-un alt sens decât prin Sfintele Taine. Efectul haric al Cuvântului lui Dumenzeu, propovăduit conduce spre Sfintele Taine precum cuvântului Apostolului Petru la Cincizecime.

                           Cartea părintelui Radu Botiş, este un mesaj duhovnicesc, care pleacă dinlăuntrul inimii mişcate de Hristos, spre o înţelegere profundă a Evangheliei întru devenirea fiinţei umane înnoite în Hristos.

 

                                                      Pr. lect. univ. dr. Gheorghe Şanta

                                                Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca

PROMO TV eMARAMURES - Invitatii de la emisiunea “Voie buna cu Lupu si Cornelia Rednic” de astazi, 25 mai
 autor:  Diana Grad

 

Patru Barlea, Ramona Darha, Denisa Botis, Denisa Cupse, Andreia Botis (Ulmeni) si Ioana Dunca sunt interpretii de muzica populara  invitati azi, 25 mai, la emisiunea “Voie buna cu Lupu si Cornelia Rednic”, difuzata la Televiziunea eMaramures.

Emisiunea se transmite incepand cu ora 20.45, la Televiziunea eMaramures, in retelele de cablu din judetul Maramures si, partial, in judetele Satu Mare si Salaj (faceti o cautare a postului TV eMM sau intrebati furnizorul dumneavoastra de televiziune).

Telespectatorii din alte judete si din afara tarii pot urmari emisiunea accesand sectiunea TV din ziarul electronic eMaramures.ro. Faceti click pe linkul TV eMaramures Live la data si ora difuzarii emisiunii, adica in fiecare vineri, de la ora 20.45.

 

 

Chelința, un sat din ţara Chioarului- aspecte politice şi toponimice

 

          Satul Chelinţa, aparţinător actualmente oraşului Ulmeni, Jud. Maramureş, este aşezat la deschiderea dinspre vest a Strâmtorilor Ţicăului (rest de munţi calcaroşi), acolo unde începe cea mai spectaculoasă luncă a Someşului. Situat în partea sud-vestică a districtului Chioar, a aparţinut la sfârşitul secolului al X-lea şi la începutul celui următor, voievodatului lui Menumorut. Ca localitate componentă a comitatului Solnocul de Mijloc, s-a aflat pe tot parcursul Evului Mediu, sub autoritatea principilor Transilvaniei.

Este atestat documentar în anul 1423, sub numele „Villa Olachalis Gelenczemezö”, aparținând familiei Kusaly Iakși din cetatea Chioarului. În decursul secolelor, satul a cunoscut mai multe denumiri maghiare, care diferă prin felul în care erau scrise și interpretate de către funcționarii maghiari: în 1462 – Kelenchew; 1505 – Kelenche; 1459 – Klencheje; 1553 – Kelenchee; 1560 – Kelenchie; 1569 – Kelencze; 1733 – Telincza. Începând cu anul 1735, satul se numește Kelencze, nume pe care în menține până în anul 1919, când a devenit Chelința. Locuitorii satului, dintotdeauna l-au numit în limbaj popular „Tyelința”.

Componenta etnică de factură românească a aşezării reiese şi din denumirile date variatelor forme de relief, a dealurilor, a văilor şi a „câmpurilor” (pamântul arabil situat în diferite părţi ale localităţii). Toate acestea exprimă o anumită poziţie, formă sau plasare teritorială. Dealurile se numesc: Dealul Glodului, Dealul Purcăreţului, Turmătar, Prisnel, Dealul Morii, Dealul Mare, Ciungi, Dealul Îngust, Dealul Viilor, la Prisacă; toate exprimă realităţi topografice specifice graiului local şi diferitelor amplasamente teritoriale (Dealul Pietrii – calcaros; Turmătar- locul în care erau adunate vitele pentru adăpat şi înnoptat; Dealul Viilor- acoperit aproape în totalitate cu vii).

Pârâurile, denumite de către localnici văi, cu un curs perpendicular pe lungimea satului, au de asemenea nume sugestive: Valea Hotarului, Valea Glodului, Valea Poieniţei, Valea Lespezoaia, Valea Purcăreţului, Valea Morii, Valea Dealului Mare, Valea Îngustului, Valea Sighiletiului; după cum se poate observa, majoritatea denumirilor văilor sunt legate de acelea ale dealurilor, dovadă imediata vecinătate a acestuia.

Organizarea hotarnică a satului este legată de aceleaşi realităţi locale. Denumirile mai importante ale acestora sunt: Pe Râturi, Caraşeu, Arini, Câmpul din Sus, Sub Vii, La Bălţi, La Gloduri, Pitioaia, Branişte, Şesuri, Furnicar, Răchiţi, Sighileti; toate exprimă particularităţi locale delimitate doar de plasarea teritorială.

Înainte ca oamenii să înceapă sa îşi sape propriile fântani, existau aşa-numitele fântâni obşesti, care erau folosite în devălmăşie de către toţi locuitorii satului: Fântâna Satului, La Ciurgău, Fântâna Pintii.

Localitatea Chelinţa nu a existat dintotdeauna în acelaşi areal teritorial, pe parcursul timpului, cunoscând câteva metamorfoze geografice. Conform „Istoricului Comunei Ulmeni”, publicat în Arhivele Statului Baia Mare, preluat după Petri Mor („Monografia Judeţului Sălaj”) satul a fost aşezat la început în locul numit „La Arini”. Era un spaţiu teritorial de aproximativ un kilometru lungime, între locurile numite Caraşeu şi Capul Satului.

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Vatra Satului era localizată în zona „Sub Vii” şi „Pe Deal”; ultima poziţionare a localităţii este cea actuală, care cuprinde un teritoriu destul de întins, între Caraşeu şi Valea Hotarului (aproximativ 4 kilometri), satul fiind dispus mai mult pe lungime, fără a avea prea multe străzi secundare, de-a lungul cursului Someşului.

Fiind parte componentă a Principatului Transilvaniei, satul Chelinţa a aparţinut pe tot parcursul existenţei sale de până în anul 1918, unor nobili maghiari locali, care erau deţinătorii aproape în exclusivitate a întregului pământ arabil şi nearabil.

Dacă până în anul 1553, satul aparține nobilului amintit din cetatea Chioarului, din anul 1564, satul Chelința aparține cetății Hododului, iar mai târziu, cetății Cehu-Silvaniei.

În anul 1569, satul trece în proprietatea lui Gyulai Laszlo, iar din 1570, revine conților unguri, Jaksi Boldijar și Mihai. Din 1579, trece în proprietatea familiei Gyulyfy Laszlo. Mai târziu, în anul 1797, întreaga suprafață de teren a satului Chelința, este divizată și dată în stăpânire conților unguri, Suskely David, Tildy Laszlo, Molnar Sigismund, Peleyi Laszlo, Tildy Mihai, iar, mai apoi, baronilor unguri, Huszar Iosif, Huszar Anton, Bornemisza Iosif; o mică parte îi revenea unui localnic, pe nume Gavriș Gheorghe.

Din perspectivă socială, locuitorii țărani ai satului, erau împărțiți în două categorii: o parte mică, erau țărani liberi, iar cei mai mulți erau iobagi. Astfel, la 1575, în satul Chelința existau 4 familii de iobagi, sub stăpânirea lui Gyulafy Laszlo, care, fiind foarte săraci, au fost scutiți de impozite, în timp ce restul iobagilor, plăteau impozite și danii nobililor unguri. Numărul acestora crește, la 1715, fiind cu 12 familii în plus, iar din anul 1720, încă 17 familii, cu toții siliți să plătească toate obligațiile existente la acea dată.

Teritoriul satului Chelința a aparținut până în secolul al XV-lea, din punct de vedere administrativ, „Cetății Aurii” (în ungurește, „Aranyismezö”), situată pe malul drept al Someșului, între Benesat și Cheud. Localnicii chelințani, ca și cei din satele învecinate, știu că această cetate ar fi fost construită(a aparținut) de haiducul maramureșean Pintea Viteazul.

Unii dintre locuitorii iobagi ai satului Chelința, s-au acoperit de glorie în timpul războaielor austro-turce de până la 1700;se știe din surse sigure că au existat chelințani care au participat inclusiv la asediul Vienei, în anul 1683, făcând parte din armata austriacă. Aceștia au fost distinși cu titluri nobiliare (amintind faptul că, la acea dată, Transilvania aparținea ca principat autonom, Porții otomane). Printre aceștia, putem aminti familiile Fechete și Sav, care au primit titlul de „nemeș” de la principele Ardealului, Mihail Apafi, reconfirmat mai apoi de către împăratul habsburg, Leopold I. Astfel, într-un document datat 1691, îl găsim pe Fechete Andriș, nobil din localitate, ca girant într-un proces, pentru un iobag local.

O statistică maghiară, din anul 1700, arată că în sat existau următoarele nume de familii: Fechete, Sav, Mătieș (Meteș), Gavriș, Bălaș, Mesaroș și Rus.

Sărăcirea populației era dată nu numai de condiția socială căreia oamenii îi aparțineau, ci și de desele inundații provocate de râul Someș. În cursul secolului al XVIII-lea, stăpânii unguri au folosit populația satului pentru a cultiva vița-de-vie.Nobilii unguri au folosit din plin întreaga forță de muncă a iobagilor satului, formată din 15 familii, cu 120 de suflete. Vinul de Chelința, de calitate extrem de bună și cu un parfum deosebit, era cunoscut până la Budapesta și Viena, toți nobilii din jur cumpărându-și parcele cu vie. Satul avea un sigiliu propriu încă din anul 1850, cu inscripția „Sigiliu Comunei Kelencze”. Emblema satului era un lot cu viață-de-vie, mai pronunțat, ieșite în evidență fiind, două corzi de viță legate cu un țăruș.

După anul 1700, satul a căpătat un aspect unitar, fără hiatusuri în interiorul zonelor locuite; pe Valea Hijului și, până la Valea Purcărețului, au locuit și locuiesc și azi țigani, în timp ce, de la Valea Purcărețului, în jos pe drum, pe Deal și până la Valea Vălceilor, români, iar de aici până la Valea Hotarului (și azi, chiar mai încolo cu cca. 300 de metri), iarăși țigani.

La începutul veacului al XVIII-lea, ținutul a fost cuprins de o foamete mare, datorită inundațiilor și recoltelor slabe. Pentru familiile care au primit drepturi nobiliare, nemeșii, situația a fost mai ușoară,deoarece aceștia erau scutiți de dări și robotă, primind și dreptul de a construi mori pe Someș. Acestea aduceau venituri foarte mari, proprietarii lor făcând parte din rândul aristocrației locale („bocotanii”). În condițiile în care aceștia nu se căsătoreau cu fiice de iobagi sau invers, în cursul secolului al XVIII-lea, se stabilesc în Chelința nobili străini precum: Roman din Sașa, Ghețe din Vărai, Ilieș (Iliș) din Benesat, Chiș din Vărai și Pop din Mireșul Mare.

Cum dările erau plătite numai de către locuitorii iobagi, o statistică realizată de către autoritățile maghiare la 1715, arată că dările au fost plătite în Chelința de 13 familii, cu 108 membrii; la 1720, numărul acestora a crescut la 17 familii, cu 153 membrii, iar la 1733, dările au fost plătite de 34 de familii.

O evidență religioasă din anul 1750 arată că, în Chelința, populația era de 274 de suflete, de religie greco-catolică.

Pe parcursul secolului al XVIII-lea, situația economică a iobagilor chelințani s-a mai îmbunătățit, deoarece toți cultivau loturile personale cu cereale, creșteau vite și li se permitea pășunatul în pădurile nobililor. Aceștia creșteau boi și vite, pe care le foloseau pentru a presta cele 3 zile pe săptămână de robotă pentru stăpânul lor. Întârzierea la lucru sau nehrănirea regulată și la timp a boilor, erau pedepsite cu, de la una la 25 de lovituri de bâtă.

În timpul lucrului erau supravegheați de către slujitorii nobilului care, nu le permitea nici un moment de odihnă; de aici a rezultat obiceiul mestecatului tutunului („țineau bagău”). De sărbătorile de iarnă, Crăciun și Anul Nou, erau obligați fiecare să-i dea nobilului câte o găină, 20 de ouă și 2 pui.

Revenind la statistica religioasă, vom constata, în primul rând, faptul că populația era de confesiune unită cu Roma și, în al doilea rând, că numărul acesteia este într-o continuă creștere: așa cum arătam și mai devreme, la 1750, erau 274 de suflete, iar la 1847, 499 de suflete. Începând cu anul 1896, constatăm în toate statisticile prezența țiganilor. Aceștia au fost aduși începând cu anul 1895, de către învățătorul Vasile Merlaș, care era și judele satului, pentru a lucra la construcția casei (locuită azi de către Mircea Merlaș, împreună cu familia). Revenind, să spunem că, la 1896, erau 625 de suflete, împreună cu țiganii (element etnic nelipsit de atunci și, majoritar astăzi), la 1906 – 644 de suflete, 1910 – 790 de suflete, 1920 – 749 de suflete. La 1930, cu ocazia primului recensământ din România Mare, era precizată populația pe etnii: 845 de suflete, din care 640 români, 183 țigani și 22 evrei.

În decursul existenței sale, satul Chelința a avut mai multe biserici. Consultând arhiva parohială Chelința în urmă cu mai mulți ani, am descoperit faptul că prima biserică a satului a fost construită în zona numită „Arini”, undeva pe la mijlocul secolului al XV-lea. Această biserică a fost mai apoi vândută satului Săplac (Aluniș) din județul Sălaj; biserica a fost construită în totalitate din lemn. A doua biserică a fost construită din piatră și acoperită cu șindrilă, pe deal, în anul 1725. Cea de-a treia și ultima, a fost construită în anul 1938, pe ulița principală a satului, ea servind și astăzi ca lăcaș de cult ortodox.

Primul preot amintit în actele bisericești este Pop Vasile, în anul 1733. Prima casă parohială a fost construită în timpul preotului Horincar Ignatie, pe grădina bisericii din deal. În anul 1872, în timpul preotului Simion Timofte, aceasta a fost mutată acolo unde este și astăzi, lângă Valea Lespezoii, fiind mai aproape de biserică și de zona centrală a satului.

Înainte de anul 1848, nu se putea vorbi de școală. Prima școală a fost construită după hotărârea sinodului vicarial de la Șimleul Silvaniei, din 1850, când s-a hotărât ca în fiecare sat să existe școală. Astfel, în anul 1854, primul învățător, Moise Conea, ținea cursuri cu copiii din sat într-o casă închiriată (nu se menționează unde). Drept bănci erau folosite niște scânduri sprijinite pe țăruși înfipți în pământ; se învăța din bucoavna cu litere latine și chirilice. Bucoavna, adică alfabetul, era scrisă pe niște cartoane care erau agățate pe pereți. Plata învățătorului era o mierță de mălai, adică 25 de kg/familie și 25 de cruceri (moneda imperială).

În anul 1868, a fost ridicat primul local de școală în Chelința, în locul numit Valea Glodului, cu bani adunați de la membrii comunității locale. Clădirea se compunea din: o sală de clasă, o tindă (anticameră) și o cameră de locuit pentru învățător.

În anul 1902, sub îndrumarea învățătorului Vasile Merlaș, s-a construit localul altei școli, mai mari, situată în centrul satului, mai spațioasă și mai frumoasă; era compusă din două săli de clasă, un coridor și o locuință cu două camere pentru învățător. Această clădire a servit ca școală până în anul 1966. În 1960, a fost construit localul școlii noi, în care se învață și azi, în locul numit Gura Uliței. Din anul 1966 și până în anul 1979, vechea clădire a școlii a servit drept cămin cultural, an în care a fost demolată, locul său fiind luat de un cămin cultural modern, cu o suprafață de 375 m2, care poartă numele rapsodului popular Emil Gavriș, originar din Chelința. De-a lungul anilor, aici s-au făcut diverse spectacole, serbări școlare, a folosit drept sală de cinema, a existat aici și o bibliotecă; de asemenea s-au organizat și încă se mai organizează nunți ale locuitorilor satului.

O serie de tineri români, care s-au format de-a lungul timpului ca mari specialiști în domeniile lor de activitate, au reușit să depășească dificultățile materiale sau barierele legate de caracterul patriarhal al satului. În perioada interbelică și, mai ales după aceea, în anii '60, '70 sau '80, mulți dintre aceștia s-au implicat, pe parcursul vacanțelor, în activitățile culturale ale satului sau comunei. Aportul lor la activitatea social-culturală a fost deosebit, o parte din ei participând cu tot felul de inițiative, în cadrul „Societății Culturale Tinerimea” din Ulmeni, înființată în anul 1926 la inițiativa lui Florian Covaciu-Ulmeanu, ofițer și, în același timp, medic militar, unul din cei care au pus bazele și au susținut Facultatea de medicină sportivă din cadrul Universității București.

Preotul Emil Negruțiu, autorul unei monografii a Ulmeniului, căreia din păcate i-a lipsit complexitatea, în toată dimensiunea ei, politică, economică, culturală, confesională – precizează faptul că, societatea în cauză a avut două ședințe mai semnificative, în urma cărora au fost obținute anumite avantaje pentru comună. Prima ședință ținută în 1933, când a fost organizată și planificată construirea unui monument al eroilor căzuți pentru apărarea patriei, la Ulmeni. A doua, ținută câțiva ani mai târziu, în 1935, a urmărit dezbaterea a o serie de probleme ale locuitorilor comunei și a obține cât mai multe revendicări de natură materială.

În anul 1926, chelințanii au obținut autorizație pentru construcția bărcii (luntre) de lemn, cu ajutorul căreia puteau trece râul, o dată maximum 13 persoane. După mai multe intervenții, în 1935, a fost obținută o nouă autorizație pentru construirea unui pod plutitor (bac), astăzi dezafectat, pentru trecerea carelor încărcate cu cereale și alte încărcături; a fost amplasat într-un loc convenabil, aproape de mijlocul satului, în dreptul Drumului Podului. În anii comunismului, adică în anul 1979, a început construcția unei punți pe cablu peste râul Someș care, din păcate, se va finaliza abia în anul 1995, cu trecere pietonală.

            Azi, satul Chelinţa, parte integrantă, aşa cum am arătat în titlu,                   a localităţii urbane Ulmeni, aduce o contribuţie importantă, atât din perspectivă materială, cât şi spirituală pentru evoluţia dinamică a zonei şi pentru propăşirea socio-culturală a acesteia.

 

 

        

       Prof.Mircea Botiș

Pr.Radu Botiș

 

     Lucrare prezentata in cadrul Sesiunii de Comunicari a Cercului de Istorie si Socio-Umane a Colegiului National `Samuel von Brukenthal` din Sibiu(23 mai,2012).

 

 

 

Plaiuri Codreneşti

 

 

Ulmeni, locul copilariei mele, reprezintă lumea în care convieţuiesc, împletindu-mi raţiunea cu elementele autentice ale culturii si civilizației românești, ale portului popular din Zona Codrului, dar şi cu liniile melodice codreneşti, care-ţi deschid calea spre noi orizonturi. În această lume mirifică, plină de legendă si istorie, am ales să-mi petrec, și anii adolescenței, în calitate de elevă de liceu,  mândrindu-mă cu valorile, principiile şi noile identităţi descoperite.

             Ţara Codrului, cunoscută sub această denumire, se află la  interferenţa judeţelor Maramureș, Satu-Mare, Salaj, este un ținut cu un farmec aparte, din punct de vedere geografic, cu codrii seculari; ce se îngemânează cu câmpii mănoase, străbătute de râul Someș, ce formează defileul cunoscut sub denumirea ,,Strâmtorile Țicăului”, tocmai la intrarea dinspre satul Țicău spre capitala administrativă a zonei - orașul Ulmeni, dar acesta zonă poartă cu semeție și urmele dacilor liberi, recent fiind inaugurat Muzeul de la Oarța de Jos, care are comori istorice de o valoare inestimabilă. 

            Această zonă etnografică prezintă numeroase enigme, dar şi valori istorice de o mare însemnătate spirituală. Voi prezenta câteva dintre aceste bijuterii ale plaiurilor codreneşti:                

             Biserica de lemn   Arduzel a fost  construită  în anul 1650 la Gârdani,  de credincioşii greco-catolici. De acolo a fost adusă aici, la începutul secolului  al-XIX-lea. Pictura este aproape în întregime distrusă, doar pe iconostas se pot distinge figurile apostolilor şi a Mântuitorului.         

             Biserica de piatră și lemn Ulmeni, ,, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” provine din Șomcuta Mare și a fost reclădită în 1895, are un Chivot aurit cu proeminențe și reliefuri florale crucifiere excepțional lucrate din secolul al XVIII-lea.

             Biserica de lemn  Buzeşti, datată în 1799 prin inscripție, este una aparte, deoarece construcția ei a fost puternic influențată de stilul baroc, fiind pictată în secolul al-XIX-lea.

             Casa memorială ,,George Pop de Băseşti” situată în localitatea maramureșeană Băseşti, a funcționează ca muzeu de la 1 februarie 1976, conacul ce a aparţinut Tribunului Marii Uniri, a fost  construită în anii 1885 - 1890, constituind timp de trei decenii un punct de referintă şi de întâlnire a multor personalităţi transilvănene: dr. Vasile Lucaciu, Vasile Goldiş, Ion Raţiu, Teodor Mihali, năzuințele neamului românesc aducându-l, și pe marele istoric Nicolae Iorga în casa  lui badea George din Băsești. Documente de familie, fotografii, obiecte personale  recompun viaţa şi activitatea  marelui patriot,  George Pop de Băseşti.

               Desigur, toate aceste frumuseți  sunt puse în valoare de harnicii și ospitalierii codreni, oameni, care prin sufletul lor cald și prin portul popular: cămeșă și spăcel cu ciur, lucrat manual, gaci și zadii, se remarcă oriunde, prin prezența lor. 

               Țara Codrului se mândrește  cu ,,oameni de seamă “originari ai acestor tinuturi: scriitori, critici literari, dascăli, medici, jurişti şi interpreţi de muzică populară. Amintim  pe poetul, prozatorul, autorul de snoave şi povestiri Petre Dulfu, născut în localitatea Tohat ,,un Ion Creangă al Ardealului” Dr. docent Florian C. Ulmeanu,  întemeietorul medicinii sportive, îngrăgitul interpret de muzică populară Emil Gavriş,  juristul Vasile Grădişteanu, iar dintre cei contemporani nouă îi amintim pe membrii Uniunii Scriitorilor din România, toți născuți în Ulmeni: Radu Ulmeanu, Florica Bud și Vasile Morar, profesor Aurora Puşcaş, fondatorul  învăţământului particular liceal maramureșean.

                  Consider că, Ţara Codrului a fost dintotdeauna  un ținut unic, binecuvântat de Dumnezeu, cu  valori și oameni fară pereche, iar noi generaţia tânără, vrem să aducem  un omagiu oamenilor trecuţi în lumea celor fără de dor și  să-i preţuim pe cei care ne sunt contemporani, având datoria sacră,  de a duce mai departe tradițiile și obiceiurile strămoșești.

   

  Andreia-Roxana BOTIŞ, clasa a XI-a,  Liceul ,,George Pop de Băsești” Ulmeni

 

Fiii satului Someş-Uileac s-au întîlnit pentru prima oară

 

Scris de Andreea GIURGIU

Duminică, 6 mai, a avut loc prima ediţie a întîlnirii fiilor satului Someş-Uileac, organizată de Primăria şi Consiliul Local al oraşului Ulmeni împreună cu Asociaţia Culturală "Bodava". Programul a început cu inaugurarea Căminului Cultural, la care s-au finalizat recent lucrările de reabilitare. Au urmat apoi: lansarea Asociaţiei Culturale "Bodava" şi întîlnirea propriu-zisă a fiilor satului, în cadrul căreia cei care de-a lungul timpului au contribuit la dezvoltarea satului au fost răsplătiţi cu diplome.  În final, s-a derulat un program cultural-artistic susţinut de: Dumitru Dobrican, Titus Perşe, Amalia Chiorean şi Ansamblul "Tradiţii Maramureşene", Angela Vălean şi  Andreea Botiş. Festivitatea a fost prezentată de Octavian Butuza. Printre personalităţile prezente s-au numărat: ing. dr. Nicolae Bud, deputatul colegiului Codru-Chioar în Parlamentul României, Doru Dăncuş, Lucian Morar, primarul oraşului Ulmeni şi, totodată, persoana responsabilă pentru realizarea evenimentului, deputatul Gheorghe Zoicaş şi membri ai Asociaţiei Culturale "Bodava": Milian Oros, Traian Oros, Vasile Morar şi prof. Traian Rus. S-a hotărît ca cea de-a doua ediţie a acestei întîlniri a fiilor satului Someş-Uileac să aibă loc în ultima duminică a lunii august din 2013.

 Sursa.Graiul Maramuresului

LA OARŢA DE SUS

Mitropolitul Ardealului, prezent la inaugurarea Muzeului satului

• Dragomir IGNAT

Sâmbătă, 21 aprilie, sub sloganul "Muzeul satului - muzeul sufletului nostru", la Oarţa de Sus, va avea loc deschiderea muzeului satului, acţiune iniţiată şi realizată prin proiectul Asociaţiei culturale "BODAVA" şi contribuţia neobositului profesor şi istoric Traian Rus, împreună cu autorităţile locale.

Programul manifestărilor este următorul: ora 10.00 - primirea oaspeţilor, sfeştania casei muzeu, vizitarea muzeului; ora 11.00 - simpozionul "Muzeul satului - muzeul sufletului nostru"; ora 12.00 - program cultural artistic susţinut de Malvina Madar Iederan, Andreia Botiş şi Cristian Pomohaci, împreună cu formaţiile de dansuri din Bicaz şi Oarţa de Jos şi de Sus; ora 13.00 - masă tradiţională codrenească; ora 20.00 - vecernia, oficiată de ÎPS Andrei.

 

Sursa:Glasul Maramuresului

 

                                     Prof.Biltiu Pamfil,pr.Botis Radu,prof.Rus Traian

                                                           Oarta,21 aprilie 2012

                   Andreia Botis alaturi de Cristian Pomohaci si Malvina Madar Iederan

                                                        Oarta,21 aprilie 2012

 

                   ULMENI - O COLUMNĂ ÎNTRE PREZENT ŞI ISTORIE

 

          Ar putea răspunde cineva la o întrebare simplă: Când devine timpul Istorie?

          Când oamenii locurilor de aici şi de pretutindeni se dovedesc vrednici de ţărâna pe care s-au născut şi-o poartă cu demnitate în toate colţurile universului.

          Nu e uşor să spui: sunt român, sunt ardelean, sunt ulmenean, dacă aceste categorii nu devin repere, etaloane de convieţuire.  Se ştie că oamenii sfinţesc locurile, dar şi locurile îi pot sfinţi pe oameni. Sufletul locului îşi face loc definitiv în sufletul omnului şi ele nu se mai pot despărţi.

          OM şi LOC devin, de cele mai multe ori, o FIINŢĂ. O fiinţă care nu mai e, prin forţa împrejurărilor, efemeră, ci caută să-şi înscrie coordonatele în veşnicie. Urme ale acestei veşnicii găseşti pretutindeni. Chiar cel mai îndepărtat colţişor este amprentat cu un buletin de identitate, cu carte de vizită, cu un paşaport pentru viitor, transmis din generaţie în generaţie.

          Un astfel de buletin de identitate regăsim în lucrarea de faţă, cuprinzând actul de naştere, istoric, toponimie, calitatea fiecăruia locuitor de proprietar al acestor meleaguri, modul de viaţă, credinţă, tradiţie, meşteşuguri, obiceiuri şi îndeletniciri proprii şi colective.

          Strădania coautorilor Pr. Radu Botiş şi istoric Mircea Botiş - de a alcătui, ceea ce înseobşte numim monografie a locului, este mai mult decât remarcabilă. Este, până la urmă, datoria morală a oamenilor iluminaţi de spirit, cercetători, profesori, preoţi ori simpli locuitori, un efort comun de a-şi scoate la lumină rădăcinile, identitatea de român şi a le da o nouă valoare şi o nouă semnificaţie.

          Ce dovadă mai grăitoare de patriotism mai există, decât a-ţi descrie ori cânta în vers dulce, locul naşterii? Valea Someşului, Ţinutul Chioarului mirific, fascinant, născător de legende şi oameni adevăraţi, bravi şi dârzi, se bucură de sute de veacuri de recunoaşterea unanimă a localnicilor, dar şi a celor din alte zone, ba chiar din lume. Se ştie, oamenii locului au o mândrie unică în felul ei, pentru faptul că s-ar fi născut pe aceste meleaguri şi că nu-şi fac niciodată de ruşine rădăcinile, declarându-şi, cu o demnitate rar întâlnită, apartenenţa la arealul lor. Este emblema lor, picătura de românitate pe care o poartă ca pe o siglă, prinsă cu ace invizibile, direct de inimă. Filiaţia lor la locul de baştină este aproape o taină. Ei se simt copii ai acestui pământ sfinţit cu sângele eroilor, stropit din belşug cu lacrimile mamelor, ale femeilor rămase pe lângă vatră cu pruncii împrejurul poalelor, să ducă rosturile gospodăriilor, în timp ce bărbaţii lor apărau fruntariile.

La cumpăna dintre legendă şi istorie, stau de milenii, oameni vii care sfinţesc pământul unde au văzut lumina. Poate că nicăieri, termenul „Acasă” nu are o semnificaţie mai adâncă decât prin aceste părţi de univers, oglindă a sufletului românesc. Binecuvântaţi de Dumnezeu cu meleaguri aproape paradisiace, de o frumuseţe negrăită, locuitorii ştiu să le preţuiască şi să le pună în valoare frumuseţile şi bogăţiile naturale. Dar mai ales, averile spirituale care ţin de tradiţie, de datini, epos şi etos, cu o încărcătură aparte pe care oamenii o sporesc şi-i conferă noi valori de autenticitate şi frumuseţe.

Ţinut străvechi de continuitate şi simţire românească, Ţara Chioarului din care face parte şi Ulmeniul – este vestit mai cu seamă prin oamenii săi. Ei constituie adevărata avere spirituală a locurilor, bogăţia lor nestemată. Dar mai ales, prin pruncii care astăzi îi duc mai departe tradiţia, o înmulţesc şi-i dau o nouă semnificaţie. Locuri pline de har, oameni plini de har şi lumină.

Există un timp al memoriei şi al  spiritului neamului nostru. El este cel adevărat, cel care rămâne încrustat în scoarţa cerebrală. Celălalt, timpul fizic, nu este decât relativ. Şi spre acest timp al memoriei îşi îndreaptă atenţia autorii lucrării de faţă care au scos la iveală tezaurul gândirii şi cercetării lor îndelungate pentru ca el să rămână încrustat cu litere vii în sufletele localnicilor, dar şi ale întregii ţări în dimensiunea sa cosmică.

Că Ulmeniul este o vatră istorică milenară, nu mai poate fi pus la îndoială. Un ţinut fascinant, încărcat de spiritualitate, de frumuseţi naturale şi de miresme tari şi proaspete, pentru mine, aflată la celălalt colţ al ţării, pe malurile bătrânului Danubiu, necunoscute şi mult râvnite. Dar de care m-am legat afectiv de-a lungul anilor, prin străduinţa preotului iconom stavrofor Radu Botiş, colaborator la câteva publicaţii. Ce mă leagă de acest ţinut, îndeobşte?

Taina, misterul, charisma lui unică, bisericile de lemn, casele, oamenii, căldura sufletească întâlnită, toate acestea la un loc purtând un nume: o sfântă prietenie afectivă. Altminteri, n-aş fi membră a Asociaţiei Scriitorilor din Maramureş, redactor de specialitate la revistele creştine: Slova creştină, Glas comun şi Slova copiilor şi membră a noii Asociaţii cultural, creştin umanitare Ars Vivat, şi la care am aderat fără rezerve, fiind primită cu o deschidere uimitoare.

 Şi când creaţia devine efigie, columnă în timp şi spaţiu, ofrandă adusă lui Dumnezeu şi oamenilor, e cu atât mai meritoriu. Osteneala nici nu mai contează.

Structurată tematic după criterii ştiinţifice, bazată pe documentaţie arhivistică şi pe lucrări inedite, lucrarea beneficiază şi de un aparat bibliografic şi de numeroase imagini fotografice care stau mărturie a valorilor autentice de pe acestei vechi aşezări maramureşene.

Istoriografia locală de tip monografic a luat o amploare deosebită în ultimii ani, sentimentul patriotic local şi naţional spunându-şi cuvântul. Era imperios necesar să existe şi o monografie actuală a oraşului Ulmeni – ca expresie a personalităţilor cu renume care şi-au înscris existenţa, dar şi a voinţei locuitorilor, care prin faptele şi numele lor se cer înscrişi în istorie şi acest fenomen a devenit la timp potrivit, realitate. Înscrisă cu obiectivitate, cu realism şi cu o anumită precizie, în ambientul transilvănean, ea poate deveni sursă de referinţă pentru viitorii istorici şi cercetători interesaţi de diferitele aspecte ale acestui areal.

Natura locurilor şi natura umană aici, se îngemănează. Chipurile oamenilor iau chipul locurilor: domoale, blânde, viguroase şi uneori răzvrătite. Li se citeşte pe faţă statornicia, voinţa, demnitatea. O lucrare despre o aşezare românească, în plină integrare europeană ar putea fi catalogată de naţionalism excesiv, de dorinţă de afirmare cu toată hotărârea a identităţii istorice şi de neam, în aceste vremuri când tot mai mult, identitatea, specificul naţional se pierd într-o globalizare prost înţeleasă care tinde să uniformizeze totul. Şi din acest punct de vedere, lucrarea prezintă interes pentru fixarea reperelor tradiţionale şi locale în galeria universală a valorilor. În liniştea dintre cuvint şi imagine se aude glasul pământului. Glasul care-i cheamă pe românii de pe Valea Someşului, din Ţinutul Chioarului, să-şi cinstească numele, credinţa, limba, datinile, meşteşugurile.

Împărţită în 9 capitole cu anexe la sfârşit, monografia aşezării Ulmeni se deschide, după Introducere, cu toponimia şi istoricul orașului Ulmeni, începând de la prima atestare documentară care datează din anul 1405, când apare în documentele istorice sub numele Silimeghiu. Denumirea oraşului, modul de administrare, populaţie, sunt specificate conform surselor bibliografice. Interesant de reţinut menţiunile autorilor, conform cărora:

„Situarea lor în arealul teritoriului vechii Dacii pre-romane, locuite de dacii liberi, multiplele aspecte lingvistice, atestă existența civilizației dacice și pe aceste meleaguri. Astfel, păstrarea și folosirea unor termeni ca, vatră, beci, codru, moș, țarc, strungă, etc, proveniți din fondul traco-dacic, îmbinați cu alți termeni precum domn, ușă, casă, a bea, a mânca, etc., obiceiurile și datinile locale, dovedesc cu prisosință originea daco-romană a locuitorilor comunei. În acest teritoriu dacii au fost întâlniți de celți, apoi de romani și mai târziu de neamurile migratoare germanice”.

Apoi un capitol despre Învăţământ şi cultură, urmat de un capitol despre rolul componentelor naturale în evoluţia spaţială şi funcţională a oraşului. Urmează o secţiune despre Potenţialul fondului demografic. Alt capitol urmăreşte Funcțiile geoeconomice actuale ale orașului. O Parte destul de însemnată se referă la Datini şi obiceiuri ca şi la Oameni de ieri şi de azi, pentru ca ultimul capitol să fie destinat speranţelor viitorului, referitor la copiii talentaţi şi realizările lor.

Se remarcă stilul autorilor care nu este unul descriptiv, rece, telegrafic, ci mai curând bine documentat şi în mod cu totul remarcabil, participativ, afectiv, sugestiv. Ţinutul Chioarului este locul din buricul Universului de care oamenii lui sunt mândri, vorbind cu oarecare demnitate şi conferindu-i în felul acesta o aură legendară, aproape mistică şi cât se poate de fascinantă, cucerind imediat cititorul.

Teologul şi istoricul şi-au unit forţele şi inimile, pentru a scoate la lumină aspecte pe care alţi oameni de ştiinţă le-au neglijat sau au fost lăsate dinadins în umbră prin forţa împrejurărilor şi a conjuncturilor, astăzi deja depăşite.

Şi nu se ştie ce e mai cuceritor: etnogeneza acestui meleag, dezvoltarea, evoluţia lui ulterioară până în zilele noastre, urmele rămase de la strămoşi în armonioasă împletire cu străduinţele pentru o integrare care să nu neglijeze izvoarele. Nici învăţământul şi cultura nu sunt neglijate ci tratate sistematic, istorico-evolutiv, cu nuanţele proprii şi cu puncte de convergenţă originale. În devenirea ei, populaţia acestei părţi a ţării a cunoscut victorii şi neajunsuri, suişuri şi pante abrupte, dar niciodată nu s-a lăsat înfrântă de vicisitudini şi, ca orice naţie tutelară făcând parte din ansamblul celorlalte popoare europene, s-a respectat pe sine şi i-a respectat şi pe străini. Numeroase grupuri entice şi-au găsit aici albia necesară supravieţuirii şi evoluţiei ulterioare, în fericită comuniune cu localnicii. Mărturie grăitoare stau şcolile şi confesiunile diferite care au găsit asproape totdeauna căi de comunicare pe calea amiabilă şi deosebit de tolerantă a creştinismului.

Şi dacă unii conducători au stârnit dihonii politice, rasiale şi confesionale, populaţia a suportat cu stoicism barierele temporare şi a căutat modalităţi de convieţuire paşnică. Sisteme politice, partide, coaliţii, cercuri influente au fost trecătoare au căzut şi au fost uitate în negura vremurilor, despre ele aproape că nu se mai vorbeşte. Statornicia populaţiei şi stoicismul ei– ca principale trăsături morale şi creştine – au făcut ca oamenii acestor locuri să supravieţuiască şi să-şi continue ascendenţa, credincioşi idealurilor pe care le-au transmis şi copiilor şi nepoţilor.

În fine, lucrarea face trimiteri referenţiale şi la alte lucrări de aceeaşi manieră, îmbogăţind astfel sursele cititorilor cu noi şi noi date despre locurile lor de baştină.

Meritorii sunt şi eforturile înaintaşilor care şi-au înscris numele în istoria acesui ţinut fabulos, în care uneori, legendele au prins viaţă şi viaţa, trecută prin filtrul istoriei, a devenit subiect de legende şi mituri.

Unde se opreşte realitatea şi unde începe partea inefabilă, metaforică, într-o lucrare ştiinţifico-istorică, este dreptul cititorului să descopere.

C.Ş. I Dr. Remus Câmpeanu, de la Institutul de Istorie “George Bariţiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, în prefaţa domniei sale, subliniază: “Legătura dintre diversele evenimente istorice şi devenirea, uneori sinuoasă, a factorului uman face naraţiunea mai captivantă şi contribuie, în acelaşi timp, la accelerarea receptării mesajului transmis către cititor.”

Şi de ce nu, lucrarea constituie o frescă amplă, motivată, argumentată şi exemplificată cu imagini şi date statistice, cu documente inedite, a ultimelor veacuri de dăinuire a românilor transilvăneni în spaţiul ex-carpatic, precum şi urmele lor rămase în conştiinţele celor de azi, urme îmbogăţite şi nuanţate, în funcţie de evoluţia însăşi a societăţii româneşti şi a celei universale de la care nu ne putem sustrage.

Avem astfel o imagine remarcabilă a istoriei acestei aşezări, prelungită în arc de timp, până în zilele noastre, cu alonjă subtilă în viitorul care, nu de puţine ori, se prefigurează a fi neclar, fără nişte repere temeinice.

O notă aparte o constituie evidenţierea unor personalităţi ale locului, cum au fost: rapsodul Emil Gavriş, scriitorul Petre Dulfu, doctorul Florian Ulmeanu, amintirea cărora este evocată permanent şi prin perpetuarea numelor lor la unele şcoli, case de cultură, aşezăminte.

Şi poate că nu întâmplător, cei doi cărturari, preot Radu Botiş şi istoricul Mircea Botiş, fii ai acestor meleaguri, şi-au înscris numele pe coperta acestei monografii de bună substanţă epică şi de bună mireasmă creştină.

  CEZARINA ADAMESCU,

Membră a Uniunii Scriitorilor din România

Redactor Agero-Stuttgart

  

Cartea părintelui Radu Botiş şi a fratelui domniei sale, profesorul de istorie Mircea Botiş, este o dovadă de patriotism, de pasiune pentru cercetarea exhaustivă, sincronică şi diacronică, făcută cu responsabilitate, migală, spirit critic, putere de sinteză şi de interpretare, oferind o contribuţie originală şi utilă pentru lămurirea istoriei naţionale, dar şi pentru studiile de geografie, folclor, etnografie, religie, lingvistică.  

Pe lângă viziunea integratoare asupra istoriei localităţii, datele privitoare la aşezarea geografică, climă, demografie, dezvoltare economică şi culturală, prezentate pe axa timpului, ne reţin atenţia explicaţiile etimologice cu privire la originea daco-romană a locuitorilor, la numele localităţii, particularităţi ale vorbirii din localitate, paginile de mare savoare şi autenticitate referitoare la credinţe populare, cultivarea şi recoltarea grâului şi porumbului, prelucrarea cânepii şi inului, specificul portului popular şi al construcţiilor, mâncăruri şi jocuri tradiţionale, obiceiuri legate de marile evenimente din viaţa omului, cât şi de marile sărbători religioase, toate scrise într-un stil accesibil, plăcut şi pertinent, care îmbină talentul autorilor cu rigoarea ştiinţifică.

 

                                                                                                            Prof. dr. Elena Trifan

 

 

 

 

         

 

                

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                         Lucian Morar

 

de Marian Ilea

Primarul din Ulmeni, Lucian Morar, are sanse sa faca o lunga cariera in administratie dintr-o pricina simpla< e bataios, isi asuma riscuri in folosul comunitatii pe care o diriguieste. Si bine face. Morar vine in continuarea unei administratii cu o vechime de peste 600 de ani, daca ne gandim ca Ulmeniul (Sülelmed in maghiara) e atestat din 1405 intr-o scrisoare a regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, adresata conventului Leles din Slovacia Orientala. Ulmeniul apare si-n Evanghelia tiparita la Blaj, sub numele de Silimeghiu, in anul 1765.
Din anul 1926 apare in documente numele de Ulmeni. De asemenea, localitatile apartinatoare acestuia sunt asezari umane cu o istorie plasata intre secolele XIV si XV.
Iata doar cateva date apte a legitima istoric un primar de talia lui Lucian Morar.
De asemenea, e de mentionat si segmentul localitatilor apartinatoare de Ulmeni< Somes-Uileac, Vicea, Arduzel, Ticau, Chelinta, Manau, Tohat. Iata cam care ar fi portofoliul administrativ pe care primarul Lucian Morar il are in subordine. Rezultatele ultimilor trei ani de administratie judeteana are suisuri si coborasuri. Pana una alta, primarul despre care scriu e un simbol al luptei comunitare, care, indiferent in ce partid se va afla, va castiga alegerile. Lucian Morar e un exemplu pentru butada “Conteaza omul si nu partidul”.

 

Sursa:Informatia Zilei,MM

În week-end, la Ulmeni întîlnire a şomerilor cu autorităţile

 

 

Vineri, 27 Ianuarie 2012 14:54

Scris de Mihai Popan

În acest week-end, reprezentanţi ai autorităţilor oraşului Ulmeni şi ai AJOFM Maramureş se vor întîlni cu şomerii din localitate. La şcoala din Chelinţa şi la Casa orăşenească de cultură, persoanele fără locuri de muncă vor fi conştientizate asupra riscurilor şomajului. De asemenea, se va încerca atragerea acestei categorii defavorizate la cursuri de recalificare în meserii cu căutare pe piaţa muncii, în vederea reintegrării lor profesionale. Şomerii din Ulmeni pot urma, gratuit, cursuri de lucrător în construcţii, tîmplar, bucătar, vînzător etc., urmînd să primească atestate recunoscute la nivel naţional, dar şi în Uniunea Europeană.

 

Revista codrenilor şi chiorenilor „Izvoare Codrene” a ajuns la numărul 7 !

Dacă la început mulţi erau sceptici în privinţa apariţiei cu regularitate ( din 3 în 3 luni ) a revistei „Izvoare Codrene”( din păcate s-a demonstrat de atâtea ori acest lucru cu alte publicaţii de gen, mult mai cunoscute ), iată că prin tenacitate, multă zbatere, dragoste faţă de înaintaşii care au vieţuit în cele două „ţări” Codru şi Chioar, înţelegere din partea Editurii „Eurotip” Baia Mare, dar şi sponsorilor generoşi gen Vasile Dulf, Consiliul Local Mireşu Mare, revista, asemeni izvorului de apă lină continuă să curgă, spre bucuria multora.
La precedentele 6 numere au participat peste 300 de oameni : scriitori, dascăli, preoţi, politicieni, muncitori,  ţărani, studenţi, elevi. De ultimii, împreună cu profesorul Emil Domuţa, ne-am bucurat cel mai mult. Nu ştii niciodată care vor fi continuatorii muncii noastre...
Îmi amintesc cu bucurie de prezentarea „revistei cu rază medie de cultură, de la Asuaju de Sus la Mireşu Mare şi retur, prin tot Nord-Vestul ţării” la Biblioteca din Asuaj. O sală plină de elevi veniţi împreună cu domnul director Victor Boitor şi  profesoara Monica Dulf au stat nemişcaţi şi au absorbit fiecare cuvânt a celor prezenţi, care li s-au adresat şi le-au vorbit despre importanţa unei asemenea publicaţii culturale, despre importanţa cunoaşterii trecutului: Pamfil Bilţiu, Nicu Bud, Vasile Dan Marchiş, Ştefan Aurel Drăgan, Victor Boitor, Cornel Cosmuţa, Gelu Dragoş, Emil Domuţa, Mihai Ghiţ, Felicia Oşan, Vasile Mureşan, Vasile Dale, ş.a.
Deosebită a fost  şi prezentarea ei  la Biblioteca comunală din Mireşu Mare, bibliotecar Ana Achim, sprijin total primar Virgil Prună şi Consiliul Local, cu oaspeţi de seamă, numai dacă ne gândim la scriitoarea Florica Bud, poeţii Ioan Dragoş, Vasile Morar, Dragomir Ignat, Ion Bogdan, Vasile Dan Marchiş. Ne-am simţit „ca acasă” şi la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, director dr. Teodor Ardelean dar şi în oraşul Ulmeni, unde Lucian Morar, Aurora Puşcaş, Vasile Morar, Radu Botiş sau Gina Călăuz ne-au produs clipe de neuitat şi ne-au făcut să ne simţim mândri de „copilul” nostru care, nu-i aşa, trebuie să crească mare ( în valoare ). Îi doresc să „umble în picioare” cât mai repede şi dacă se poate să apară şi un protector financiar al ei.
Revenind la ultimul număr al revistei „Izvoare Codrene” vă propun :
•    Editorialul „Şcoala la drum” de Nicolae BUD
•    „Doi corifei ai luptei pentru libertate naţionala-dr. Vasile Lucaciu şi George Pop de Băseşti” de Emil DOMUŢA
•    „Substratul mitico-magic al sărbătorilor de iarnă din Zona Codru de Pamfil BILŢIU
•    „Petre Dulfu, un Ion Creangă al ardelenilor!” de Gelu DRAGOŞ
•    „Ortodoxia – cu paşi lenţi printre milenii! De Mihai GHIŢ
•    „Microjurnal din anul 1986 şi „Mireşu Mare, pentru două zile capitala Ţării Chioarului şi Codrului” ” de Vasile Dan MARCHIŞ
•    „Marea Unire din 1918 – tezaur şi responsabilitate” de Ioan ACHIM
•    „Andreia Botiş şi Doina lui Lucaciu” de Vasile MORAR
•    POEME semnate de către : Dragomir IGNAT, Ioan Vasile BOTA, Ion Romeo ROŞIIANU, Gelu DRAGOŞ JR., Ion GEORGESCU, Nicolae SCHEIANU, Ioan CĂLĂUZ, Ştefan Aurel DRĂGAN
•    EPIGRAME semnate de Viorica GĂINARIU,Toma Gross ROCNEANU, Mircea POP, Romulus FILIP, Vasile ŢINCAŞ, Lucica DRAGOŞ
Închei cu vorbele coordonatorului şef Vasile Dan Marchiş, referitor la „Izvoare Codrene” şi la viitorul acesteia : „...numerele viitoare dorim să le alcătuim pe principiul ca fiecare cetăţean născut pe meleagurile Ţării Codrului şi nu numai, să-şi poată exprima opiniile prin texte proprii sau prin colaboratorii revistei, legat de arealul locurilor natale sau privind unele înclinaţii profesionale, individuale sau de grup”.

Colinde,colinde

CONCERT DE COLINDE ÎN ORAŞUL ULMENI

 

 

     „Iată vin colindători” este cea de-a V-a ediţie a Concertului de colinde, ce va avea loc în data de 18 decembrie, de la ora 14.30, în sala Casei de Cultura a oraşului Ulmeni. Concertul va fi susţinut de către corurile bisericilor ortodoxe din Ulmeni, Mânău, Tohat, Sălsig, Gârdani, Finteuşu Mic, Bârsău de Jos, grupul de copii „Armonia” de la Grup Şcolar Industrial „Dr. Florian Ulmeanu” din Ulmeni şi grupul de fete „Voci Maramureşene” .                                                   Cristian LAURENŢIU

 

Cei mai activi tineri, premiaţi în cadrul Tîrgului de voluntariat

2011  Scris de Maria Stoica 

   5 decembrie - ziua internaţională a voluntarilor a fost marcată în oraş cu un Tîrg de voluntariat, în premieră pentru Maramureş. Holul complexului comercial Gold Plaza fost plin de culoare şi tinereţe pe parcursul întregii zile, iar voluntarii băimăreni au împletit munca şi distracţia pentru a sărbători. Pe parcursul celor şapte ore de program, vizitatorii au avut ocazia de a face cunoştinţă cu oferta de voluntariat a celor 26 de organizaţii neguvernamentale care au răspuns invitaţiei de a participa la ineditul eveniment. Din programul artistic oferit de voluntari nu au lipsit animaţiile, demonstraţiile de jonglerii, poiuri, ateliere de împletit codiţe, ateliere de creaţie sau concursuri cu premii. La tîrg au poposit şi îmblînzitori de flăcări şi şerpi, aruncători de cuţite şi topoare la ţintă... vie. De această ocazie au profitat şi reprezentanţii Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Maramureş, care i-au premiat pe voluntarii maramureşeni pentru activitatea lor benevolă în sprijinul comunităţii. S-au evidenţiat ca fiind cei mai activi voluntari tinerii: Crina Dolores Drenţa (Asociaţia "Arta Educaţiei"), Oana Nicula (ASSOC), Andra Gogotă (Asociaţia "Autism"), Geta Cioci (Asociaţia "Cercetaşii Munţilor"), Crina Lohan (Asociaţia "Comunicaţi cu noi" Tăuţii Măgherăuş), Gina Călăuz (Asociaţia cultural-creştin-umanitară "Ars Vivat" Ulmeni), Corina Ungur (Asociaţia "Delfinul de Aur"), Dani Vaida (Asociaţia DEIS), Adrian Vasile Vlad (Asociaţia "Ivan Krevan"), Ioana Otilia Hochia (Asociaţia "Mansio"), Claudia Năprădean (Asociaţia "Team for Youth"), Alin Lucăcian (Asociaţia TOBIS), Andreea Achim (Asociaţia "Voluntari pentru viitor"), Denisa Cirţ (Asociaţia YMCA Baia Mare), Vladimit Bardai (Asociaţia "Young Roma" Maramureş), Laura Nagy, David Poienar (Consiliul Local al Tinerilor), Alexandra Jurje (Consiliul Judeţean al Elevilor Maramureş), Mihai Gheţe (Fundaţia de Voluntari "Somaschi"), Laura Ionescu (Fundaţia "Sacro Cuore"), Diana Olvedi (Trupa de teatru amator "Mozaic"), Diana Boitor (Centrul pentru dezvoltare durabilă "Greentin"). Tîrgul de voluntariat a fost o activitate a proiectului "Voluntar împotriva discriminării", implementat de Fundaţia de Voluntari "Somaschi", în parteneriat cu Asociaţia Centrul pentru Dezvoltare Durabilă "Greentin" şi finanţat prin intermediul programului "Tineret în Acţiune".

Sursa:Graiul Maramuresului

La Ulmeni a avut loc prima bursa a locurilor de munca

Angela Sabau, 04 noiembrie 2011

Prima bursa a locurilor de munca din Ulmeni a avut loc vineri, in caminul cultural din oras. Cinci persoane si-au gasit pe loc un serviciu, iar alti 30 s-au inscris la cursuri de calificare organizate chiar in localitatea lor.

Cinci localnici din Ulmeni sau satele apartinatoar si-au gasit un loc de munca, dupa ce au participat la prima bursa a locurilor de munca organizata chiar in orasul lor. La eveniment si-au anuntat participarea 12 agenti economici, care au pus la dispozitie aproximativ 125 de locuri de munca.

Cei mai cautati au fost tapiterii si confectionerii, 60 de locuri fiind disponibile pentru aceste domenii, dar angajatorii au cautat si muncitori calificati in panificatie, constructii, ori muncitori necalificati.

Evenimentul a fost organizat de Asociatia Centrul de Cercetare si Formare a Universitatii de Nord Baia Mare si face parte din proiectul “Masuri active de ocupare la nivelul a patru unitati administrativ-teritoriale din regiunea de nord-vest”.

Bogdan Gavra, managerul proiectului, a aratat ca urmatoarea localitate in care va fi organizata o astfel de actiune este Seini, acolo unde urmeaza sa aiba loc o bursa a locurilor de munca destinata seinenilor.

“Aici au mai fost organizate actiuni de informare si consiliere profesionala, avand in vedere ca avem aproape 400 de persoane in evidentele noastre”, a precizat el. Potrivit acestuia, in afara bursei locurilor de munca, cei interesati s-au putut inscrie pentru cursuri de calificare. “Am organizat cursurile in colaborare cu firmele interesate, astfel ca cei care se inscriu la acest cursuri au, apoi, posibilitata sa se si angajeze”, a mai spus el. Vineri, din cei aproape 130 de oameni prezenti la eveniment 30 s-au inscris la cursurile de calificare organizate pentru ei. Acestia vor incepe chiar de saptamana viitoare pregatirea in noua meserie. “Vor fi pregatiti ca oepratori in mase plastice, unde avem o colaborare cu o firma chiar de aici din localitate”, a mai aratat managerul de proiect. De asemenea, el a mai spus ca se incearca realizarea unei baze de date a posibililor angajati.

Primarul orasului Ulmeni, Lucian Morar, a aratat ca este edilul unui oras cu cea mai mare comunitate de romi dupa Baia Mare si ca, de asemenea, peste 1.000 de persoane asistate social exista in orasul si satele apartinatoare, lucru care atarna destul de greu la bugetul local. “Avem in vedere persoanele fara loc de munca, insa ne concentram pe cei care nu mai sunt in plata la somaj, ci au alta forma de asistenta sociala. Este o tinta a noastra de a gasi locuri de munca pentru un numar cat mai mare de persoane, pentru ca asta e o problema din cele mai importante. E un inceput si speram ca vom avea periodic astfel de evenimente”, a mai spus Lucian Morar.

 

  
    „ZILELE ORAŞULUI ULMENI – TOAMNA SOMEŞEANĂ”, MARAMUREŞ, 2011

    Prof.dr.ELENA TRIFAN
                                     

 Oraşul Ulmeni, situat pe partea stângă a râului Someş, în apropiere de Baia Mare, judeţul Maramureş, constituie o matcă de cultură şi civilizaţie foarte bogată şi originală, ale cărei trăsături definitorii au fost influenţate de poziţia geografică, trăsăturile solului şi ale climei şi de specificul populaţiilor care au trecut şi au convieţuit în acest spaţiu în care valurile istoriei s-au manifestat din plin. Păstrarea cu sfinţenie a tradiţiilor care rămân încă funcţionale la Ulmeni, combinată cu receptivitatea faţă de nou, a dus la apariţia unor noi activităţi, forme de colaborare şi sărbători, de nivel local, naţional sau internaţional.
Dorinţa de sărbătoare, de evidenţiere a fondului autohton, prezentă în întreaga ţară, s-a manifestat aici şi prin organizarea de către Primăria Ulmeni a „Zilelelor oraşului Ulmeni – Toamna Someşeană” aflată anul acesta la cea de-a treia ediţie şi care a început vineri seară, 16 IX 2011, cu focul de tabără aprins  în mod simbolic lângă apa Someşului, pentru a uni parcă două principii vitale primordiale, focul şi apa, lângă care menestrei moderni îşi intonează cântecele duios, spre încântarea celor dornici să refacă vechi tradiţii, să petreacă momente de visare şi relaxare.
Au urmat două zile foarte bogate în activităţi, dedicate, în mod deosebit, vieţii culturale, maramureşene, care au atras poeţi, scriitori, cercetători, profesori, oameni politici,  atât  din zonă, cât şi din străinătate, printre invitaţi putând fi amintiţi academicianul Mihai Cimpoi şi prof.dr. Vasile Bahnaru din Republica Moldova, prof. dr. Florian Copcea din Caraş Severin, Ileana Roman, scriitoare şi critic literar, poetul Eugen Dulbaba, poetul Puiu Gheorghe Răducan, Gabriel Oprea, ministrul Apărării Naţionale şi parlamentarii: Anghel Iordănescu şi Nicolae Bud.
A doua zi a avut loc deschiderea Centrului de Permanenţă Ulmeni, ce are ca scop asigurarea continuităţii asistenţei medicale, primare pentru aproximativ cei 10.000 de locuitori ai oraşului Ulmeni şi împrejurimi.
Pentru o mai bună cunoaştere a împrejurimilor localităţii Ulmeni a fost organizată o excursie în Ţara Codrului unde vizitatorii călăuziţi de poetul Vasile Morar şi de primarul cu nume simbolic, Ioan Călăuz, au avut posibilitatea de a admira frumuseţile peisajului de-a dreptul mioritic din Ţara Codrului, porţile maramureşene ce au sculptate pe ele chipul lui Iisus şi al Mamei Sale, Troiţa greco-catolică, salvată de distrugere în vremuri vitrege de către spinii din jurul ei, amintind de suferinţa Mântuitorului în pragul morţii.  În localitatea Băseşti, care a fost ţinta principală a excursiei, au avut relevaţia unor locuri de importanţă istorică impresionantă, precum Casa Memorială a lui George Pop de Băseşti, luptător pentru drepturile românilor din Transilvania şi al unităţii naţionale, unde aveau loc întruniri ale personalităţilor vremii interesate de realizarea marii Uniri, printre care şi Nicolae Iorga, care a văzut în personalitatea marelui patriot român o axă a educaţiei moral-patriotice a poporului român: „... A fost bătrânul naţiei...Icoană de trecut, garanţie morală pentru prezent, îndemn către tineretul viitorului. Aşa a fost când l-au lăsat să trăiască duşmanii seminţiei sale. În castelul său care era o căsuţă, între ţăranii săi cari îi erau fraţi, bătrânul George Pop. Naţia i-a zis badea George.”
În curtea casei cu iz de vechime, amintirile sunt vii, ca şi castanii înfloriţi în plină toamnă şi copacii plantaţi de către revoluţionarii Ioan Raţiu, Vasile Goldiş, Dimitrie Comşa, Vasile Lucaciu, înainte de 1918. Şi cum Băseştiul a fost parcă menit să atragă momente istorice marcante, le-a oferit vizitatorilor şi alte monumente emoţionante, precum mormântul familiei lui George Pop de Băseşti unde au putut citi poezia dedicată revoluţionarului român la zece ani după moarte de către poetul Octavian Goga: „E un capitol de istorie naţională./În cripta de la Băseşti/Epigoni ai ţării mele/Veniţi la ea să învăţaţi dragostea de neam!” Mergând pe Drumul Crucii, o alee betonată, ce are marcate cele 14 opriri simbolice ale urcării Golgotei, excursioniştii  au ajuns la Mânăstirea greco-catolică construită pe locul unde a izbucnit Revoluţia bolşevică a lui Bela Kun şi de unde la 23 februarie 1918 s-a tras în cortegiul funerar al lui George Pop de Băseşti, fără a-l putea opri.
O adevărată bijuterie a naturii, teiul Unirii, sub care aveau loc discuţiile cu privire la realizarea unităţii naţionale, rămâne să înfrunte veacurile, la fel de verde şi puternic ca şi în anii tinereţii, hrănindu-şi coroana bogată, cu crengi până la pământ din tainele istoriei, din dragostea de neam a celor ce s-au adunat şi încă se mai adună sub ramurile lui.
Cea de-a doua parte a zilei de sâmbătă, a fost dedicată celor înzestraţi cu har, care, în calitate de slujitori ai  condeiului şi ai penelului, veniţi din diferite colţuri ale ţării, s-au adunat în incinta Casei de Cultură din Ulmeni pentru a face schimb de trăiri şi de idei, exprimate prin cuvânt sau prin culoare, cât şi prin intermediul peliculei fotografice.
Astfel Koncz Atilla, originar din Ulmeni, pasionat de arta fotografică, posesorul unei colecţii de aproximativ 1.800.000 de fotografii şi-a încântat vizitatorii cu o expoziţie de fotografii care au prezentat chipuri de copii, foarte multe flori, peisaje din Ulmeni şi, în mod deosebit, din Strâmtorile Ţicăului, de care îl leagă amintirile copilăriei, imagini din Suedia unde merge frecvent să îşi vadă fiica. Dorinţa lui Koncz Atilla este de a prezenta prin intermediul fotografiilor istoria localităţii Ulmeni din zece in zece ani.
Slujitorii penelului au fost reprezentaţi de elevii Grupului Şcolar Industrial „Dr. Florian Ulmeanu,” autorii unei Expoziţii de icoane pe lemn şi de elevii Liceului „George Pop de Băseşti” din Ulmeni, care au realizat Expoziţia de icoane pe lemn, sticlă şi coji de ouă.
Tot cu această ocazie a fost realizat vernisajul Expoziţiei  Taberei de Pictură „Ars Campus” ,organizată timp de o săptămână la Ulmeni de către Asociaţia Creştin Umanitară „Ars Vivat”,preşedinte preot Radu Botiş, prof.ing.drd. Gina Călăuz,secretar. La această activitate culturală, coordonată de profesor Marcel Stanciu, au participat zece pictori aparţinând Şcolii de la Iaşi, Şcolii de la Cluj şi Şcolii de la Baia Mare. Şcoala de la Iaşi a fost reprezentată de sculptorii Diana Firicel Rău şi Radu Firicel, Şcoala de la Cluj, Secţia pictură de studentul Mircea But, Secţia de grafică, de studenţii Raul Filip, Filip Horbert şi de un student de la Facultatea de Litere, Nicu Gogea, Secţia foto reprezentată de actualul artist consacrat Violeta Radu şi Secţia de design total, de Ioana Stanciu, Şcoala de la Baia Mare de studenţii Călăuz Doris şi Călin Firizan. Scopul activităţilor a fost cunoaşterea împrejurimilor localităţii Ulmeni şi surprinderea prin compoziţie şi culoare a peisajului de-a lungul unei săptămâni.
Expoziţia a fost realizată pe două registre, unul ce a prezentat  secvenţe sau ipostaze văzute în timpul lucrului, prin obiectivul aparatului de fotografiat al Violetei Radu, iar al doilea, ipostaze ale locului văzute prin ochii artiştilor prezenţi. O parte din artişti a realizat o intervenţie în peisaj, de tip leand art, cu elemente din natură în natură şi adusă prin intermediul imaginilor în expoziţie. Acţiunea a avut un demers secvenţial, practic, în fiecare zi artiştii oferind o altă faţă a peisajului. 
Activitatea s-a dovedit interesantă atât pentru artişti, cât şi pentru edilii urbei  şi utilă pentru şcolile şi grădiniţele din Ulmeni cărora li s-au oferit tablouri.  Toţi artiştii participanţi la această tabără au primit Diplome de Onoare. În acelaşi timp, la Casa de Cultură din Ulmeni, într-o atmosferă de prietenie, distinsă şi emoţionantă  a avut loc o amplă acţiune de lansări de carte, care, aşa cum era şi firesc, a început prin prezentarea „Monografiei localităţii Ulmeni” realizată de preotul stavrofor Radu Botiş şi profesorul de istorie Mircea Botiş.
Cartea scrisă din patriostim, pasiune pentru studiu şi cercetare, oferă o abordare complexă a localităţii, sincronică şi diacronică, bazată pe cercetarea documentelor, cât şi pe faptele de viaţă, analizate şi interpretate cu responsabilitate, acribie şi obiectivitate.
Pe lângă istoria localităţii, sunt prezentate date referitoare la originea numelui acesteia şi a locuitorilor ei, aşezare geografică, sol, climă, dinamica demografică, folclor, etnografie, ocupaţii, credinţe populare, dezvoltare economică şi culturală, viaţă religioasă, ceea ce face ca „Monografia localităţii Ulmeni” să fie utilă deopotrivă istoricilor, geografilor, lingviştilor, folcloriştilor, etnografilor. Au fost felicitaţi atât autorii cărţii, cât şi toţi cei care au susţinut intelectual şi financiar apariţia acesteia.
Profesor doctor Florian Copcea de la Universitatea Novi Sad din Serbia, în cuvinte pline de sensibilitate şi talent, a evidenţiat atât valoarea ştiinţifică a Monografiei fraţilor Radu şi Mircea Botiş, cât şi afecţiunea domniei sale faţă de spaţiul prezentat în carte: „o lucrare ştiinţifică autentică, ce trece în revistă locuri mirifice, încărcate de istorie din Maramureşul drag inimii mele. Cartea este o cronică a trecutului, prezentului şi viitorului unei comunităţi cu oameni foarte aproape de zei.” 
  Preotul Radu Botiş a mai lansat încă o carte specifică domeniului de activitate al domniei sale „Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos”, un mic tratat de religie, morală, pedagogie, ce are la bază ideea că mântuirea omului nu este posibilă fără cunoaşterea învăţăturii Mântuitorului.
 Cartea vine să umple un gol de cunoaştere religioasă, determinat de comunism, cât şi de ritmul alert şi trepidant, uneori abrutizant al societăţii contemporane supuse din ce în ce mai mult robotizării şi internetizării. 
Fiind scrisă într-un stil concis, echilibrat, sincer şi raţional, lămuritor şi mângâietor, molcom precum munţii şi dealurile Maramureşului, lucrarea „Aspecte pedagogice şi catehetice” este accesibilă unui public larg, de vârste, religii şi profesii diferite.
Cum viaţa sufletească pământeană nu poate exista în afara celei fizice, doctor Ioana Murăşan Fărcaş născută la Baia Mare şi stabilită în Franţa, a prezentat cartea „Homo chimicus” despre alimentaţia sănătoasă, numită de preotul Ioan Mureşan, tatăl autoarei, „carte de folos pentru pâinea trupească şi pentru cea sufletească.”
Scriitorul Milian Oros a lansat cartea „Bodava”, o prelucrare a legendelor locului, considerată de mass-media „dragoste şi revoluţie pe plaiuri maramureşene”, cât şi romanul „În vremea schimbărilor” în centrul căruia se află evenimentele din decembrie 1989, împletite cu drumul în viaţă al inginerului militar Mihai Rus originar din Baia Mare, plecat în Bucureşti, dornic să se întoarcă acasă.
După cum se arată în Prefaţa cărţii, autorul oferă o sinteză a sufletului omenesc, surpins într-unul din momentele reprezentative ale istoriei naţionale „melancolia, regretul, iubirea, trădarea, curajul de a lua viaţa în piept, cu toate suişurile şi coborâşurile ei, fără a pierde ceva din atributele sufletului omenesc.”
Poetul Vasile Morar, pentru care „scrisul reprezintă raţiunea sa fundamentală” lansează două cărţi, care îi întregesc profilul scriitoricesc, foarte bogat şi îi aduc elogiile celor prezenţi.
Volumul de poezii „Dumnezeu câte-un pic” este  o antologie din propriile volume, publicată sub egida Asociaţiei Cultural Creştin Umanitare „Ars Vivat”, Ulmeni, Maramureş şi prefaţată de Ileana Roman care defineşte personalitatea poetului în termeni contradictorii, văzând în el un răstignit pentru realizarea actului creator: „un  neoromantic de la nord, acul busolei însă mai oscilează, iar poetul e trist şi vesel în toate cele patru vânturi. Pare o cruce pe care îşi răstigneşte viaţa şi moartea, iubindu-le în felul său, covârşitor fiind travaliul, drumul.”
Volumul în proză „Bufniţa roşie” cu o Prefaţă de Virginia Paraschiv este o culegere de articole publicate de autor în ziarele „Opinia” şi „Glasul Maramureşului” între anii 1997-2000. În aprecierile făcute la adresa cărţii Virginia Paraschiv o consideră „o provocare de toată frumuseţea, un bestiar al circului politic, cel de toate zilele la români,” ce are ca personaje favorite „Proştii, dar nu orice fel de proşti, proştii cu ştaif şi cu moţ.”
Bineînţeles că nu trebuie uitat umorul sănătos, neaoş şi inteligent al omului şi poetului Vasile Morar prezent atât în relaţiile lui de zi cu zi cu cei din jur, cât şi în scrierile sale.
Aprecierile la adresa lui Vasile Morar au fost exprimate nu numai în proză, ci şi în versuri.
A fost prezentată Antologia „Ulmeni: cuvânt zidit în vitralii” a scriitorilor: Florica Bad,  Petre Dulfu, Vasile Morar, Vianu Mureşan, Viorel Mureşan, Milian Oros, Radu Ulmeanu, care şi-au luat seva artistică, profundă şi originală din pământul Maramureşului, pe care l-au răsplătit prin înscrierea de noi file în nemurire sau cum spunea  Ion Vădan „Ulmeni, prin această antologie, poate fi numit fără putinţă de tăgadă un oraş al literaturii române, un reper sigur într-o viitoare geografie culturală naţională. Mărturie stau biografiile exemplare ale celor născuţi, ori trăitori aici, preluând acea stare creatoare hărăzită să slujească limba română, prin opere validate odată cu trecerea timpului. Pecetea obârşiei unei stilistici, a peisajului încarcă scrisul acestor scriitori în trăiri profunde, potenţate de profunzimea ideilor ce la animă.”
Betty Kirchmajer Donca, personalitate complexă, profesor de limba franceză, poet, traducător, Cetăţean de Onoare al oraşului Seini – Maramureş, membru la Uniunii Scriitorilor, laureată a Premiului „Henri Jaquier” pentru traducerea în limba română a romanului „Dansul interzis” de Rachel Hausfater,  a lansat cu această ocazie volumul de poeme „Vitralii monocrome” despre care Ion Burnar nota „Spre deosebire de volumele anterioare ale poetei Betty Kirchmajer Donca, demersul liric din Vitralii monocrome mi se pare mai bine conturat. Fulgurările clipei sunt mai credibile prin statornicia lor, care potenţează stările sufleteşti ale autoarei, ca un creuzet plin de elemente, ale căror culori, aparent distonează, ca în ansamblu amestecul lor să ducă la o imagine armonioasă ca şi culorile enigmatice ale vitraliilor unei catedrale, în care cuvintele sunt purtate în tăcere, pe aripile îngerilor cu aripile frânte, uneori, o unitate în diversitate, ca în picturile impresioniste.”
Autoarea a prezentat şi traducerea din limba franceză a romanelor: „Suntem cu toţii atât de mâhniţi” şi „Fiul războiului”, ambele aparţinând scriitorului francez Xavier-Laurent Petit, ale căror subiecte sunt plasate într-o realitate crudă, contemporană nouă, marcată de sărăcie sau de război.
Pop Viorel şi-a prezentat viitorul roman „Destinul unui om”, o frescă a zbuciumatei istorii a neamului românesc din Ardeal, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, ce-l are ca prototip pe tatăl autorului.
Viorel Mureşan a lansat o colecţie de eseuri şi cronici, cât şi volumul de poezii „Buchetul de platină” din care a citit autoportretul liric „Cenuşă din paradis.”
Au mai fost lansate volumul de „Maxime şi cugetări” al autorilor Ilie Bucur şi Olimpia Mureşan, Revista „Izvoare codrene”, an II, nr. 6, 2011, coordonator-şef Dan Marchiş, cartea profesorului Victor Becheanu „Obiceiuri ale vieţii de familie” dedicată obiceiurilor specifice marilor evenimente din viaţa omului din zona „Codrului, de la poalele Făgetului din ţinutul Maramureşului”, o zonă mai puţin studiată de folclorişti, volumele de poezii: „Un Orpheus cu cartea-n mână” al lui Puiu Gheorghe Răducan, „Însingurări fertile” de Eugen Dulbaba, cât şi cărţile de lingvistică: „Formarea cuvintelor în publicistica actuală. Derivarea,” autor Elena Trifan, „Miscellanea romanica,” autor Maria Iliescu.
Pentru încurajarea culturii din judeţul Maramureş, cât şi a relaţiilor interculturale dintre românii din Maramureş şi cei din afara graniţelor ţării, primarului oraşului Ulmeni, Lucian Morar, i-au fost oferite o Diplomă de Onoare din partea Asociaţiei „Ars Vivat” Maramureş, preşedinte preot Radu Botiş şi Diploma pentru Promovarea Culturii din partea Asociaţiei „Mihai Eminescu”, din Turnu Severin, preşedinte prof.dr. Florian Copcea.
 Pe scena în aer liber din faţa Primăriei s-a desfăşurat Concursul „Eu miss de pe Someş” la care au participat eleve de la Liceul „George Pop de Băseşti” şi de la Grupul Şcolar Industrial „Dr. Florian Ulmeanu”, coordonate de profesor Sorina Mihaela Botiş.
Fetele participante au avut de trecut probe complexe, care le-au verificat nu numai frumuseţea fizică, ci şi cultura generală şi priceperea culinară,  de viitoare gospodine. În calitate de purtătoare ale tradiţiilor locale au participat la parada costumelor populare, pe care le-au şi prezentat, urmată de proba de aşezare a merelor, de curăţat cartofi, întrebări de cultură generală şi recitarea unei poezii sau interpretarea unui cântec.
Prin intermediul lor spectatorii au avut ocazia să cunoască bogăţia, frumuseţea şi originalitatea costumelor populare nu numai din Ulmeni, ci de pe o arie mai întinsă, deoarece fetele au avut grijă să reprezinte localităţi şi zone diferite.
Covaciu Maria Mădălina a purtat costum din zona Clujului, alcătuit din: năframă cu ciucuri negri de mătase, ie brodată cu fir negru şi galben, laibăr vechi de peste 100 de ani, poale cu cipcă, cu broderie manuală, păsturi (şorţuri) negre, brodate cu fir negru de mătase şi ciucuri de mătase.
Anca Dobrican a îmbrăcat un  costum specific localităţii Şişeşti, Maramureş, format din: năframă roşie, ie veche de peste 80 de ani, ţesută în război, colţunaşi din ciur, zadie ţesută în război, veche de peste 120 de ani, cu motive florale roşii şi negre, poale cu dantelă din ciur.
Buda Alexandra Mădălina a prezentat  costum specific satului Mânău Maramureş, compus din: năframă neagră, spăcel (cămaşă) ornamentat cu flori, lucrat manual cu cipcă, laibăr cusut cu fire aurii, poale lucrate manual cu cipcă, zadie cusută cu fir auriu, brodată cu cipcă neagră, lucrată manual.
Zona Codru a fost reprezentată de Botiş Andreia cu un costum format din  năframă neagră, spăcel de mireasă, vechi de peste 100 de ani, pintileu cu colţişori, moştenit de la străbunica, zadie (şorţ) prevăzută lateral cu cipcă lucrată cu mâna şi Chiş Alexandra care a îmbrăcat un costum vechi de peste 80 de ani, purtat de străbunica în ziua nunţii sale, alcătuit din năframă, spăcel şi guler din ciur, peste poale un şorţ negru de mătase.
Grec Silvia Aurelia a reprezentat zona Târgu Lăpuş, Maramureş, cu un costum alcătuit din năframă neagră, cu ornament floral, cămaşă cu ornament floral, poale cuflori în partea de jos, în faţă zadie albastră cu ciucuri şi ornament floral, în spate zadie albastră, în dungi colorate şi ornament floral şi ciucuri.
Călăuz Camelia a purtat un costum din Maramureşul istoric, format din năframă, cămaşă de pânză brodată, poale de pânză brodată, zadie cu dungi roşii şi negre, brâu împletit, opinci.
Patrisia Moldovan şi Demian Andreia au îmbrăcat şi prezentat costume din localitatea Chioar, iar Balogh Luciana din Sălaj.
Prezentarea costumelor specifice populaţiei româneşti din zonă a fost străpunsă de apariţia pitorească şi originală a Patrisiei Moldovan din Chelinţa, care îmbărcată în costum ţigănesc a dansat un graţios dans oriental.
Fetele au recitat şi interpretat poezii şi cântece consacrate, dar şi poezii şi cântece create de ele. Astfele Grec Silvia a recitat poezia „Multe stele sunt pe cer/Care toată ziua pier./Şi mai mari şi luminoase/Nu-s ca mândra de frumoase./Gândeşti că scrie pe jos/Cine-i mândra, cine-a fost.” Botiş Andreia a interpretat un fragment dintr-o doină proprie: „Supărare, supărare, grea eşti tare/Lăsate-oi de-a moi în vale/Şi-oi pune-o piatră pe tine,/Să nu mai superi pe nime.” Anca Dobrican, după modelul cântecului „Puşca şi cureaua lată” a realizat o minicreaţie, în care a dat glas propriilor sentimente: „Am profitat că-s elev/Şi-am văzut că am talent./Eu m-am înscris la concurs/Şi mai am ceva de spus/Puşca şi cureaua lată/Mi-s mândră că-s someşeancă/Şi dac-oi câştiga,/Cât îţi vre eu voi cânta.”
Ultima parte a primei zile a fost dedicată, în special, tinerilor care au putut audia muzică interpretată de Tudor Elvis, Road Players Band, Lally, Sweet Kiss şi s-a terminat cu o discotecă în aer liber.
Ziua de duminică a început cu participarea la slujba religioasă, oficiată în aer liber, la Biserica Sfinţii Arhangheli „Mihail şi Gavriil” de preoţii: Radu Botiş, Giurgiu Dumitru, Mureşan Ion, Căiţa Teofil, Ilie Bucur. Sufletele celor prezenţi la slujbă nu au fost mângâiate numai de vocile armonioase ale preoţilor, ci şi de glasul Corului Bisericii, alcătuit din 26 de membri, femei şi bărbaţi, reorganizat în 1996, când s-a pus piatra de temelie a Bisericii celei noi din Ulmeni. Corul are un repertoriu foarte bogat, alcătuit din cincizeci de colinde din zonă şi clasice, treizeci de cântece religioase pascale şi aproximativ două sute de pricesne (cântece religioase) specifice fiecărei Evanghelii, una din ele fiind dedicată Hramului Mânăstirii Putna. Femeile poartă trei feluri de costume populare, din zona Codru Someş: cu dantelă, cu ciur şi pentru corală (concert de pricesne). Primele două tipuri făcute de Anca Mureşan şi de Ana Velea sunt alcătuite din: năframă neagră, fustă cu două cătrinţe, spăcel, laibăr. Spăcelul este ornamentat cu fir de lamé şi pe margine are dantelă, iar laibărul şi cătrinţele sunt ornamentate cu dantelă lucrată manual sau cu ciur.
Cu o voce de-a dreptul celestă părintele Ilie Bucur a interpretat o priceasnă, ce a emoţionat şi încântat sufletele tuturor celor prezenţi.
La sfârşitul slujbei preoţii au vorbit despre Modelul Suprem care este Iisus Hristos, despre relaţia dintre religie şi problemele vieţii mondiale, contemporane.
În mod simbolic pentru relaţiile dintre românii de pretutindeni, al prieteniei care îl leagă de Maramureş, în faţa bisericii academicianul Mihai Cimpoi, venit de la Chişinău pentru a participa la această sărbătoare, a rostit alocuţiunea „Un model de fiinţare în Istorie: Maramureşul” pe care o vom reproduce în întregime pentru exemplul de trăire şi gândire românească pe care îl reprezintă, de apreciere pentru valorile româneşti autentice: „Prea cucernici părinţi, iubiţi confraţi, români din Ulmenii Maramureşului, participăm cu bucurie şi înălţare sufletească la manifestările <Toamnei Someşene>. E toamnă frumoasă aci, cu oameni frumoşi, şi cu un soare blând şi generos, şi cu un aer care e chiar aerul Istoriei. <Niciodată toamna nu fu mai frumoasă>, sună un celebru vers al poetului Tudor Arghezi.
Preacucernicii părinţi vorbeau de Modelul Hristos pe care trebuie să-l urmăm, la care aş adăuga şi Modelul de fiinţare în Istorie, pe care ni-l oferă Maramureşul. Model de răbdare, care e cuvânt dacic, de rezistenţă, de înţelepciune, de <dreaptă cumpănă românească>.
Marele Eminescu spunea că toţi românii au coborât din Maramureş. Iată că suntem aci chiar pe urmele descălecătorului Dragoş coborât tot din părţile acestea. Am venit încoace la invitaţia colegilor de breaslă şi a prietenului Vasile Morar, pe care, auzindu-l cu vorba mucalită, cu un frumos accent maramureşean am crezut că este prozator.
Am aflat, însă, că este un poet care nu se joacă cu cuvintele, ci convorbeşte profund cu sine, cu lumea şi cu Dumnezeu. Nu întâmplător cartea recent lansată la Ulmeni se intitulează „Dumnezeu câte un pic”, editare datorată scriitoarei din Drobeta Turnu Severin, Ileana Roman, venită încoace cu colegii Florian Copcea şi Gheorghe Puiu Răducan. Permiteţi-mi să vă recit o foarte frumoasă poezie din prezentul volum:
„Dumnezeu stă pe tron şi trage ceasuri.
De toate felurile, altele mari, altele mici,
Sunt şi pendule imense cu limbile late
În care cântă de înnebuneşti pitulici.
...........................................................
Stau în faţa Domnului şi mi-e frică
Vreau să-mi aleg şi eu un ceas
Iar Dumnezeu trecând poate că-l uită
Tocmai pe acela netras.” (Dumnezeu trage ceasuri)
Dumnezeu a oferit un ceas bun lui Vasile Morar, maramureşenilor, tuturor românilor de pretutindeni.”
A urmat Parada participanţilor la slujba religioasă, care, în ritmurile fanfarei militare „Millenium III” din Baia Mare, s-au deplasat de la biserică până în centrul oraşului, în locul unde s-a desfăşurat un amplu spectacol artistico-umoristic în cadrul căruia în acorduri de fanfară, profesor doctor Cristina Bodea a interpretat „Imnul de Stat al României” şi „Imnul Uniunii Europene”.
 În prima parte a spectacolului pe scena în aer liber, din faţa Primăriei, au evoluat ansambluri  şi interpreţi ai şcolilor din localitatea Ulmeni.
Copiii de la Grădiniţa şi de la Şcoala din Ţicău, instruiţi de Dan Rodica şi Sav Lucia  au executat un dans de pe Someş.
Din localitatea Băiţa de sub Codru, două ansambluri folclorice, cu acelaşi nume, „Mugurii Codrului” au venit să încânte spectatorii. Ansamblul „Mugurii Codrului”, instructori Maria şi Aurel Petran, a executat dansul ardelenesc „La şură”, iar cel instruit de Viorica şi Sever Dumuţa, „Dansul boieresc”, „Dansul româneasc”, „Scuturata.”  
Membrii ansamblului au purtat costume tradiţionale, foarte vechi din zona Codru, cele pentru fete fiind alcătuite din: zadie de delin (baticuţ de culoare deschisă, cu flori), zgardă la gât, cu motive populare, pintileu (poale) din pânză bumbăcel în bumbăcel, cu colţişori sau cu ciur, în funcţie de vechime, spăcel alb (cămaşă), cu broderie la gât, mâneci, şi pe spate, pe sub pintileu, jupon alb brodat, laibăr negru din mătase, în picioare, jumătăţi (pantofi cu baretă).
Costumul de băiat este format din clop cu pene de fazan sau păun (o pălărie înaltă, împletită din paie de secară), cămeşe albă, din pânză lucrată manual, cu broderie la piept, la mâneci şi la guler, spartă, cu motive florale, gaci (pantaloni) din pânză ţesută bumbăcel în bumbăcel, din patru laţi (un lat având cincizeci de centimetri).         
 Ionuţ Uivaroşi, membru al Ansamblului „Mugurii Codrului” a interpretat cântece populare, printre care şi o creaţie proprie „Codrule, Măria ta”:

 I „Codrule, Măria ta,
Lasă-mă sub umbra ta,
Lasă-mă la umbra ta
Să mă iubesc cu mândra.
II Da’ să nu mă spui la nimeni
Că-i şi mândru lângă mine.
Noi acolo vom cânta.
Şi cu drag ne-om bucura.

III Codrule cu frunza deasă,
În tine mi-aş face casă,
Şi-om trăi alăturea
Câte zile vom avea.

IV Codrule, îţi mulţumim, codrule,
Ne-ai lăsat să ne iubim.
Şi tu n-ai spus la nimeni
C-am trăit cu drag în tine.” 

Andreia Botiş, originară din Ulmeni Maramureş, în vârstă de 17 ani, elevă la Liceul „George Pop de Băseşti” şi la Şcoala Populară de Artă „Liviu Borlan”, din Baia Mare, an III, canto popular, profesor  îndrumător Ramona Darha, este deja o voce consacrată, după cum demonstrează numărul mare de participări şi de diplome obţinute la concursuri: Premiul II – Concursul judeţean „Chants, son sur scene”, calificare la faza naţională – Baia Mare, 2010, Menţiune şi Diplomă de Laureat al Ligii Campionilor - Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară, organizator Mihai Treistariu, Braşov, 2010, locul I la Concursul Judeţean „Euro-Vocea Maramureşului” şi excursia „Mini-tur al Europei”, obiectivul principal, Parlamentul European, 2010, Premiu Special la Festivalul Internaţional pentru Copii şi Tineret „Armonia” 2010, 2011, Cluj-Napoca, Menţiune la Festivalul Naţional „Maramureşu răsună”, Satulung, 2011, apariţii TV şi radio.
În recitalul pe care l-a susţinut la „Toamna Someşană” s-a impus prin repertoriul alcătuit în cea mai mare parte din doine, vocea puternică, deja maturizată, flexibilă şi melodioasă, trăire afectivă şi prezenţă scenică.
Din repertoriul Andreei vom reproduce „Doina lui Lucaciu”, ce îşi are originea în faptele de viaţă şi din istorie, emoţionantă prin amestecul de patriotism, încredere în libertate şi durere sfâşietoare:
1. Plânge-o mierlă pe păduri, of, of, of
Rob îi Lucaci în lanţuri
Plânge-o mierlă pe păduri, of, of, of
Rob îi Lucaci în lanţuri.

R. Pentru sfânta libertate
    De care noi n-avem parte.
    Pentru sfânta libertate
    De care noi n-avem parte.

2. Nu fi mierlă supărată, of, of, of
Nu-i robia ne-ncetată.
Nu fi mierlă supărată, of, of, of
Nu-i robia ne-ncetată.

                 R. Vine dalba primăvară
                      Fi-va Lucaci liber iară.
                      Vine dalba primăvară
                      Fi-va Lucaci liber iară.

3.  Nu suspina în zadar, of, of, of,
 Du-mi-te pân’ la Satmar’ - 
 Nu suspina în zadar, of, of, of,
 Du-mi-te pân’ la Satmar.’

R. Unde-i Lucaci la-nchisoare
Nu vede nici cer, nici soare.
Unde-i Lucaci la-nchisoare
Nu vede nici cer, nici soare.
                  
4. Şi îi spune-nchinăciune, of, of, of,
De la-ntreaga naţiune.
Şi îi spune închinăciune, of, of, of,
De la-ntreaga naţiune.

                 R. Că el mândru s-a luptat
                     Ca român înflăcărat.
                     Că el mândru s-a luptat
                     Ca român înflăcărat.

 
     
Etnia maghiară din zonă a fost reprezentată de Ansamblul din Arduzel, instructor Moni Csillo Maria. Repertoriul lor a fost alcătuit, în cea mai mare parte, din cântece şi dansuri populare ungureşti, executate cu multă  graţie.  Fetele au purtat costume pline de viaţă, cu panglică roşie la codiţă, cămaşă albă cu flori la gât, vestă de catifea neagră, cu şnur şi paiete, jupon mic şi jupon mare, fustă creaţă cu flori de culori aprinse, pe fond alb, crem sau verde, şorţ de mătase uni, în nuanţe de roz şi roşu, cizme.
Costumele băieţilor elegante şi distinse au fost alcătuite din pălărie neagră, de postav, cu floare, cămaşă albă, vestă neagră, din postav, cu şnur şi nasturi metalici, pantaloni negri, din postav, bufanţi, cizme negre.
Un repertoriu foarte bogat, interpretat cu mare profesionalism, a fost oferit spectatorilor din Ulmeni şi de către soliştii vocali, veniţi din toată Transilvania: Angela Vălean, Aurel Tămaş, Cornelia Radocea, Maria şi Dănuţ Dan, Matei Pop Aurica, Marinel Petreuş, Ghiţă Pârja, Grupul „Am fost şi-om fi” de la Ieud, de virtuoşi ai instrumentelor muzicale din grupul „Doruri transilvane.” Membrii Ansamblului „Transilvania” din Baia Mare, în cadrul căruia au evoluat şi soliştii vocali Ioana Chimbriş, Ileana Bumbar, Marioara Galbunea şi instrumentiştii: Marin Mureşan, Dumitru Dobrican, au interpretat cântece, au executat dansuri şi au îmbrăcat costume populare de pe tot cuprinsul ţării.
Grupul de umorişti „Vaida şi nănaşii”, alcătuit din Marcel Mureşan, profesor de fizică la Liceul din Jibou şi Liviu Petric, directorul Casei de Cultură din Jibou, au adus pe scenă hazul de necaz, exprimat cu vigoare şi inteligenţă.
 Maramureşenii vor să-şi păstreze colţul lor de rai curat şi îngrijit şi aşa că s-au înscris în acţiunea de nivel naţional „Let’s do it, România” pentru a participa la ecologizarea mediului înconjurător, înregistrând cel mai mare număr de participanţi din intreaga ţară, fapt sărbătorit cu ocazia „Zilelor Ulmenilor” când reprezentanţi ai acestei acţiuni au intonat „Imnul Let’s do it, România” şi au oferit câte un tricou câştigătoarelor Concursului „Eu miss de pe Someş.”
 Cum reuşita vieţii unei comunităţi depinde şi de armonia familiilor ei, Primăria oraşului Ulmeni a acordat diplome tuturor familiilor care au împlinit 50 de ani de căsnicie.   
 Bucătăria tradiţională, ardelenească nu putea să rămână mai prejos şi aşa că timp de două zile localnicii şi-au îmbiat vizitatorii cu pălincă, slănină şi sarmale de cea mai bună calitate.
Demnă de remarcat este şi compoziţia simetrică a sărbătorii care a început cu un tradiţional foc de tabără şi s-a terminat cu un modern foc de artificii, impresionant prin lumină şi culoare, reuşind să înscrie Ulmeniul pe axa timpului şi a civilizaţiei.   
„Toamna Someşeană” s-a dovedit a fi o sărbătoare complexă, în care Maramureşul şi-a arătat valoarea istorică şi culturală, la care au luat parte persoane de profesii, vârste şi etnii diferite: preoţi, profesori, scriitori, sculptori, pictori, fotografi, cercetători, ingineri, cadre medicale, interpreţi vocali şi instrumentişti, formaţii artistice de cântece şi dansuri, copii, tineri şi adulţi, români, romi şi maghiari.
„Zilele localităţii Ulmeni” s-au remarcat şi prin valoarea intelectuală şi artistică a activităţilor, fineţea şi rafinamentul interpretărilor, prin modestie şi ospitalitate, prin armonia dintre românii de pretutindeni şi dintre românii maramureşeni şi etniile cu care convieţuiesc, prin respectul şi toleranţa faţă de valori, indiferent cine este autorul şi purtătorul lor.
După ce timp de trei zile am avut ocazia să cunoaştem un Maramureş bogat, profund şi original, plecăm spre casă cu sufletul mulţumit şi relaxat, convinşi că porţile maramureşene vor rămâne veşnic deschise tuturor celor dornici să le treacă pragul pentru a descoperi noi şi noi valori ale unui ţinut, care deşi pare situat la marginea lumii, rămâne în centrul ei prin creaţie, omenie şi dorinţă de colaborare.
Sursa:Slova Crestina
           www.slova-crestina.ro

 

 


 

Andreia Botiş şi "Doina lui Lucaciu"

Vasile MORAR

Nu cred să fie mamă în lumea aceasta care să nu murmure lângă covata, lângă leagănul, lângă pătuţul pruncului înainte de-a adormi un cântecel cât un murmur de izvor cu care să tragă peste pleoapele mugurelului de om pojghiţa dulce a somnului.

Mă întorc în copilărie şi-o aud pe mama. Ca o şoaptă de frunză îi era glasul. Ca un murmur de iarbă mângâiată de vânt. Dar mama nu abătea spre cântecelele de leagăn ştiute. Nu. Ea, săraca, nu avea vreme de fineţuri melodice. Îmi căuta să mă adoarmă "Doina lui Lucaciu" cum n-am mai auzit-o cântată până la Toamna Someşană la Ulmeni, de către consăteanca mea, Andreia Botiş. Toate în acele clipe absolut unice mi s-au răscolit în suflet. O furtună a anilor s-a stârnit, venind de departe spre mine. Pârjolea totul. Eu plângeam. Ce bine mi-a prins plânsul acela! Plângea cu mine copilăria şi viaţa mea. Lumea prezentă încremenise.
Andreia... Plânge-o mierlă prin păduri... Şi venea, of, of, oful care sfâşia sufletul sub brazde adânci de durere de jale.
Iată, descopăr acum cum inima mea a crescut cu jalea în ea. Rob îi Lucaci în lanţuri. Şi vocea Andreei mă chinuia, stârnea uragane de durere în mine. Dar, generoasă, nu mă lăsa acolo, în hău, nu mă părăsea.
"Nu fi mierlă supărată/ Nu-i robia ne-ncetată." Am avut multe bucurii în viaţă, dar nu cred s-o fi întrecut vreuna pe cea a descoperirii unei cântăreţe autentice, profunde, de-o sensibilitate care o va duce departe.
Ea se numeşte Andreia Botiş. Reţineţi, vă rog, acest nume. E numele marii cântăreţe de mâine. Nu vă speriaţi de ce vă spun. Pentru mine, Andreia Botiş este acum o mare cântăreaţă. Azi. Pentru voi, ea va deveni mâine, dar mâinele acela e foarte aproape. Şi va deveni azi, când o veţi auzi cântând. Ea iubeşte până-n ultima coardă a inimii muzica, iar forţa ei de-a transmite emoţia depăşeşte imaginaţia. Cei care iubesc folclorul - rădăcina noastră primordială - ascultaţi-o pe Andreia Botiş. O să îmi daţi dreptate. Sufletul îmi strigă irezistibil: "Sărută mâna acestei fete! Sărută mâna unei artiste!" O fac cu mare bucurie.

 

Sursa:Glasul Maramuresului

            Data 08-10-2011

                                            Carti aparute sub egida ARS VIVAT

 

 

                                                             APEL UMANITAR

Actorul Mircea Anca suferă de leucemie. Are nevoie urgentă de un transplant de măduvă

Actorul Mircea Anca trece prin grele încercări ale vieţii. Artistul are nevoie urgentă de un transplant de măduvă, operaţie care nu se poate efectua decât în afara ţării şi care este foarte costisitoare.

 

Marele actor, Mircea Anca are nevoie urgentă de operaţie de transplant de măduvă /

 

30.000 de euro este nota de plată pentru transplantul pe care Mircea Anca trebuie să îl facă la o clinică din Israel. Statul român îl sprijină cu o sumă de bani, însă aceştia nu sunt suficienţi.

În acest moment, actorul se află în stare foarte gravă. Este internat în spital, unde face chi­mi­o­terapie, ia antibiotice şi primeşte periodic transfuzii de sânge.

Mircea Anca a devenit cunoscut după rolurile sale din filmele "Moromeţii", "Maria şi ma­­rea" sau "Hotel de lux", dar şi din piesele de teatru "Jocul ielelor" şi "Macbeth".

Donaţii în lei pentru Mircea Anca se pot face în contul BRD - RO07BRDE441SV86709744410, iar donaţiile în euro se pot face în contul BRD - RO73BRDE441SV86711334410.

 

 

                              Cursuri gratuite de „Competente Antreprenoriale”

 

Cursuri gratuite de „Competente Antreprenoriale” pentru angajatii, somerii si managerii din mediul rural
Asociatia Comunelor din Romania (A.Co.R.) si partenerul sau Structural Consulting™ Group implementeaza proiectul „Comuna, promotor al dezvoltarii spiritului antreprenorial in mediul rural” (www.procomune.ro), in baza contractului de finantare cu numarul de identificare POSDRU/83/5.2/S/58447, cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

In cadrul acestui proiect se vor mai organiza, pentru Regiunile: 7 - Centru, 6 - Nord Vest, 4 - Sud Vest Oltenia si 5 - Vest, in perioada septembrie 2011 – februarie 2012 un numar de 7 cursuri de specializare in „Competente Antreprenoriale”, dupa cum urmeaza:


Regiunea
  Judetele de domiciliu sau resedinta ale participantilor la curs Perioada de desfasurare a cursului Localitatea de desfasurare a cursului 
7 Centru Harghita si Mures 25-30 septembrie 2011 Praid
6 Nord Vest Bihor si Salaj 16-21 octombrie 2011 Baile Felix 
6 Nord Vest Maramures si Satu Mare 23-28 octombrie 2011 Vama/ Mogosa/ Borsa 
6 Nord Vest Cluj si Bistrita 20-25 noiembrie 2011 Cluj
4 Sud-Vest Gorj si Mehedinti 12-16 decembrie 2011 Ticleni/ Tismana
5 Vest Caras -Severin si Hunedoara 15-20 ianuarie 2012 Sarmizegetusa/ Straja
5 Vest Arad si Timis 4-10 februarie 2012 Moneasa


Pentru fiecare curs se vor selecta cel putin 15 persoane, cu domiciliul stabil sau resedinta intr-unul din cele doua judete.

Toate costurile aferente participarii la cursuri sunt decontate prin proiect (se deconteaza transportul si se asigura cazare, masa si suport de curs).

Pentru mai multe detalii privind cursurile, criteriile de eligibilitate si procedura de inscriere, click aici.

Informatii suplimentare pot fi obtinute de la:
Flaviu Popa
Coordonator formare profesionala proiect ID58447
Asociatia Comunelor din Romania
Telefon: 0736.802.104
flaviu@procomune.ro
www.procomune.ro

Sursa: http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=9790&t=Stiri

 


 


 

 

  TOAMNA SOMESEANA

       Editia a III-a
Zilele orasului Ulmeni
    17.09-18.09  2011

TABĂRA DE PICTURĂ „ARS CAMPUS” LA ULMENI, ediţia I

septembrie 19, 2011   Gelu Dragos  

 

Cu ocazia Sărbătorii oraşului Ulmeni „ Toamna Someşeană”, ediţia a III-a, a avut loc timp de o săptămână ( 11-18 septembrie ) o tabără de pictură şi artă fotografică la care au participat 10 artişti plastici : Violeta Radu, Diana Firicel, Radu Firicel, Ioana Stanciu, Doris Gianina Călăuz;, Nicolae Goje jr., Mircea But, Călin Firizan, Paul Filip și Norbert Filep. Proiectul a fost implementat cu sprijinul artiștilor plastici Marcel și Maria Stanciu, profesori la Palatul copiilor din Baia Mare. Acest eveniment în premieră a avut loc cu sprijinul Primăriei Ulmeni, a primarului Lucian Titus Morar, a viceprimarului Traian Oros, a Consiliului Local, a preşedintelui asociaţiei „Ars Vivat” preot Radu Botiş. Creaţiile tinerilor artişti plastici au fost expuse apoi pe holul şi în sala mare a Căminului cultural din Ulmeni cu ocazia prezentării mai multor cărţi ale scriitorilor din zonă. Felicitări tuturor participanţilor. Deşi foarte ocupat pentru a ieşi totul bine la această ediţie a sărbătorii „Toamna Someşeană”, primarul Lucian Morar ne-a spus câteva cuvinte despre tabăra „Ars Campus” : „Se spune că arta este prima treaptă a culturii. Prin ea începe înălţarea spre umanitate, atât copilul, tânărul, cât și omul matur. Prin creația operei de artă, omul evadează din cercul îngust al eu-lui spre a trăi și pentru alții. Am un motiv în plus să susțin acest proiect, tatăl meu fiind om de cultură. Am dorit ca această întâlnire să constituie un schimb de informații, comunicări iar tinerii artişti să descopere împrejurimile Ulmeniului cu pensula și culorile și să lege prietenii”!

 

Academicianul Mihai Cimpoi din Republica Moldova este prezent la Zilele Ulmeniului !

septembrie 18, 2011   Gelu Dragos  

 

La invitaţia poetului Vasile Morar, oaspeţi de seamă din Serbia, Basarabia, Bucureşti, Drobeta Turnu Severin,Vâlcea, Satu-Mare şi bineînţeles Maramureş sunt prezenţi la Sărbătoarea oraşului Ulmeni, oraş în plină dezvoltare şi extindere de când în fruntea urbei de pe Someş este primar Lucian Morar, adică fiul poetului Vasile Morar.
Ieri,17 septembrie, la Căminul cultural din localitate într-o atmosferă de înaltă simţire patriotică locală şi românească, în prezenţa deputatului Nicolae Bud şi a soţiei acestuia scriitoarea Florica Bud, preşedintele Cenaclului Scriitorilor din Maramureş s-au prezentat multe titluri de cărţi ale autorilor locali : Mircea Botiş şi Radu Botiş – Ulmeni, studiu monografic; Victor Becheanu – Obiceiuri ale vieţii de familie în zona de sub Codru-Maramureş; Ulmeni:cuvânt zidit în vitralii (unde semnează Florica Bud, Petre Dulfu, Vasile Morar, Vianu Mureşan, Viorel Mureşan, Milian Oros, Radu Ulmeanu); Vasile Morar – Bufniţa Roşie; revista Izvoare Codrene, nr. 6,anul II, o revistă sponsorizată de secretarul CJMM Dumitru Dumuţa, primarul Băseştiului Ioan Călăuz şi apicultorul Vasile Dale din Asuajul de Sus. Au mai fost prezentări de cărţi dar din păcate nu am intrat în posesia lor, motiv pentru care nu pot să scriu despre ele!
Deşi a sosit cu întârziere la Ulmeni, mai exact la Cabana silvică Ţicău, la domnul Mirel, pe înserate şi-a făcut apariţia academicianul Mihai CIMPOI! Dar ca să vedeţi ce personalitate uriaşa este Domnia Sa lăsăm cuvintele româneşti să vorbească! Mulţumim Vasile Morar pentru ziua de ieri!

Academicianul Cimpoi: „Eminescu a ajuns în Europa înaintea noastră”!
„Am susţinut teza de doctor târziu, nu în perioada sovietică, pentru că nu eram recunoscut de către autorităţile de atunci. Astfel, mai întâi Academia Română m-a ales ca Membru de Onoare, după care, la Academia de la Chi
șinău, am devenit membru titular. Apoi am susținut teza de doctor. Mi s-a acordat și titlul de doctor habilitat”.
Dar până să ajungă la această etapă a parcurs un drum lung. Doamnelor
și domnilor, fragmentul citat este o parte din istoria vieţii binecunoscutului critic literar şi ex-preşedinte al Uniunii Scriitorilor – academicianul Mihai Cimpoi, invitatul meu în emisiunea “În direct România, în direct lumea românească”, de la Radio România Internațional)
„Nu titlurile mi-au accentuat meritele”
Asta spune Mihai Cimpoi, la ceas de bilanţ, despre cele realizate de-a lungul vieţii. A avut debutul literar la numai 18 ani. Scria însă recenzii încă de pe băncile şcolii, din clasa a 8-a. Le trimitea la ziar şi nu elogia, ci critica. Reacţia poetul Ion Bolduma, care lucra la publica
ția „Nistru” pe atunci, a fost că a venit în satul tânărului Cimpoi ca să vadă „cine este cel care scrie într-o limbă românească salonardă”. Sau, cum se credea în redacţie, să vadă cine este „acest învăţător bătrân care scrie”. Şi a descoperit un tânăr de 18 ani!…
Mihai Cimpoi spune că tatăl său îl vedea în perioada interbelică la categoria „studenţilor eterni”. Despre părintele său – „Ilie românul”, cum îl numeau oamenii în sat -, academicianul spune că era „un Moromete al localităţii”. „Ilie românul” era din dreapta Prutului. De la tatăl său a învăţat să fie constructiv, iar asta l-a ajutat să contribuie la înlăturarea „obscurantismului ideologic”. „Sunt din categoria lui Aristarh şi nu a lui Zoil, spune invitatul meu. În spaţiul basarabean s-a demolat foarte mult: cultura, în primul râd, iar identitatea noastră a fost o teroare a istoriei care s-a exercitat în mod cumplit. Românii-basarabeni au cunoscut nişte faze pur şi simplu catastrofale, cumplite”, îmi explică interlocutorul meu.
În acest context, mai aflaţi din interviu cum se consideră şi cum era considerat Mihai Cimpoi de către unii: un român şi jumătate sau doar pe jumătate român.
„Se vorbea intens ruseşte. Am cerut un profesor care să ne vorbească pe înţeles”
Mergând însă pe marginea biografiei lui Mihai Cimpoi, aflăm că marele său prieten Grigore Vieru l-a criticat pentru început, după care i-a spus „vei ajunge un mare critic literar”. „Grigore Vieru mi-a fost ca un sfetnic. Versuri nu am mai scris, dar am continuat cu epigrame. Şi prima i-am scris-o chiar lui”.
Venit în 1960 de la ţară, viitorul academician a rămas cutremurat de Chişinău. „Îmi era un mediu străin. Asta pentru că se vorbea intens ruseşte. A fost greu. O caznă. La cursurile de filosofie trebuia să îl citim pe Hegel în ruseşte. Mai mult, la logică, noi, copii veniţi de prin sate, nu înţelegeam nimic în rusă.
Am cerut un profesor care să ne vorbească pe înţeles”. Şi au avut noroc. Era perioada de „dezgheţ hruşciovist”, cum spune Mihai Cimpoi, sau, cum adaug eu – un dezgheţ în plin îngheţ.
„Mergeam la femeia lui Lenin”
„Aşadar, la universitate nu prea puteam să însuşim prea multe şi mergeam la femeia lui Lenin (râde) – aşa spuneau studenţii Bibliotecii Naţionale Nadejda Krupskaia”.
Acolo era un fond de carte românească foarte bogat, spune academicianul. „Dar trebuia să fii înscris într-o fişă specială”, iar Mihai Cimpoi bănuişte că era pentru securitatea care urmărea tot ce mişca în acele vremuri.
La bibliotecă a ajuns studentul la concluzia că marea mântuire este prin cultură.
„Eminescu a ajuns înaintea noastră în Europa”
Este supărat pe detractorii de la Bucureşti ai lui Eminescu care au devenit „foarte activi în perioada de integrare europeană”. „Cer să ne lepădăm de Eminescu. E o absurditate, deoarece Eminescu a ajuns de mult în Europa. Societatea noastră este caragializată şi caragializarea a dus la complexul cioronian, unul de inferioritate, de frustrate”.
Iar eu am adăugat: mai mult, complexele ne sunt alimentate. Academicianul este de acord…
„Am răsfoit Istoria literaturii germane de la începuturi până în prezent a lui Fritz Martini şi cel mai important capitol de acolo este alocat lui Goethe: «Goethe, poet şi educator naţional».
Deci, educator naţional! Nemţii pun mare preţ pe educaţie”. „Dar noi nu suntem nemţi, domnule Cimpoi!”, am replicat eu. Răspunsul: „Valorile româneşti cunosc o oră a cumpenei şi punerea sub semnul integrării europene grăbite. Eminescu a anticipat apariţia UE. Eminescu era european, a ajuns cu mult înaintea noastră acolo. Întrebarea este cum facem şi noi ca să îl ajungem din urmă. Eu mai caut răspunsul despre valorile noastre de astăzi şi în Nitzsche”.
„Trăim un ceas dramatic al istoriei noastre”
Asta spunea în 2010, şi repetă în 2011, Mihai Cimpoi. Nu şi-a schimbat părerea. Iar dramatismul ceasului „este neîncrederea în valorile noastre. Este graba de a ne integra în UE necondiţionat. Europenii, însă, la rândul lor, ne întreabă care ne sunt valorile? Dialogul este valoric”, conchide invitatul. „Şi identitatea contează până la urmă…”, am adăugat eu. Mihai Cimpoi continuă: „Unii afirmă – cultura românească este de poliţa a doua, iar eu le aduc de fiecare dată, drept exemplu, nume sonore româneşti care îi contrazic. În UE nu putem să intrăm decât cu adevărurile noastre.”
Despre moldovenism
„Este un curent care reactualizează noţiunile staliniste de popor moldovenesc şi limbă moldovenească. Nu este acceptat de către intelectualitatea noastră. Sunt prea puţini acei „intelectuali” adepţi ai acestei idei. Cine crede în asta sunt necărturari totali care nici nu pot găsi un suport teoretic al ideeii lor. Este un fals”, spune tranşant academicianul.
„Nici în cartea europeană a limbilor nu există limba moldovenească. Rajmund Piotrowski, un mare românist şi romanist a intervenit ca să se scoată această aşa-zisă limbă”. „Dar o avem în Constituţie, mai mult sau mai puţin”, am amintit eu. „La Chişinău bătălia pentru limba română este pe mai departe de fiecare zi… Limba este expresia unei naţiuni. Marele filosof Heidegger spunea: „Limba ne dă certitudinea de a fi parte a unui popor ziditor de istorie”. În 1994, Academia de Ştiinţe a Moldovei a spus tranşant că denumirea limbii vorbite la Chişinău e română şi tot nu a reuşit să o impună până la capăt”, îmi răspunde Mihai Cimpoi. Iar eu insist: „Dar dacă politicienii vehiculează şi astăzi că vorbesc limba moldovenească în plan politic
și româneşte în plan personal înseamnă că mai prind asemenea manevre în faţa unei părţi a electoratului”…
Răspunsul academicianului îl aflaţi în audio. Cert este că pe Mihai Cimpoi îl doare când se ironizează pe seama sacrificiului făcut de către generaţia sa în tumultul anilor 90…
Aş adăuga: şi pe noi!
Despre decimarea intelectualităţii basarabene
„Intelectualitatea noastră a fost decapitată metodic, inclusiv scriitorii din Transnistria care, în 1937, au fost împuşcaţi pentru că au trecut la alfabetul latin.
Au fost deportaţi şi ucişi. Petru Ştefănucă, marele folclorist, de exemplu, a fost ucis în bătaie cu propria sa carte. Basarabia a rămas fără intelectualitate, care a fost practic decimată, dar a reuşit să-şi revină. Acesta a fost marele ei miracol”, spune Mihai Cimpoi. Iar eu, în continuarea ideii, l-am întrebat despre exilul basarabean exterior şi interior. Explicaţia: „Exilul exterior este cel siberian, iar cel interior a fost unul strategic, de păstrare a identităţii. Iată de ce cred că literatura basarabeană este rizomică. Adică a rezistat prin rădăcinile sale, când a fost tăiat trunchiul. A fost o rezistenţă în felul celei franceze”.
Vorbesc cu Mihai Cimpoi şi despre scriitorimea care trebuie să pregătească drumul nostru spre UE, despre raportul negativ de 2 cărţi româneşti la 19 ruseşte, sau, mai nou, de 7 la 19; despre „invazia” media rusească prin cei 800 de corespondenţi ruşi la Chişinău, în raport cu un corespondent al TVR şi unul al Radio România Actualităţi, dar şi despre cei 16 funcţionari ai Ambasadei României în comparaţie cu cei 1200 ai ambasadei Rusiei.
Mihai Cimpoi ne spune şi de ce crede că „e inconsecvenţă în relaţiile culturale cu România care, spune domnia sa, sunt plasate în seama unor instituţii cu interese sau pe care le preocupă mai mult partea electorală”.(
Extras din Jurnalul Moldovean-Stela POPA)

 

 

 

SOCIETATEA TINERIMEA DIN ULMENI ŞI JUR ŞI APORTUL EI LA PROPAGAREA CULTURII LA SATE

 

 

Marea Unire a românilor a însemnat şi începutul unei intense bătălii de resuscitare naţională, atât la oraşe cât şi la sate. Localitatea Ulmeni avea să înscrie, pe această linie, un exemplu semnificativ prin înfiinţarea Societăţii Cultuale  „Tinerimea din Ulmeni şi Jur”, în 1923, de către Florian Ulmeanu, pe atunci student în medicină, care prin activitatea bogată şi diversificată pe care a desfăşurat-o, a înscris o pagină luminoasă din trecutul mişcării de emancipare culturală, social-economică şi sportivă a satelor de pe Valea Someşului, din raza de acţiune a societăţii făcând parte cincisprezece sate: Ulmeni, Tohat, Chelinţa, Ţicău, Arduzel, Mânău, Someş-Uileac, Sălsig, Gârdani, Asuaju de Sus, Asuaju de Jos, Ariniş, Vicea, Băseşti şi Benesat.

În contextul programului societăţii, activitatea culturală a ocupat un loc aparte. În scopul propagării culturii, membrii societăţii s-au folosit de mijloace şi forme variate. Reuniunile de la Ulmeni ne dovedesc preocuparea pentru varietate, pe linie culturală, având în vedere că ele cuprindeau recitări, piese corale, conferinţe, piese de teatru, muzică populară, dansuri populare. În cadrul manifestărilor culturale s-au organizat serbări cu program artistic minuţios întocmit, urmate de dans. Nu au lipsit balurile precedate de programe artistice.

Serbările culturale au căpătat un plus de strălucire, odată cu înjghebarea orchestrei de muzică populară şi uşoară condusă de Emil Gavriş, viitorul mare interpret, compozitor, dirijor, care a fost şi un violonist de seamă, de obârşie din Chelinţa. Presa notează că atunci „când s-a pus pe treabă orchestra, care avea un repertoriu mereu înnoit, lumea a început să curgă la serbările de la Ulmeni.”

Teatrul de amatori a fost şi el o formă eficientă în agenda de lucru, pe line culturală, a societăţii. „ Când s-a jucat piesa „Pe aici nu se trece”, a participat atâta popor încât nu mai putea încăpea în marea grădină a şcolii din Ulmeni.” Presa timpului consemnează că „ la serbările din Ulmeni s-au jucat piese de teatru foarte reuşite.”

Treptat membrii societăţii au trecut la organizarea unor manifestări de amploare, prima având loc în 1931, de Sfântul Petru, şi a fost rezervată sărbătoririi poetului Petre Dulfu la Tohat, cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani. În afara sătenilor veniţi din peste cinsprezece comune, au participat o serie de personalităţi din judeţ şi din ţară, dintre care amintim pe Emil Bran, Elena Pop Hossu-Longin, preşedintă de onoare a societăţii, Leontin Ghergariu, Gheorghe Matieşanu, prefectul judeţului Sălaj, Petru Bran şi alţii. Cu această ocazie s-a dezvelit monumentul poetului Petre Dulfu, cu sprijinul Despărţământului Zalău al Astrei.

O altă manifestare de amploare a fost sfinţirea Monumentului Eroilor, care a avut loc în anul 1933, la Ulmeni, care a fost o sărbătoare patriotică şi românească vibrantă, la care au participat mii de cetăţeni din Ulmeni şi satele apropiate, mai ales ţărani. În cadrul programului cultural complex, s-a deschis şi o expoziţie de cusături a Şcolii de gospodărie a societăţii, care a ştiut pune accent pe valorificarea artei textile tradiţionale. O grăitoare dovadă a modului cum membrii societăţii au stiut să valorifice tradiţiile, a fost „ conductul etnografic” care erau nişte care alegorice care conţineau câte un obicei: o nuntă, o şezătoare, o clacă, etc. Carele erau conduse de flăcăi chipeşi, în costume naţionale.

Manifestarea a fost umbrită de un eveniment tragic. Un grup de ţărani din satele vecine Ulmeniului, vrând să ajungă mai repede acasă, s-au înghesuit într-o barcă peste posibilităţile ei de plutire. Barca s-a scufundat şi foarte mulţi din cei aflaţi, în barcă, s-au înecat.

O parte din serbările culturale de amploare, cu program complex, au fost organizate de societate în colaborare cu Astra. O astfel de manifestare a avut loc la 26 aprilie 1938, care a cuprins concerte corale, prezentate de corurile ţărăneşti, conferinţe, dansuri şi muzică populară, etc.

O realizare cu care s-a mândrit întotdeauna societatea a fost Casa Naţională, construită prin aportul tineretului din Ulmeni şi jur, a cărei piatră de temelie a fost sfinţită în 1933. Lucrările au avansat anevoios din lipsă de fonduri. Prin munca plină de elan a tinerilor se termină sala festivă, în 1936, aşa încât serbările culturale se desfăşurau acum în sală, nu în aer liber. Inaugurarea Clădirii Casei Naţionale a avut loc în anul 1938, printr-o manifestare culturală de amploare, când erau gata sala de festivităţi şi alte două săli mai mici, restul clădirii neputând fi terminat datorită precipitării evenimentelor legate de cel de-al doilea război. Clădirea slujeşte şi astăzi ca sediu al căminului cultural, cu extinderile care i s-au adus ulterior.

Activitatea societăţii pe tărâm cultural a cunoscut o continuă extindere şi diversificare. În 1936, la sediul comunei, funcţiona o bibliotecă care cuprindea peste 600 de volume, de literatură şi alte genuri. Cu ajutorul Casei Şcoalelor, a Societăţii Studenţilor Someşeni din Bucureşti, Tinerimea din Ulmeni şi Jur a înfiinţat biblioteci în mai multe sate. Tot în satele din jur a înfiinţat câte o Casă de citire.

Valorificarea portului popular a cunoscut însufleţire în cadrul societăţii datorită unor personalităţi marcante: Elena Pop Hossu-Longin, Laurenţiu Bran, Ioan Folescu Delaturda, G. Matieşanu, Emil Petrescu.

O iniţiativă cu rosturi de profunzime pe linia valorificării patrimoniului etnografic a constituit-o inaugurarea Muzeului istorico- etnografic la 23 iulie 1933, cu ocazia dezvelirii Monumentului Eroilor. Potrivit documentelor, muzeul cuprindea sute de obiecte, reprezentând unelte agricole şi casnice, icoane pe sticlă şi lemn, obiecte de cult divin, etc. Din păcate întreg patrimoniu al muzeului a fost distrus în timpul războiului. Preocuparea, pentru etnografie, a membrilor societăţii ne este argumentată şi de conferinţele legate de acest domeniu, precum cele ale Elenei Pop Hossu-Longin, Emil Petrescu şi Laurenţiu Bran despre portul popular sau cea despre muzeul regional de Laurenţiu Bran, G. Matieşanu.

Activitatea culturală a societăţii Tinerimea din Ulmeni şi Jur, una susţinută şi diversificată, a cunoscut continuitate până în 1940, la cedarea Ardealului, când mulţi dintre membrii societăţii au fost mobilizaţi sau s-au refugiat, ceea ce a generat întreruperea bruscă a activităţii. Prin realizările înscrise în plan cultural, vreme de aproape două decenii, societatea a constituit un focar de cultură şi un far luminător pentru satele codreneşti.

 

Pamfil Bilţiu

Ulmeniul în sărbătoare

• Alina TALPOŞ

Sfârşitul de săptămână va fi unul plin de bucurie şi presărat cu surprize pentru locuitorii Ulmeniului. Asta, deoarece Primăria şi Consiliul Local organizează Zilele oraşului sub egida "Toamna Someşeană", manifestare ajunsă la cea de-a III-a ediţie.

Voia bună şi distracţia vor fi la ele acasă, iar localnicii vor avea ocazia de-a uita pentru câteva clipe de greutăţile cotidiene. Ei îşi vor putea descreţi frunţile ascultând muzică de calitate sau participând la diferite momente festive, care le sunt oferite din inimă.

Edilul Lucian Morar se declară îndrăgostit de oraşul pe care-l administrează şi se bucură că poate să ofere locuitorilor două zile de bucurie şi voie bună:
"Ulmeniul este un oraş tânăr cu oameni gospodari; cu Tohatul lui Petre Dulfu şi Chelinţa lui Emil Gavriş, cu absolvenţi plecaţi în toate colţurile ţării şi ale lumii, cărora le ducem dorul. Sperăm că sărbătoarea îi va strânge la vatră pe cât mai mulţi dintre fIii oraşului, ca să ne putem bucura împreună."  
Sărbătoarea oraşului îşi propune o revenire la tradiţii şi o redescoperire a valorilor culturale locale. Se doreşte a fi un prilej de relaxare şi o oază a veseliei pentru toată lumea.

• Se va inaugura Centrul medical de permanenţă

Manifestările vor debuta mâine, 17 septembrie, la ora 11.00, când va avea loc inaugurarea Centrului medical de permanenţă Ulmeni. Primarul Lucian Morar a precizat că pentru reabilitarea spaţiului în care acesta funcţionează s-au investit aproximativ 3,5 miliarde lei vechi. Unitatea deserveşte circa 7500 de locuitori şi a căpătat o înfăţişare modernă prin efortul susţinut al autorităţilor, din dorinţa de-a facilita accesul oamenilor locului la servicii medicale de calitate chiar la ei acasă. Vin să se trateze aici atât oamenii din zona Ulmeni, cât şi cei din comunele învecinate. S-a renovat atât exteriorul, cât şi interiorul clădirii. În cadrul Centrului medical funcţionează trei cabinete de medicină de familie şi două cabinete de stomatologie. De asemenea, locaţia oferă şi servicii de tehnică dentară.
Centrul de permanenţă funcţionează din 1 august a.c., după ce foarte multă vreme dispensarul a fost închis din cauza lipsei medicilor. În prezent, în centru activează cinci medici de familie. Trei dintre aceştia sunt titulari ai dispensarului din Ulmeni, iar doi au venit de la Satulung şi Ulmeni.
"Redeschiderea centrului este un câştig pentru întreaga zonă, deoarece este asigurată asistenţa medicală continuă. Investiţiile care s-au făcut aici sunt consistente. S-a compartimentat clădirea, s-au montat geamuri termopan,
s-au renovat grupurile sanitare, s-au făcut zugrăveli, astfel încât activitatea medicală să poată fi desfăşurată într-un mediu agreabil şi igienic.
De asemenea, s-a reabilitat termic exteriorul şi s-a vopsit faţada clădirii. Zilnic trec pragul cabinetelor medicale 50-60 de pacienţi, iar la serviciile centrului de sănătate au apelat 300 de persoane numai în luna august", a asigurat coordonatorul Centrului de permanenţă, dr. Neli Crina Pop.
La inaugurarea Centrului medical de permanenţă din Ulmeni şi-au anunţat prezenţa Alexandru Deac (directorul CAS Maramureş), Rareş Pop (directorul DSP Maramureş), deputatul Nicolae Bud, care a făcut lobby pentru obţinerea fondurilor necesare reabilitării centrului, precum şi cadre medicale.

• Paradă pe ritmuri de fanfară

Manifestările vor continua duminică, 18 septembrie. Dimineaţa, începând cu ora 10.00, toată suflarea Ulmeniului va participa la Sfânta Liturghie, organizată în aer liber în faţa bisericii noi din Ulmeni. După oficierea slujbei religioase, alaiul va porni spre centrul oraşului.
Parada participanţilor va fi realizată pe ritmuri de fanfară. Mulţimea se va opri în faţa primăriei oraşului, unde soprana Cristina Bodea va intona Imnul României şi pe cel al Uniunii Europene. Tot aici va fi primit tradiţional, cu pâine şi sare, ministrul Apărării, Gabriel Oprea.  De la ora 14.00, va fi susţinut un program artistic de către elevii Şcolii din Ulmeni.
Vor concerta Corurile "Amadeus" şi "Armonia", vor avea loc reprezentaţii de dans sportiv şi dans popular. Concomitent, se va derula un campionat de şah şi volei care are drept miză căştigarea cupei "Toamna someşeană" şi va fi ianugurată o expoziţie de desene cu tematica "Toamna în oraşul meu". La scenă, începând cu ora 14.30, vor susţine recitaluri soliştii Angela Vălean şi Andreea Botiş. Momentul va fi urmat de rostirea discursurilor invitaţilor de onoare. Printre cei care vor lua cuvântul se numără ministrul Apărării, Gabriel Oprea, deputatul Nicolae Bud, secretarul de stat de la Interne - Gheorghe Emacu şi alţii. Maestru de ceremonii, responsabil cu prezentarea tuturor evenimentelor derulate la scenă, va fi Octavian Butuza.
La ora 15.30, va urca pe scenă Aurel Tămaş, care va încânta auditoriul cu frumoasele lui melodii. De la 16.30, îi vor binedispune pe toţi participanţii la sărbătoare Vaida şi Nănaşii, respectiv Cornelia Radocea.

• "Ars Vivat"

Un moment important al sărbătorii va fi conferit cu ocazia vernisajului expoziţiei lucrărilor de artă realizate în tabăra de pictură "Ars Vivat", desfăşurată la Ulmeni în perioada 11-19 septembrie a.c. Zece artişti plastici pasionaţi din Iaşi, Cluj şi Maramureş au creat în această perioadă lucrări inspirate din pitorescul locului, iar cu ocazia expoziţiei va fi evidenţiat întregul lor efort creator. Vernisajul va fi completat de o expoziţie foto, cuprinzând imagini surprinse în timpul desfăşurării taberei de pictură.
Programul de seară va începe la ora 17.00, cu muzică ambientală, iar de la ora 18.00, se vor derula concursuri sub egida "Let’s do, it, Romania". Prezentarea acestui program îşi propune să cultive conştiinţa localnicilor, în special a tinerilor, pentru păstrarea unui mediu curat.

• "Ulmeni: cuvânt zidit în vitralii"

Manifestările dedicate Zilelor oraşului vor continua cu o serie de evenimente culturale găzduite de Casa de Cultură Ulmeni. Aici, începând cu ora 13.00, vor avea loc o serie de lansări de carte. Se va prezenta mai întâi volumul "Antologie - Ulmeni: cuvânt zidit în vitralii", care cuprinde o serie de creaţii literare ale unor mari oameni de cultură din zonă: Florica Bud, Petre Dulfu, Vasile Morar, Vianu Mureşan, Viorel Mureşan, Milian Oros şi Radu Ulmeanu. Primăria a avut iniţiativa editării volumului, în scopul de a pune în valoare bogata zestre culturală a zonei. Toţi cei care semnează creaţii în cadrul Antologiei sunt foşti sau actuali membri ai Uniunii Scriitorilor, oameni de cultură cu care se mândreşte întreaga zonă, deoarece prin creaţiile lor au dus renumele Ulmeniului peste mări şi ţări.
Apoi se va lansa Studiul Monografic al Ulmeniului, creaţie aparţinând pr. Radu Botiş, respectiv profesorului Mircea Botiş.
Un alt eveniment cultural va fi prilejuit de lansarea volumului "1001 Cugetări", aparţinând pr. Ilie Bucur şi înv. Olimpia Mureşan. Lansările de carte vor fi completate de o expoziţie foto, semnată Attila Koncz. Aceasta a imortalizat peisaje, portrete, flori şi imagini din zonă, iar cei care vor călca pragul expoziţiei vor fi invitaţi să redescopere Ulmeniul de altădată.

• Prima ediţie a concursului "Eu m’iss fata de pe Someş"

De la ora 18.30, se va derula un spectacol concurs incendiar, intitulat sugestiv "Eu m’iss fata de pe Someş", în cadrul căruia 13 concurente se vor întrece pentru titlul de cea mai frumoasă someşeană. Concurentele înscrise în concurs sunt eleve ale Liceului Particular "Gheorghe Pop de Băseşti" şi ale Grupului Şcolar "Florian Ulmeanu". Majoritatea dintre acestea sunt familiarizate cu podiumul, deoarece au mai participat la astfel de evenimente, cu ocazia balului bobocilor.
Condiţia de bază pentru a fi acceptate în concurs a fost ca fetele să fie posesoarele unui costum popular românesc.
Probele la care vor fi supuse concurentele vizează prezentarea costumului popular, o prezentare a propriei personalităţi şi un moment artistic personal. Nu vor lipsi probele de dexteritate, cultură generală şi cele în care îşi vor etala frumuseţea pe podium, defilând în haine de gală. Premiile vor fi oferite de Fundaţia Sfântul Anton de Padova.
Câştigătoarea va duce acasă un premiu special, constând într-o ţinută de gală confecţionată de profesorul designer Lucian Pop. Vor contribui la reuşita evenimentului directoarele Carmen Leta, Aurora Puşcaş, Mihaela Pop şi profesoarele Camelia Pinte, Sorina Botiş, Dana Aurora Covaci şi Anamaria Pop.
De la ora 19.30, vor avea loc mai multe recitaluri, menite să-i binedispună pe petrecăreţi. Va fi muzică pentru toate gusturile: românească, ungurească şi ţigănească.
Vor urca pe şcena special amenajată în centrul oraşului Tudor Elvis, Road Players Band, Lally, Sweet Kiss. Seara se va încheia cu discotecă în aer liber, iar primarul oraşului speră că reprezentaţiile artistice vor fi pe gustul tinerilor. Vor asigura prezentarea la scenă Dan Coardă şi Radu Ţolaş.

• "Nunţi de aur"

Primarul Lucian Morar asigură că nu vor fi uitaţi nici cetăţenii care în 2011 aniversează 50 de ani de căsătorie. De la ora 17.30 se va desfăşura programul "Nunţi de aur". Sunt aşteptate la eveniment în jur de 35 de cupluri.
De la ora 18.00, va urca pe scenă Ansamblul de dansuri din Arduzel şi vor susţine un recital artiştii Maria şi Dănuţ Dan, Aurica Matei Pop.
De la ora 19.00, se va derula spectacolul "De dor şi de veselie", susţinut de Ansamblul Folcloric "Transilvania". Apoi, vor concerta Marinel Petreuş, Ghiţă Pârja şi Grupul folcloric "Am fo’ ş-om fi" din Ieud.
Ora 22.00 va aduce lumini multicolore pe cerul Ulmeniului. Primarul Lucian Morar promite un foc de artificii superb, cu jocuri speciale de lumini, care va aduce bucurie şi încântare în sufletele celor prezenţi.

• Invitaţie la mici, bere şi distracţie

Autorităţile locale au avut grijă să-i cheme pe toţi locuitorii oraşului la sărbătoare, trimiţându-le acasă o invitaţie cu programul manifestărilor. Invitaţia este însoţită şi de un bon valoric în baza căruia participanţii vor putea servi mici şi bere. Cu alte cuvinte, locuitorii Ulmeniului sunt aşteptaţi în număr cât mai mare să se bucure de sărbătoarea lor.
"Am gândit reluarea serbărilor oraşului pentru a picura un strop de bucurie în sufletele locuitorilor Ulmeniului, acum când trecem printr-o perioadă mai dificilă din viaţa noastră. Sper ca, pe parcursul celor două zile de distracţie, cetăţenii să uite problemele cotidiene şi să încercăm împreună să ne bucurăm de o sărbătoare a noastră, pe care o merităm din plin", a conchis primarul Lucian Ioan Titus Morar.

 

 

   Asociatia cultural crestin umanitara ’’ARS VIVAT’’ in parteneriat cu PRIMARIA orasului Ulmeni,asociatia ‘’Am fost s’om fi’’din Ieud,Palatul Copiilor Baia-Mare

 

Organizeaza :

 

TABARA DE PICTURA

 

’’ARS CAMPUS’’

 

  in

  Ulmeni

 

PRIMA EDITIE

11.09.-19.09.2011

 

REGULAMENT

   Organizatorii si partenerii isi propun prin acest proiect un schimb de experienta artistica care sa dezvolte si sa largeasca viziuni evolutive in comportamentele personale ale tinerilor.Prin exercitiu si conversatie ,tabara va avea efect din punct de vedere al formarii constiintei de artist si perspectivei artistice.

   Tabara este destinata tinerilor pasionati de pictura si doritori de a aborda notiuni de teoria si spectrul culorilor,culorile complementare si diferentierea tehnicilor de lucru in acuarela,tempera sau ulei.Tematica propusa pentru studiu este peisajul.Prin derularea acestei tabere,tinerii artisti isi vor etala talentul intru-un cadru natural ,vor descoperi imprejurimile cu pensula si culorile,vor evada din cercul ingust al eului sau,spre a trai si pentru altii.

   La prima editie a taberei vor participa 10 artisti plastici.Sedinta tehnica va avea loc in data de 11.09.2011,deschiderea taberei in data de 12.09.2011,vernisajul expozitiei lucrarilor de arta in data de 17.09.2011,inchiderea taberei in data de 19.09.2011.

 

  Organizatorii si partenerii asigura gratuit participantilor la tabara cazarea si masa la pensiunea’’Riviera Someseana’’din Ulmeni.

 

   Participantii vor semna un contract cu beneficiarul prin care se asigura :

-utilizarea propriilor materiale in executia lucrarilor

-finalizarea lucrarii la termenul propus

-o lucrare realizata pe parcursul taberei ramane la organizatori in vederea realizarii unei expozitii

-participarea la activitatile taberei pe toata durata desfasurarii ei

 

Proiectul este partial finantat de MECST prin DJST Maramures.

   Tabara de pictura constituie un eveniment important in calendarul actiunilor desfasurate cu ocazia sarbatorii orasului,bun prilej pentru participantii la tabara de a lua contact cu obiceiurile si traditiile zonei,de a promova tinerii artisti si a vernisa expozitia,avand in vedere faptul ca la acest eveniment vor participa personalitati din judet,tara si strainatate precum si reprezentanti mass-media.

 

Prof.ing.drd.Gina Calauz

Tel.0744/553974

Donaţie pentru comunitatea de români din Voievodina

 25-07-2011,Glasul Maramuresului 
 

 DONAŢII. Primăria Ulmeni, primarul Morar Lucian şi Asociaţia cultural-creştină “Ars Vivat”, din aceeaşi localitate (preşedinte Radu Botiş, vicepreşedinte Vasile Morar) au donat 30 de calculatoare pentru comunitatea de români din Uzdin, Voivodina, Serbia. De asemenea, s-au implicat în acţiune şi cele două licee din localitate, Grupul Şcolar Industrial Dr. Florian Ulmeanu, director prof. Carmen Leta, şi Liceul „George Pop de Băseşti”, director prof. Mihaela Pop, care au donat peste 500 de volume (beletristică şi specialitate).

 

Asociaţia “Ars Vivat” donează computere românilor din Vojvodina (Serbia)

 06 Iulie 2011

Mihai POPAN ,Glasul Maramuresului

În lunile trecute, scriam în GRAIUL că, la Ulmeni, a luat fiinţă Asociaţia cultural-creştină “Ars Vivat”, condusă de pr. Radu Botiş, paroh în Ţicău, preşedinte, poetul Vasile Morar, vicepreşedinte, şi prof. ing. Gina Călăuz (admnistrator public al oraşului), secretar. Între timp, Asociaţia şi-a “rezolvat” toate problemele de ordin juridic, aşa că funcţionează în perfectă legalitate. Şi, pentru început, “Ars Vivat” şi-a propus o acţiune cu scop cultural, dar un scop care face atingere şi la coarda sensibilă a oricărui om care simte româneşte: o donaţie de computere pentru şcolile româneşti din Uzdin, oraş din provincia sîrbească Vojvodina, în care vieţuiesc 2.500 de etnici români. Iniţiativa aparţine poetului Vasile Morar, de loc din Chelinţa, Ulmeni. “Uzdin este un orăşel foarte frumos, în care se respiră româneşte, dat fiind şi faptul că, de 17 ani încoace, aici are loc, în fiecare toamnă, un festival de poezie românească, intitulat “Drumul de spice”. Trebuie să avem grijă de cei de-un sînge cu noi”, a spus Vasile Morar. De fapt, poetul din Chelinţa este deţinătorul Marelui Premiu, “Sfîntul Gheorghe”,  al ultimei ediţii de festival de la Uzdin, din 2010. În cei 17 ani, au cîştigat acest trofeu mari poeţi de limbă română, cum ar fi Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Mircea Dinescu, Ion Miloş, Petre Stoica, Adam Puslojic etc. Aşa că, în zilele următoare, o delegaţie “Ars Vivat” din Ulmeni va pleca spre Uzdin - cu 30 de computere, din care 10 sînt nou-nouţe. La punerea în practică a frumoasei iniţiative a pus umărul primarul oraşului Ulmeni, Lucian Morar, cel care asigură şi transportul, cu un microbuz. De partea tehnică, anume de documentaţie, s-a ocupat Gina Călăuz, secretar la “Ars Vivat”.
O a doua acţiune a Asociaţiei cultural creştine se referă la organizarea unei tabere de pictură, în august 2011, la Arduzel - Ulmeni. Tabăra se va extinde pe aproximativ două săptămîni şi va reuni cel puţin 10 artişti plastici din judeţ, dar şi - din afara graniţelor acestuia. Ei vor fi găzduiţi, în accepţiunea maramureşenească a cuvîntului, adică masă, casă, foc de tabără, la internatul şcolii din Arduzel, deci în condiţii mai mult decît mulţumitoare. Conform regulamentului elaborat de “Ars Vivat”, la finalul taberei, fiecare pictor va trebui să doneze cîte o lucrare Asociaţiei cultural creştine. Aceasta, la rîndul ei, va dărui tablourile respective la şcoli, grădiniţe şi alte instituţii din oraşul Ulmeni.

 

 

 

Nu este timpul pierdut

Asociatia cultural crestin umanitara ARS VIVAT
Asociatia cultural crestin umanitara ARS VIVAT